Pare de domeniul SF, dar HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, îi taxează pe utilizatorii casnici pentru serviciul de a prelua în reţeaua de canalizare a oraşului apa de ploaie care se scurge din curţi în stradă.
Staţi să vedeţi! Asta încă nu-i nimic!
În „contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă si canalizare”, care se încheie între furnizorul de servicii, respectiv HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, şi client, se prevede, la cap. V, „Stabilirea cantităţii de apă furnizată şi a celei evacuate în reţeaua de canalizare”, art. 10, pct. 3:
„Stabilirea cantităţii de apă meteorică preluată la reţeaua publică de canalizare se determină prin înmulţirea suprafeţelor totale ale incintelor (construite şi neconstruite) deţinute şi declarate de fiecare utilizator pe propria răspundere cu un coeficient de 0,2/mc/mp/an; cantitatea rezultată se împarte în 12 tranşe şi se facturează lunar.”
Am putea spune: suma e mică, plătim, nu contează. Dar — să vezi ciudăţenie! — se taxează după acest sistem
toţi utilizatorii,
indiferent dacă nivelul curţii este mai jos decât nivelul străzii! Se taxează
toţi utilizatorii, chiar şi în cazul când
curtea este înclinată dinspre stradă spre curte (în care caz, utilizatorul s-ar putea trezi că apa de ploaie de pe stradă îi inundă curtea). Se taxează
toţi utilizatorii,
indiferent că solul curţii este argilos sau aluvionar, sau (cazul curţii mele), cu pietriș cu bolovăniș și liant argilos de la 0,90 m în jos (după cum o arată un studiu geotehnic la fața locului), absoarbe ca un burete şi nicio picătură n-ar ajunge în stradă nici chiar de-ar fi rupere de nori. Ba, mai mult decât atât, se taxează chiar şi
utilizatorii care locuiesc pe străzi care nu au canalizare!
O persoană (altminteri foarte veselă şi afabilă — de sex feminin) din conducerea HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, a încercat să mă convingă cu ceva timp în urmă, la telefon, că facturarea apei de ploaie scursă din curţi în stradă a fost stabilită la nivel naţional. Respectiva persoană a recunoscut totuşi că situaţia este într-adevăr absurdă în unele cazuri, cum ar fi cele pe care le aminteam mai sus, şi, drept urmare, m-a invitat la sediul societăţii să depun o plângere şi să vedem cum putem rezolva problema. Cât despre baza legală, aceasta este specificată în contract — mi s-a spus.
Într-adevăr, pe ultima pagină a contractului pe care HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, îl încheie cu utilizatorii sunt enumerate actele normative care constituie, se afirmă, baza legală a contractului. Şi anume:
● Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice
● Legea 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare
● Ordinul 88/2007 al preşedintelui A.N.R.S.C. pentru aprobarea Regulamentului–cadru al serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare
● Ordinul 29/N/1993 pentru aprobarea normativului cadru privind contorizarea apei şi energiei termice la populaţie şi instituţii publice
● Legea 458/2000 privind calitatea apei potabile (probabil incorect: există o lege 458/2000 privind calitatea apei potabile), şi
● Hotărârea 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate (NTPA 001/2002 şi NTPA 002/2002)
La acestea se adaugă (nu scrie în contract, dar este menţionat într-o scrisoare pe care am primit-o de la HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, în data de 9.04.2009, sub semnătura doamnelor sing. Carmen Radu, ING. ŞEF SEZC (?) şi ing. Simona Neagu, COORDONATOR SUCURSALĂ),
● Regulamentul de funcţionare al serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat de Consiliul Local al Municipiului Câmpina — o particularizare, cum ar veni, a Ordinului 88 (v. mai sus).
Să le luăm pe rând. În Legea 51/2006, expresia „ape pluviale/meteorice” apare de 3 ori: 1) la art. 1, alin. 2,c, în care se face e enumerare generală a serviciilor; 2) la art. 13, alin. 2,c, unde se stipulează că A.N.R.S.C. este autoritatea care reglementează serviciile şi utilităţile publice; şi 3) la art. 42. alin. 3, unde evacuarea apelor pluviale figurează pe o listă a serviciilor pentru care se încheie contract pe termen nedeterminat. Aşadar, nimic despre modul de facturare. Vorbesc de apa de ploaie. Mai departe.
În Legea 241/2006, expresia „ape pluviale/meteorice” figurează de 5 ori: de 3 ori la art. 3, care defineşte termenii tehnici, o dată la art. 5, alin. 1, unde se stabilesc cerinţele generale ale sistemului de evacuare a apelor; şi la art. 15, alin. 1,j, care se referă la obligaţiile administraţiilor publice locale faţă de operatori. Nicio referire la modul de facturare.
Ordinul 29/N/1993, după cum se poate constata şi din titlu, nu are nimic de-a face cu apele pluviale/meteorice. Mai departe.
Legea 458/2000 (de fapt, pe 2002), nici atât: e vorba de calitatea apei potabile.
La fel şi Hotărârea 188/2002 — se referă la calitatea apelor uzate susceptibile de a fi deversate în mediul acvatic.
Nu mai rămâne decât Ordinul 88/2007. Întâi şi-ntâi, din textul acestui ordin reiese fără dubiu că autorităţilor administraţiei publice locale li se dă mână liberă să stabilească modul de funcţionare a operatorilor publici pentru servicii de alimentare cu apă şi canalizare, inclusiv privitor la tarifare. Astfel,
„La elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare (subl. mea), autorităţile administraţiei publice locale vor respecta următoarele principii: (…) tarifarea echitabilă (subl. mea); (…) transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzând consultarea cu patronatele, sindicatele, utilizatorii şi cu asociaţiile reprezentative ale acestora; (…)” (art. 3)
Expresia „ape pluviale/meteorice” figurează în numeroase locuri în cuprinsul Ordinului. Astfel, la art. 215 se precizează:
„(1) Cantitatea de apă meteorică preluată de reţeaua de canalizare se determină prin înmulţirea cantităţii specifice de apă meteorică, comunicată de A.N.M. pentru luna anterioară emiterii facturii, cu suprafeţele totale ale incintelor construite şi neconstruite, declarate de fiecare utilizator şi cu coeficienţii de scurgere recomandaţi de SR 1846-1:2006.
(2) În cadrul contractelor de furnizare se vor putea utiliza formule de calcul analitic, aplicabile fiecărui utilizator (subl. mea), sau norme specifice locale, pe categorii de utilizatori (subl. mea), determinate tot analitic, pe baza prevederilor alineatului (1).
Indiferent de varianta aleasă, în documentele menţionate se va evidenţia formula de determinare folosită.”
Ei bine, aici suntem într-adevăr la obiect, cum s-ar zice. Recunoaştem şi locuţiunea întâlnită în termenii contractuali, „incintele construite şi neconstruite”. Deci sursa de „inspiraţie”, iat-o, devine clară. Să observăm însă un element esenţial:
nicăieri în Ordinul 29/N/1993 nu se stipulează că toţi utilizatorii trebuie supuşi taxării. Dimpotrivă, cum lesne se poate observa, Ordinul face referire la norme „aplicabile fiecărui utilizator” sau la „categorii de utilizatori”.
Singurul responsabil de absurditatea taxării apei de ploaie este Regulamentul de funcţionare al serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, cap. VI, art. 215, aprobat de Consiliul local al Municipiului Câmpina, aşa cum se afirmă negru pe alb în scrisoarea de care aminteam mai sus. Regulamentul nu face nicio departajare între utilizatori. De ce? Am un singur răspuns: din lene. Ba nu, de fapt mai multe: şi pentru că aşa mai pică un ban pentru societate; şi în definitiv pentru că îi doare în cot de principiul echităţii taxării, prevăzut de lege.
Aşa că, stimată doamnă din conducerea HIDRO PRAHOVA, Sucursala Câmpina, care m-aţi invitat la sediul societăţii (îmi pare rău, nu v-am reţinut numele) să eliminăm împreună anomalia taxei pe apa de ploaie, vă invit să recunoaşteţi că anomalia porneşte chiar de la dv. Deci cui să ne adresăm? Probabil că cel mai bine ar fi să ne adresăm instanţei, nu?
Ce-aş putea să spun, în încheiere, despre administraţia locală care urmează a fi descentralizată, având în vedere această experienţă (plus cea a cârdăşiei dintre primar şi directorul Poliţiei Comunitare, plus altele şi altele)?… Sincer? Cu asemenea practici şi mentalităţi, tare mă tem că ceasul descentralizării în România n-a sunat încă.