Richard Andrew Hall despre istoria recentă a românilor, cu referire obstinată la Vladimir Tismăneanu şi Tom Gallagher


Pe 3 ianuarie a.c. am postat pe acest blog o notă în care am comentat pe scurt un fragment dintr-un articol publicat de Richard Hall în ziarul Ziua, 27 oct. 2007: „Raportul Tismăneanu pus la zid de un analist CIA”.

În mod bizar — adaug acum — „analistul CIA” discuta în respectivul articol, în mod — de departe — preponderent, Raportul de condamnare a comunismului sub aspectul analizării evenimentelor din decembrie 1989 (asupra cărora se pare că are mai multă expertiză şi deci speră să poată lovi — se va vedea mai jos de ce cred asta — mai tare). Şi ajungea, printre altele, la concluzia că autorul Raportului este un „zelot ideologic [care a trecut] de la marxism[ul] revizionist la «anti-comunism»”. Cel puţin, acesta este titlul unui paragraf din articol (care poate să nu-i aparţină neapărat lui Richard Hall ci redacţiei, dar cu certitudine este unul asumat de autor; că doar nu i se poate pune în cârcă ditamai analistului CIA un titlu cu care acesta să fie în dezacord). O etichetare cu atât mai bizară — mai ales la un analist politic american — cu cât, în afară de câteva repere biografice incriminante, să zicem, autorului Raportului i se fac exclusiv reproşuri de ordin general.

Că R.H. are alergie la numele Tismăneanu (asociat ulterior cu Tom Gallagher) se poate lesne constata din alte texte ale analistului american şi anume din termenii în care se referă acesta, tam–nisam, la cei doi:

„Să mai observăm că alţi semnatari de marcă ai apelurilor lui Ilieşiu (v. mai jos), nemăsurat de orgolioşii [înfumuraţii, stupizii — toate trei sensurile fiind adecvate termenului englezesc vain, folosit de R.H., pe al cărui polisemantism acesta trebuie să fi mizat, desigur, nu fără o secretă şi… vain satisfacţie interioară!] domni Vladimir Tismăneanu şi Tom Gallagher au fost şi continuă să fie amnezici în privinţa uimitoarei permeabilităţi şi fluidităţi a alianţelor politice de la începutul anilor ’90 — se cam potriveşte cu [it messes with; to mess — şi: a bramburi, a porcăi!] descrierile lor simpliste ale epocii.” („Another month… another ‘appeal’”)

Şi pentru ca portretul celor doi să fie înnegrit… iremediabil — speră R.H. —, acesta cataloghează textele lor astfel:

„[P]lăsmuiri [fairy tale accounts] iluzorii [wishful thinking], panglossiene, binare, în alb–negru ale unor Tismăneanu sau Gallagher, care plutesc cu aroganţă pe deasupra detaliilor şi a istoriei de parcă ar pluti peste fel de fel de flecuşteţe… dar în ultimă instanţă în detrimentul publicului lor şi al înţelegerii colective («You gotta be kidding me…» 17 mai 2007).”

Cam sarcastic pentru un „analist CIA”, nu credeţi?

Dar să revenim la articolul lui R.H. din Ziua, citat mai sus:

„Să luăm un exemplu, la care Tismăneanu nu se referă în mod explicit (…) dar la care se gândeşte [N.B. — R.H. ştie până şi ce gândeşte Tismăneanu!], în mod evident — citatul deseori invocat din discursul susţinut de Ion Iliescu la TVR în data de 23 decembrie 1989, potrivit căruia teroriştii «trag din toate poziţiile». Oamenii se referă în mod frecvent la această declaraţie pentru a sugera că, în mod intenţionat, Iliescu, a încercat să creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe străzi şi că a dorit să zugrăvească un tablou cât mai sumbru. Transcrierile arată că această părere şi aceste aduceri aminte sunt pur şi simplu greşite (s. mea)”.

Ceea ce m-a determinat să intervin cu acea scurtă postare pe blog a fost tocmai faptul că îmi amintesc perfect de respectiva afirmaţie a lui Ion Iliescu făcută la TVR — nu mai ştiu dacă exact pe 23 decembrie sau într-una din zilele următoare. Încheiam nota de pe blog spunând: „ceea ce mă face să am serioase rezerve faţă de imparţialitatea americanului.”

Imediat după postare, o doamnă pe nume Anne Oni Mouse a reacţionat cu promptitudine trimiţându-mi spre documentare o trimitere la un lung articol scris de R.H., intitulat „Orwellian… positively orwellian: Prosecutor Voinea’s campaign to sanitize the Romanian Revolution of December 1989”… Şi aşa, umblând de la un site la altul, am ajuns să aflu câte ceva. Am aflat, de pildă că

Richard Andrew Hall holds a BA from the University of Virginia (1988) and a PhD from Indiana University (1997). He joined the CIA in September 2000 and served as a Romanian Political Analyst from October 2000 to April 2001. Since October 2001, he has worked as an analyst on issues unrelated to Eastern Europe. He published extensively on the Romanian Revolution and its historiography prior to joining the Agency, including the Romanian journals “22” and “Sfera Politicii” in 1996, “East European Politics and Societies,” in 1999, and “Europe–Asia Studies” in 2000. He can be reached for comment on this series at hallria@msn.com.

Aşadar, R.H. este de părere că procurorul militar Dan Voinea se străduieşte, adoptând tactica tergiversării, să „albească” Revoluţia română din decembrie 1989. Este, parţial, şi părerea mea. Nu însă şi că Dan Voinea îşi dă silinţa să „albească” Revoluţia ci că face jocul Puterii de a amâna, dacă se poate (şi se pare că are resurse nelimitate în acest sens), la calendele greceşti elucidarea „misterelor” Revoluţiei. Mistere care se reduc, practic, la unul singur: cele 1100 de victime — de ce, de către cine, în urma căror comenzi şi în folosul cui au fost ucise acele persoane (dacă a existat un interes în acest sens)?

Din studiul lui Richard Hall, recomandat de săritoarea dnă Mouse, precum şi din celelalte texte ale aceluiaşi autor, la care am ajuns dintr-o trimitere într-alta (fără să le fi epuizat încă, trebuie să recunosc) a reieşit că R.H. este preocupat în detaliu de: calibrul gloanţelor trase în timpul evenimentelor din decembrie ’89; de simulatoarele de tir automat; de combinezoanele negre ale USLA-şilor; de sediile conspirative ale Securităţii; de declaraţiile martorilor oculari, ale ziariştilor, a nenumărate persoane implicate, mai mult sau mai puţin oficiale; de cele 40 de cadavre transportate de la Timişoara la Bucureşti pentru a fi incinerate (despre care nu e clar dacă au fost ale unor manifestanţi sau ale „forţelor speciale” din cadrul armatei — DIA); de „turiştii” sovietici sosiţi în România în număr mare în zilele premergătoare evenimentelor din decembrie ’89. Şi mai ales este „convins” de faptul că „teroriştii” (la care se referă invariabil zeflemitor) nu sunt invenţia actualei Puteri, nu au existat în realitate, ci au fost/sunt în totalitate o lucrătură a Securităţii.

Lui Richard Hall se pare însă că detaliile „tehnice” pe care le trece în revistă cu meticulozitate nu-i sunt de prea mare folos, întrucât principalele sale concluzii au la bază considerente de plauzibilitate. Vezi în acest sens citatul de mai sus, referitor la nepronunţarea de către Ion Iliescu a celebrei fraze „Teroriştii trag din toate poziţiile”. Precum şi — încă şi mai edificator — citatul ce urmează.

„Rateş a dat următoarea explicaţie consistentă pentru prostia conţinută în argumentul că Ilieşiu se mobilizează «deoarece [dacă] niciun „terorist” n-a fost trimis în judecată… înseamnă că [aceştia] n-au existat» [referire ironică, sub titlul «Luna, şi apelul» — Another month… another ‘appeal’ (v. articolul de pe blogul lui Richard Hall) — la Apelul de anul trecut al lui Sorin Ilieşiu, «pentru adevărul despre istoria recentă» [apropo de desele apeluri ale lui Ilieşiu pe diverse teme civice]:

«În eventualitatea improbabilă (sic!) că regimul însuşi ar fi înscenat într-adevăr un mini-război, aşa cum cred mulţi, atunci ar fi fost în interesul regimului să fabrice răspunsuri cel puţin la unele dintre numeroasele întrebări puse de presă şi de opoziţie, să propună un scenariu convenabil, să trimită câţiva „terorişti” în judecată şi să încerce din toate puterile să facă problema uitată. În loc de aceasta, tactica a fost evitarea aproape ostentativă a oricărui răspuns, deoarece interesul actualilor guvernanţi este mai curând ca misterul să fie ţinut treaz decât elucidat. Să fie oare, de fapt, această tăcere un fel de şantaj, care să ţină anumite parţi din armată şi/sau Securitate la respect şi cumva obediente? [Bingo! — exclamă R.H. Într-adevăr, Dle Rateş, aţi nimerit-o cu Securitatea].»”

De ce însă ar fi Puterea interesată „să ţină treaz misterul”, asta Nestor Rateş nu ne explică. Lucru de care R.H. ia notă pur şi simplu, cu satisfacţie. Cu alte cuvinte, este perfect de acord.

În legătură cu cele spuse de Nestor Rateş şi cu care R.H. este de acord, rămâne deschisă întrebarea: cine pe cine şantajează? Fiindcă, s-o recunoaştem, la fel de bine Puterea poate să fie aceea care să aibă interesul să ţină dosarele la popreală. Nu? Dacă Iliescu şi acoliţii săi au provocat victimele Revoluţiei pentru a-şi da „legitimitate” în calitate de noi guvernanţi, şi Securitatea (prezentă şi astăzi — prin persoane şi prin grupuri influente de interese — în structurile Puterii, aşa cum însuşi R.H. afirmă) sau altă structură redutabilă deţine probe în acest sens, atunci Puterea (şi nu Securitatea) ar avea tot interesul să tărăgăneze procesul Revoluţiei. Asta, dacă e să adoptăm „stilul” lui R.H. şi să speculăm în termeni de probabilitate.

R.H. are „convingerea” că toate fantomele Revoluţiei din România (pe care, cu un dispreţ suveran o asemuieşte cu Yoknapatawpha County, plăsmuirea lui Faulkner — „as apt a metaphor for Romania as there ever was”) au fost fabricate de Securitate, eventual împreună cu Miliţia. Şi respinge categoric orice implicare a Armatei. Şi a Puterii nou-instalate. De parcă ghicitoarea noastră cheie în ziua de azi ar fi: ghici care dintre cele trei structuri represive din fostul regim comunist a orchestrat „mini-războiul” din decembrie! Într-un stat profund nedemocratic cum a fost România comunistă, toate cele trei structuri militarizate, Securitatea, Miliţia şi Armata existau, în mod fundamental, pentru a menţine dictatura. Şi, ca atare, întrebarea cheie nu este: care dintre cele trei foste structuri este responsabilă — sau mai responsabilă — de victimele din decembrie ’89, ci: cine a ucis?

R.H. incriminează Securitatea din considerente de plauzibilitate. Dar din considerente de plauzibilitate se pot afirma multe. Să ne amintim că, în mod aparent bizar, aproape toate partidele comuniste au apărut în Europa în anul de graţie 1921. Adică exact în momentul în care Rusia Sovietică, adepta declarată a revoluţiei socialiste mondiale, şi-a consolidat puterea prin lichidarea intervenţiilor străine. Şi a putut astfel să se concentreze asupra idealurilor ei internaţionaliste, înainte chiar de a fi rezolvat problema supravieţuirii propriului popor. Cum se explică simultaneitatea creării partidelor comuniste? Cine a intervenit?… Mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i!

Oare nu într-un mod la fel de bizar (şi la fel de aparent bizar), majoritatea regimurilor comuniste din Europa au căzut aproape simultan în 1989?… Într-o emisiune a postului de radio Europa Liberă, difuzată după căderea regimului comunist din Germania Democrată şi înaintea de căderea lui Ceauşescu, se vorbea, într-un limbaj delicios de colorat (textul i-a aparţinut probabil lui Emil Hurezeanu), de faptul că Mihail Gorbaciov i-a dat lui Erich Honecker tălpile schiurilor cu ceară, înlesnindu-i astfel mai grabnica ieşire din scenă. Să nu fi încercat oare Mihai Gorbaciov să-i dea şi lui Ceauşescu tălpile schiurilor cu ceară? Ar trebui să fim în cale-afară de vain (stupizi, înfumuraţi, orgolioşi!) să n-o admitem! Ceea ce „analistul CIA” se pare că o crede despre cititorii săi.

De ce aruncă el totul asupra Securităţii?… Toate nemerniciile „Revoluţiei”, toate misterele, toate asasinatele… De ce consideră R.H. că „dihotomia netă a lui Dan Pavel în rău vs. bine şi adevăr vs. fals”, atunci când acesta afirmă că „Iliescu şi grupul său au fost creierul acelor evenimente sângeroase (…), implicând «terorişti» pe care nimeni nu i-a văzut trimişi în judecată”, „frizează o piesă a bunelor moravuri”. Şi că „[d]in nefericire, [aceasta] are prea puţină asemănare cu realitatea şi că este deci profund greşită.” („The Securitate roots of a modern Romanian fairy tale: the press, the former Securitate, and the historiography of December 1989”)

Mda, ce altceva ar putea să spună un analist CIA despre evenimente care au avut loc în urma întâlnirii de taină dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush, pe 2-3 decembrie 1989, la Malta?

***

Publicat şi în România, liberă în viitor.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Anne Oni Mouse  On 11 Ianuarie 2008 at 0:50

    Dle, va rog frumos sa cititi cu un pic de atentie: „tipul ala” n-a scris deloc ca Iliescu n-a spus „teroristi trag din orice pozitie.” El a scris ca Iliescu a spus-o dar si a continuat dupa citeva fraze ca „n-avem de a face cu un numar mare de elemente teroriste.”…Interesant este faptul ca ignorati ceea ce el a scris despre spusele lui Generalului Tudor si lui Teodor Brates. Sursa citata–FBIS–este o transcriere directa de la Bucharest Domestic Service, deci radio bucuresti.” Este foarte convenabil ca va amintiti numai din prima fraza a lui Iliescu, dar ca ati uitat clarificarea mai jos. Daca vreti, cautati transciere oficiala in Romania sa verificati faptul acesta.

    Articolul citat:

    Sa luam un exemplu, la care care Tismaneanu nu se refera in mod explicit mai sus, dar la care se gandeste, in mod evident – citatul deseori invocat din discursul sustinut de Ion Iliescu la TVR in data de 23 decembrie 1989, potrivit caruia teroristii „trag din toate pozitiile”. Oamenii se refera in mod frecvent la aceasta declaratie pentru a sugera ca, in mod intentionat, Iliescu, a incercat sa creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe strazi si ca a dorit sa zugraveasca un tablou cat mai sumbru.
    Transcrierile arata ca aceasta parere si aceste aduceri aminte sunt pur si simplu gresite. In acelasi discurs, Iliescu afirma in mod categoric: „Trebuie sa va spun ca nu avem de-a face cu un numar mare de elemente teroriste, dar ei sunt antrenati special si echipati pentru acest gen de actiuni” (FBIS-EEU-89-246, 23 December 1989, p. 61, „Ion Iliescu anunta capturarea lui Ceausescu”, Bucharest Domestic Service, 1616 GMT)

  • Anne Oni Mouse  On 11 Ianuarie 2008 at 1:04

    In plus, e clar ca detalii sint incomozi. Da, dle, da, surse vin sfera Puterii–ca, de exemplu, mai jos: Expres, Romania Libera, Cuvintul, Tinerama! Hai sa fim seriosi! (si de ce credeti ca chiar securisti ei insusi stie despre ce e vorba…Si de ce credeti ca Iliescu si prieteni nu le au adus acesti securisti-teroristi in fata tribunalelor? Inca odata, hai sa fim seriosi: fiindca eu aveau nevoie de fosti securisti ca sa ramina la putere in ’90…)

    Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

    Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala improvizata si le-a spus: „Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N….

    Comandourile USLAC

    Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul. S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului. S-au spus multe, iar apoi s-a tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

    Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care „lucrau” acoperiti in diferite aposturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului. Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania. Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instuire subterane; unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon peste care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

    (capitanul Romanescu Marian (USLA), cu Dan Badea, „USLA, Bula Moise, teroristii si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

    Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ’89

    Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat corespondentului A.M. PRESS din Dolj: „Am fost la Timisoara si la Bucuresti in Decembrie ’89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu gloante explozive. In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram impartiti in „amici” si „inamici.” Mascatii erau „inamicii” pe care trebuia sa-i descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au fost acei teroristi.”

    (Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

    U.S.L.A.C.

    Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
    Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

    I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

    S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta istoriei. De acord?

    I.I.: O.K.

    S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul „Pasuma” si „Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie, axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si, controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

    I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

    S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li se dadea drumul.

    I.I.: De ce?

    S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I, unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

    I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

    S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

    (Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, „Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

    “3. Teroristii morti. Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat si sint suficiente date pentru identificarea lor.

    Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989:

    ‘Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti—pina la inceperea diversiunii teroristilor—este conform Procuraturii, de numai 50). Impuscati, taiati, zdrobiti. Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera. La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre. Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii. Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit si civili. Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali.’ Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri. Toti erau imbracati la fel: combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac. Toate efectele erau noi. Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati. Actele gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti. Armele si munitiile le preluam eu si le predam—pe baza de proces-verbal—ofiterului de serviciu de la UM 01406. Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali.’ Cei care aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi. Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei Stecikin si doua Makarov—toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM). Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera—cred ca inainte fusese garderoba—si cu paza militara la usa. Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea. In camera teroristilor accesul era strict interzis. Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiterii criminalisti, prof. dr. Belis, si seful autopsierilor. Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale; pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii—una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director)—buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb. Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare. Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic. Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati. O data au fost adusi noua intr-o singura masina. In total, au fost circa 30 de teroristi morti.”

    Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046:

    Proces verbal

    Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Refenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4, procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga.

    1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7136/63

    2 (doua) incarcatoare de 9 mm

    12 cartuse 9 mm, an fabricatie 78/38

    72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22

    Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare; unul la primitor si altul la predator.”

    [Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama nr. 123 (9-15 aprilie 1993), p. 7]

  • paultumanian  On 11 Ianuarie 2008 at 8:35

    Stimata doamnă,
    Sunt perfect de acord cu toate amănuntele pe care le reproduceţi (şi din care am citit deja o bună parte; asta, ca să nu mai spun că multe dintre ele le cunoşteam dinainte).
    Problema e că lui Richard Hall toate aceste amănunte par să nu-i servească la nimic. Pentru că el trage concluzii tot pe baza de considerente de plauzibilitate. Şi mai e o problemă: Richard Hall pare să aibă alergie la numele de Tismăneanu şi Gallagher. Şi cu asta – cu o simplă idiosincrasie – nu pot să fiu de acord. Aşteptaţi să termin articolul.

  • Anne Oni Mouse  On 14 Ianuarie 2008 at 23:25

    Stimate domn,

    Folositi termen ca „fost analist” si asa mai departe. Oare de unde si de ce? Poate ca sinteti inspirat de scrisurile lui Badin si Iliesiu, fiindca asta este limbajul lor. Interesant ca nici dvs, nici ei, folositi extrasul acesta dintr-un articol aparut in toamna 2006 (Orwellian…postively Orwellian) http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html .

    „I hold a B.A. from the University of Virginia (1984-1988) and a Ph.D. from Indiana University (1990-1997). I have been employed by the CIA since September 2000. I researched and wrote extensively on this topic prior to joining the Agency. Outside of the application process, I had no association with the CIA prior to coming on duty in September 2000. From October 2000 to April 2001, I served as a Romanian Political Analyst. Since October 2001, I have served as an intelligence analyst on accounts essentially unrelated to Romania or central and eastern Europe.”

    Deci tipul inca lucreze acolo. Va rog frumos, sa nu inghititi asa de usor greselii fundamentale–si usor de respinsi printr-o minima cercetare–facute de Badin si Iliesiu. Va multumesc. Atit.

  • paultumanian  On 15 Ianuarie 2008 at 8:59

    Nu ştiu cine este Badin, iar din Ilieşiu nu am citit decât fragmente din ultimul Apel.

    Corect, Richard Hall este şi în prezent analist CIA. A fost neatenţia mea. Voi face corecţia cuvenită. (Măcar de şi-ar recunoaşte şi Richard Hall „neatenţiile.)

    Dar asta nu schimbă cu nimic substanţa comentariului meu. Dimpotrivă, îmi întăreşte convingerea că R.H. are motive temeinice să fie părtinitor în privinţa evenimentelor din decembrie 1989. Cunosc (atât cât se poate cunoaşte din afara sistemului — v. John Perkins de pildă) intervenţiile numeroase ale CIA în schimbarea cursului evenimentelor, la nivel înalt, peste tot în lume. Nu spun că neapărat în sens negativ. Poate chiar că CIA a intervenit de multe ori în mod salutar. Dar asta nu înseamnă că expertiza istorică pe care o oferă agenţii CIA este… reliable.

  • mariusmioc  On 23 Ianuarie 2009 at 9:52

    Am început să traduc (parţial) o parte din lucrările lui Hall despre revoluţia din 1989:
    Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (5). Cine a aruncat „petarda”?

    Dacă vă interesează subiectul puteţi comenta. Găsiţi şi alte materiale despre revoluţie pe saitul respectiv, vă recomand mai ales serialul „TVR în decembrie 1989”.

  • tot marian  On 1 Aprilie 2009 at 11:59

    romanescu traieste

  • tot marian  On 30 Decembrie 2009 at 12:01

    domnule richard! ma puteti gasi cu ajutorul lui dan badea!cpt.(r)m romanescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: