INDUSTRIAL BIROTICS? BIROTICĂ INDUSTRIALĂ? Nu! INDUSTRIAL BIROTICĂ?
Am avut proasta inspiraţie să mă adresez firmei cu numele de mai sus, cu 1 (un) angajat, pentru a-mi reîncărca un cartuş de la o imprimantă laser HP 5L. Cum este o firmă de apartament (şi anume 52, de pe str. Izvorul Trotuşului 1, sc. F, parter, sect. 4 Bucureşti), „tranzacţiile” se fac printr-un magazin de flecuşteţe de pe strada… Te duci la respectivul magazin, laşi cartuşul gol, ţi se notează numele, adresa, buletinul, numărul de telefon, întrebi dacă se procedează la testarea cartuşelor înainte de umplere cu toner, o domnişorică sclifosită îţi răspunde iritată: Normal!… După care, a doua zi te duci, iei cartuşul reîncărcat… Nu ţi se taie chitanţă (pentru cei 65 RON) — decât dacă o ceri; mai faci un drum în ziua următoare pentru factură/chitanţă şi…
Şi pui cartuşul în imprimantă, scoţi o pagină tipărită, vezi că iese normal… Mai scoţi o pagină, constaţi că apar primele semne că ceva nu-i în regulă, mai scoţi o pagină şi începi să te întrebi dacă ai făcut bine apelând la INDUSTRIAL BIROTICĂ, iar de la pagina următoare încolo — dezastru!
Te duci cu cartuşul înapoi la magazinul de flecuşteţe, cel cu domnişorica sclifosită, îi laşi pentru firma INDUSTRIAL BIROTICĂ cartuşul alături de o mostră cu „printuri” (porcăite toate cu negru) ca să vadă ce treabă „bună” au făcut, la ceva timp după aceea primeşti un telefon de la un domn Mihăilescu, care te asigură că aşa ceva se întâmplă într-un caz din 500, după care ţi se servesc nişte explicaţii tehnice… Apoi, într-o altă zi (a patra) te duci la magazin, îţi iei cartuşul, îl pui în imprimantă, cartuşul continuă să porcăiască foile… Dar vrei să fii înţelegător cu dl Mihăilescu şi cu firma sa de apartament (trebuie să încurajăm firmele mici şi mijlocii, nu?), care se interesează dacă după a doua intervenţie cartuşul funcţionează, te resemnezi să-l foloseşti numai pentru printări de mâna a doua, pentru ciorne…
…Dar după 30–40 de pagini constaţi că nu poţi folosi cartuşul nici măcar pentru ciorne… Mai faci o ultimă încercare să remediezi singur (ştergând tamburul cu spirt)… Dar din cartuş începe să curgă toner şiroaie — în imprimantă, pe mochetă, în baie, pe papuci (n-ai fost foarte precaut, pentru că e pentru prima oară când ţi se întâmplă aşa ceva cu un cartuş reîncărcat, deşi ai mai dat la reîncărcat destule)… Îţi spui că, oricâtă bunăvoinţă ai avea, aşa ceva este totuşi inacceptabil…
Şi te duci din nou la magazinul cu flecuşteţe (intermediarul firmei INDUSTRIAL BIROTICĂ), al cincilea drum, laşi cartuşul într-o pungă ca să nu se împrăştie toner peste tot, laşi şi un mesaj prin care explici cum e cu tonerul împrăştiat prin toată casa…
În final primeşti un nou telefon de la acelaşi domn Mihăilescu, care îţi arată de astă dată o cu totul altă faţă (pe cea adevărată, de bună seamă), îţi spune iritat că „scrisoarea ta e jalnică”, că el ştie ce face, că are o părere foarte bună despre el însuşi, că a făcut o facultate şi un masterat (sau două facultăţi şi un masterat — de unde, probabil, şi tonul doctoral), că în definitiv ce pofteşti [mă musiu]? Îţi este imposibil să-ţi păstrezi calmul la o asemenea „argumentaţie” şi, încercând să nu devii mitocan, pe urmele interlocutorului, ridici tonul, domnu’ Mihăilescu ridică totul şi el, îţi spune de la obraz că „nu dă doi bani pe scrisoarea ta” (are ce are cu „scrisoarea” — de fapt nu-i decât un mesaj de câteva rânduri strecurat în pungă, nu sub cartuş, nu sub izvorul de toner, ca să n-ajungă porcăit cu toner), îţi strigă că „Ce, suntem la Nagorno–Karabakh!” (aluzie „fină” la rezonanţa armenească a numelui tău), îi răspunzi că o asemenea discuţie între o firmă şi client n-ar fi de imaginat nici măcar în Africa! El îţi aminteşte încă o dată că tot ce face, face bine, că are o facultate şi un masterat (sau două facultăţi şi un masterat — sau o facultate şi două masterate, nu-mi aduc aminte exact)…
…Şi asta-i tot.
În sfârşit, mai ai de făcut şi al şaselea drum la magazinul cu domnişorica cea sclifosită fiindcă domnu’ Mihăilescu, ameninţat cu OPC-ul, a catadicsit în cele din urmă să-ţi înapoieze cei 65 RON împreună cu cartuşul. Iei un şerveţel şi ştergi bancnotele de toner, după care arunci la gunoi cartuşul cel mult plimbat de colo până colo. Un gest neecologic, ştiu. Dar cum poţi să-i laşi pe eventualii recuperatori de materiale reciclabile să se mâzgălească de sus până jos cu toner?
Dacă apelaţi la firma INDUSTRIAL BIROTICĂ pentru reîncărcarea unui cartuş, atenţie mare cum îl manipulaţi prin casă — evantual aşterneţi ziare peste tot. În plus, aveţi toate şansele (în niciun caz 1 la 500!) să vă testaţi rezistenţa la grosolăniile lu’ domnu’ Mihăilescu.
Filed under: Opinii
