Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, 1969: aplauze pentru profesorul Stoica Teodorescu


Acum aproape 40 de ani, în 1969, am avut plăcerea să particip la semicentenarul Liceului — în prezent Colegiul Naţional — „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Festivitatea a avut loc în eleganta sală a Casei de Cultură care astăzi poartă numele lui Geo Bogza şi căreia intelectualii Câmpinei îi spuneau pe atunci — şi poate îi mai spun şi astăzi — cu vădit patriotism local, Teatru. Şi asta, pe bună dreptate având în vedere arhitectura specifică unui teatru „clasic” a clădirii, atât în exterior cât şi în interior.

Trec peste prezenţa reconfortant de numeroasă a invitaţilor (şi a „neinvitaţilor”, printre care m-am numărat) la acea festivitate, care au umplut în final sala, până la ultimul scaun, şi peste atmosfera absolut destinsă şi cordială din foaiere, din momentele premergătoare spectacolului. Căci spectacol a fost, în sensul deplin (şi romantic) al cuvântului, lipsit de orice politizare, proprie regimului, care trecea atunci printr-o perioadă de relaxare — un spectacol cu elevi din clasele mari, poate numai din clasa a XII-a, nu mai ţin minte, pus în scenă de Traian Marinescu, acel intelectual rafinat, profesor de latină dedicat şi — probabil caz unic în istoria breslei dascălilor —, în orele libere, antrenor de box de incontestabilă performanţă, la fel de dedicat ca şi profesiunii de bază.

Dar tot spectacol a fost — fără voie — şi partea formală a festivităţii: discursurile fostelor şi actualelor cadre didactice şi/sau persoane „oficiale”. Am avut bucuria ca la masa prezidiului să ne fie prezentat şi profesorul Stoica Teodorescu. Auzisem de el, întâmplător, când, în timp ce eram elev al „Şcolii Elementare de Băieţi nr. 1”, prin clasa a şasea sau a şaptea, îmi căzuse în mână o monografie a oraşului Câmpina, scrisă de Stoica Teodorescu. Până atunci autorul fusese pentru mine un simplu nume, pe care îl reţinusem doar fiindcă fusesem entuziasmat de acea monografie. O citisem cu sufletul la gură. Mai mult, o conspectasem. Păstrez şi astăzi un carneţel, între timp ferfeniţit, cu pagini îngălbenite aşternute cu un scris pe care abia îl mai recunosc ca fiind al meu, conţinând extrase (comentate!) din acea minunată carte. Şi deodată, iată-l, în carne şi oase, aşezat la masa prezidiului — un bătrânel mărunţel şi uscăţiv, oarecum detaşat de însufleţirea festivităţii dar cu o privire vie şi severă străbătând lentilele ochelarilor. Aflam că rămăsese la ora aceea singurul în viaţă dintre profesorii ce predaseră în primul an de existenţă a Colegiului, 1919, pe atunci, la începuturi, doar gimnaziu.

Nu mai ţin minte cine a fost primul la cuvânt — presupun că una din notabilităţile locale ale regimului. Am reţinut în schimb lamentabila cuvântare a directoarei liceului (al cărei nume nu contează), instalată în post după ce absolvisem liceul şi pe care deci n-o cunoşteam. Cuvântul ei — o laudă stupidă şi mai ales inutilă (având în vedere relaxarea temporară de care aminteam) la adresa regimului — este consemnat, în linii mari, în pliantul festivităţii, distribuit participanţilor cu ocazia acelei aniversări. Ceea ce nu se regăseşte în pliant este relatarea de către directoare a episodului instalării Gimnaziului, devenit ulterior liceu, în casa boierească a prinţului Dimitrie Barbu Ştirbey de pe strada I.C. Brătianu. Versiunea directoarei a sunat cam aşa: „O delegaţie de locuitori ai oraşului Câmpina, printre care şi profesorul Stoica Teodorescu aici de faţă, s-a deplasat la castelul prinţului Ştirbey de pe Voila şi l-a obligat să cedeze în folosul noului gimnaziu reşedinţa sa din oraş.” Ultimul care a luat cuvântul a fost însuşi profesorul Stoica Teodorescu, care a spus, în rezumat, cam aşa: „Prinţul Barbu Ştirbey ne-a primit în castelul său de pe Voila şi, cu multă amabilitate, ne-a cedat dreptul de folosinţă a casei sale de pe strada I.C. Brătianu.”

Nu voi uita niciodată cum o furtună de aplauze a acoperit ultimele cuvinte ale bătrânului profesor: o palmă usturătoare peste obrazul regimului totalitar şi al slujitorilor săi conjuncturali, animaţi de un penibil şi inutil exces de zel.

N-a fost propriu-zis un gest de protest, nici pe departe. Dar mie unul mi-a umplut sufletul de bucurie că, iată, politica de îndoctrinare a regimului se dovedea a fi neputincioasă în faţa rezervei de vitalitate a românilor. O rezervă, aş zice, de normalitate.

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Marian Diaconu  On 30 aprilie 2008 at 22:54

    Tocmai am cumparat, in urma unei licitatii, celebra „Monografie a orasului Campina” ,scrisa de reputatul profesor Stoica Teodorescu in 1924. Nu stiam prea multe despre autor, dar ma bucur ca prin intermediul dvs am putut afla cate ceva. Sunt nerabdator sa o citesc.
    P.S. Daca aveti drum pe Valea Prahovei, va astept la Cornu.
    Cu consideratie,
    Marian Diaconu

  • elena  On 23 septembrie 2011 at 18:59

    Ma bucur pentru tine Marian ca ai pus mana pe asa o carte, eu o caut de multa vreme, esti un norocos ca o ai. Cum sa facem sa o pui pe internet sa o citim si noi ????

  • Madalin-Cristian Focsa  On 14 octombrie 2015 at 13:11

    Cartea – fara coperti – poate fi descarcata de pe internet de la adresa http://www.scribd.com/doc/197616589/Monografia-orasului-Campina-Istoric-si-documente-1924#scribd – cu mentiunea ca, din pacate, fisierului pdf ii lipseste pagina 81.

  • M F  On 30 martie 2019 at 0:50

    Frumoasa evocare. Cu observatia ca Stoica Teodorescu vorbea probabil in 1969 despre contesa Martha de Blome, pe ea a vizitat-o defapt in 1923, caci tatal ei Dimitrie murise in 1913, iar Barbu Stirbei era demult oale si ulcele (1869).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: