Două relaţii cu Internetul: Andrei Pleşu vs. Solomon Marcus


Două personalităţi ale vieţii culturale din România — două puncte de vedere diametral opuse asupra acestui mirific instrument al secolului numit Internet. Andrei Pleşu îl dezavuează punându-i în cârcă toate relele lumii. Solomon Marcus îşi exprimă faţă de Internet entuziasmul său fără rezerve.
Am extras din frânturi de texte publicate de cei doi (Andrei Pleşu: „Cultura de Internet”, Dilema veche, anul V, nr. 244, 16 oct. 2008; şi Solomon Marcus: Ion Zubaşcu: „Cu Solomon Marcus, despre splendoarea culturală a matematicii”, Vatra, 5–6, 2009, p. 184} şi i-am pus astfel în dialog, deşi un asemenea dialog n-a existat ca atare.

Andrei Pleşu: „Internetul e pe măsura acelora care cred că a fi cultivat înseamnă, pur şi simplu, a şti. Cunoaşterea ca depozit, inteligenţa ca exerciţiu al memoriei, interogaţia redusă la strictă dexteritate mecanică şi la curiozitate primară, toate acestea transformă faptul de cultură în produs de supermarket şi efortul de cunoaştere într-o subspecie a shopping-ului.”

Solomon Marcus: „Am întâlnit intelectuali valoroşi care sunt prizonieri ai acestei temeri că internetul e un pericol pentru cultură. L-am auzit la o emisiune pe Neagu Djuvara spunând că ne pierdem identitatea prin integrare. Dar internetul e o revoluţie. Că găseşti prostii pe internet nu e un argument. Parisul n-ar merita nici doi bani pentru cartierele sale rău famate.”

A.P.: „Dar a fi cultivat nu înseamnă a şti, înseamnă a şti să cauţi. Nu a şti să utilizezi o «maşină de căutare», ci a transforma căutarea într-un parcurs laborios, imprevizibil, plin de fertile derapaje colaterale. Cultura nu te îmbogăţeşte prin ceea ce îţi livrează în mod expres, ci prin aventura drumului, prin barocul tatonărilor. Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut când nu ştii ceva: cum să pui întrebarea, la ce uşă să baţi, în care orizont să te mişti. Cultura te îmbogăţeşte şi prin ceea ce afli fără să fi căutat în mod direct. Pe scurt, cultura ţine mai mult de inspiraţie şi febrilitate spirituală, decât de zel cumulativ. Dansul e mai aproape de firea ei decât săpătura harnică şi achiziţia hrăpăreaţă. Or, Internetul nu încurajează dansul, ci mai degrabă o ţopăială arbitrară, o alergare aleatorie în toate direcţiile deodată. Internetul e un mod de a găsi, în care căutarea se reduce la butonadă. Ceea ce e grav e că, găsind atât de uşor, începi să-ţi închipui că deţii cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de Internet. Bunul dobândit fără efort, parada de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţa neasimilată, neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trişeria intelectuală mai acasă ca în spaţiul culturii de Internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înşişi. Încep să creadă că ştiu, că emană miresme subtile, când, de fapt, miros a Google de la o poştă.”

S.M.: „Apoi, problema bibliografiei: dai un simplu clic şi ai într-o clipă sute de lucrări pe o temă dată. Înainte, aş fi pierdut ani de zile să strâng aceeaşi bibliografie.”

A.P.: „Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vândă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Îmi pică ochii, din când în când, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cât e de deştept. Vreţi să auziţi ceva despre Olympia (pronunţie ezitantă) a lui Edouard (pronunţat cu un «d» final sonor) Manet? Ascultaţi la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia şi din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul şi-a tocit coatele şi şi-a mâncat tinereţile studiind asiduu istoria artei. Nu-i nimic — îmi spun. Insul a făcut, totuşi, de bine, de rău, un efort. Şi decât să nu ştii nimic, mai bine să înveţi câte ceva, fie şi de pe Internet. Atâta doar: când eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului.”

S.M.: „E nevoie de o educaţie a frecventării internetului. Trebuie să educăm tânăra generaţie pentru o utilizare corectă. Aici e viitorul.
Fără internet, nu puteţi afla noul vânt care bate în lume. Cine nu utilizează internetul e un infirm!”

Sigur, fiecare are dreptul la opinie. Mă întreb totuşi de ce este A.P. atât de pornit împotriva internetului. Căci textul publicat în Dilema veche, reprodus aproape în totalitate, fragmentat, în cadrul dialogului imaginat mai sus, nu este o simplă opinie despre internet ci o veritabilă demonizare proferată de iubitorul de îngeri, plină de iritare şi ură ambalată în sarcasm… Era să zic fără precedent, dacă nu mi-aş fi amintit că multe, dacă nu majoritatea textelor filozofului moralei minime (mă refer la cele pe care mi-au căzut ochii — departe de mine pretenţia de a i le fi citit pe toate, asta ar mai lipsi!) n-au fost argumentaţii în sens academic-cartezian (nici măcar postmodernist!) cât mai ales produse impresioniste de umoare, şi anume de mal-humeur de cele mai multe ori. Fiindcă se pare că asta e umoarea curentă a filozofului.
Nici nu ştiu de ce, până la urmă, A.P. s-a făcut foc şi pară, acum câţiva ani, la o suspiciune, bazată mai mult pe impresie, a lui Gabriel Andreescu privind o prezumtivă aservire a lui A.P. faţă de fostul regim comunist; ba chiar l-a acţionat în instanţă (şi, în plus, a şi câştigat procesul contra lui G.A. obţinând daune minima-morale de 50 milioane de lei, după ce pretinsese daune maxima-morale de 1 (un) miliard de lei!), când acelaşi A.P. îl desfiinţează, într-un articol intitulat, semnificativ, „O lighioană”, pe Sergiu Andon, fără a produce o singură probă care să incrimineze prestaţia acestuia. (Nu că aş avea vreo simpatie pentru avocatul fostului securist Dan Voiculescu, Doamne fereşte.) Totul se rezumă la o colecţie de impresii, evident dezagreabile, pe care S.A. i le produce: antipatia ca argumentaţie.
Revenind la Internet, textul lui Pleşu îmi pare de o impecabilă rea-credinţă şi de un fanatism perfect. „Cultura ţine mai mult de inspiraţie şi febrilitate spirituală, decât de zel cumulativ”, spune A.P. Observăm imediat că „zelul cumulativ” este expresia sa depreciativă pentru studiu, pe care A.P. îl contrapune inspiraţiei şi febrilităţii spirituale, către care se îndreaptă simpatia vădită a autorului, sugerându-ne că producţiile sale eseistice poartă marca febrilităţii (şi a inspiraţiei, desigur). Pentru A.P. cultura se rezumă, pare-se, la umanioare. Mai exact, la zona pur speculativă a acestora (care se poate dispensa fără probleme de „zel cumulativ”). Cultura rigorii, pe care o practică un Solomon Marcus, nu se pune la socoteală (pentru A.P.). „Dansul e mai aproape de firea ei [a culturii] decât săpătura harnică şi achiziţia hrăpăreaţă” Ca să vezi! Febrilitate, dans… Şi din nou aceeaşi antipatie irepresibilă pentru studiu şi asimilarea de cunoştinţe, sugerată prin noi expresii depreciative: „săpătură harnică” (harnică dar — nu-i aşa? — tot săpătură; adică investigaţie în straturi inferioare) şi „achiziţie hrăpăreaţă”!
A.P. asociază cultura cu dansul, de ce? Fără îndoială, pentru a crea o imagine seducătoare acelei culturi care îi este accesibilă lui, omului care cândva îl ţintuia la stâlpul infamiei pe specialist întru strălucirea universalistului în care, iată, (i se pare că) se regăseşte.
Iar dacă era să caute în mass-media exemple negative pentru utilizatori (superficiali) ai Internetului, se pare că acea mică vedetă tv, care pronunţă ezitant Olympia şi i se aude „d”-ul final de la Edouard Manet, cade ca o adevărată pleaşcă pe capul lui Pleşu, cu „verbiajul ei bălţat” şi cu laptopul care îi este „mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită”. (Orice, numai instrument de lucru nu.)
Internetul, în viziunea lui Pleşu „nu încurajează dansul” (iarăşi, dansul!) ci „butonada”. „Nicăieri nu e trişeria intelectuală mai acasă ca în spaţiul culturii de Internet.” Etc. etc. etc.
Mi-aş permite, în încheiere, un exemplu personal de „butonadă”, de „bun dobândit fără efort, paradă de informaţie plutind pe un perfect vid cognitiv, ştiinţă neasimilată, neprelucrată organic, (…) de fals şi de a jonglerie stângace” (altă răbufnire viscerală a filozofului din textul cu pricina).
Am văzut deunăzi un film TV, biografic, „A Beautiful Mind”, despre John Nash, laureat al premiului Nobel pentru economie, despre care, spre ruşinea mea, nu auzisem. Ce să fac? — a trebuit să „butonez”, şi anume pe detestabila Wikipedia. Unde, pe lângă datele strict biografice ale matematicianului John Nash, am întâlnit câteva dintre conceptele create de acesta, printre care „Nash Equilibrium”. Cum nu cunoşteam conceptul, am „butonat”, în continuare, pe linkul respectiv, informându-mă („săpând hrăpăreţ”) despre concept. (Am comis, recunosc, această „trişerie intelectuală”.) De acolo, alte linkuri m-au purtat spre „Prisoner’s dilemma”, „Battle of the sexes” (cu totul altceva decât ar putea crede, judecând după termeni, cei ce anatemizează Internetul), „Auction theory”. De la „battle of the sexes” am ajuns la „payoff matrix”. Şi uite-aşa… Dar toate astea ţin deja de curiozitatea specialistului de două parale. Universalistul (Pleşu), cu a sa „efervescenţă spirituală”, stă undeva (şi dansează dezinvolt) mult deasupra nimicurilor riguroase. Nu mai spun ce-am dezgropat pe Wikipedia, ca să nu mă fac de râs cu „vidul meu cognitiv”, „neprelucrat organic”.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: