Vreo două sau trei doamne de la Primăria Capitalei se plâng, acum după instalarea noului primar Sorin Oprescu, că nişte directori, sub mandatul lui Adriean Videanu, le-ar fi cerut favoruri pentru diverse avantaje. Nu mai reţin dacă şi pentru avansare în funcţie, dar cu certitudine — asta am reţinut — pentru deplasări în străinătate. Este vorba şi de favoruri sexuale. Întrebările, pentru mine, sunt două: 1) Dacă respectivele doamne le-au şi acordat directorilor în cauză favorurile sexuale de care acum se plâng, beneficiind de avantajele râvnite. Şi: 2) De ce nu s-au plâns înainte de instalarea noului primar?… Ar mai fi şi o a treia întrebare: Dacă nu cumva anunţul făcut de Sorin Oprescu este o pură invenţie, o lovitură de imagine, dat fiind că până la ora actuală, din câte ştiu eu, respectivele doamne încă n-au ieşit la rampă. Vom trăi şi vom vedea.
Dacă favorurile sexuale n-au fost acordate, reclamantele (deocamdată „sub acoperire”) n-ar avea motive să se ruşineze. Se poate presupune — totuşi — că virtutea este încă apreciată în societatea românească, oricât ar fi ea de decăzută moral. Dar poate că doamnele sunt atât de nurlii încât se tem că n-ar fi crezute? Orice este posibil.
Dacă însă favorurile sexuale au fost acordate, indiferent de natura avantajelor obţinute, asta mă duce cu gândul la vechiul regim, când favorurile sexuale erau în mod cert cerute şi acordate, dar, am motive să presupun, nu reprezentau un fenomen. Cel puţin în comparaţie cu favorurile ideologice, care erau la ordinea zilei: cerute de regim şi acordate în proporţie de… cât să zic? 95%? Aşadar, un fenomen.
Să fim bine înţeleşi, după încheierea terorii staliniste, nimănui, în România, nu i-a mai fost periclitată viaţa sau libertatea (şi, în bună măsură, nici măcar slujba, cu excepţia, desigur, a slujbelor „speciale”) pentru a refuz de a face pact cu diavolul. Nu mă refer aici la angajamentele de colaborare cu Securitatea, smulse anumitor persoane vulnerabile: foşti deţinuţi politici, foşti legionari, foşti membri ai partidelor din interbelic, homosexuali… şi cam atât. În rest, tot ce riscau, sub vechiul regim, indivizii care refuzau să colaboreze cu regimul, adică să se înscrie în partid, să cânte osanale regimului/dictatorului, să se înjosească acceptând munci nedemne de statutul lor social, precum trierea cartofilor, măturatul străzilor etc. etc., era să fie promovaţi mai greu sau mai rar (nici nu spun deloc!), să li se mărească salariul mai puţin şi mai rar decât celorlalţi (nu spun nici aici deloc!), să plece în străinătate rar sau deloc.
Aşa că între (fostele) favoruri ideologice şi (actualele) favoruri sexuale eu unul nu văd nicio deosebire. În cazul când au fost acordate
Filed under: Opinii
