Medicina românească, între incompetenţă, indolenţă, corupţie şi cinism (II)


Program de voie la cabinetele medicale de la Policlinica Municipală din Câmpina

Mă aflu la Câmpina şi am nevoie o consultaţie medicală de oftalmologie. Cum sunt doar rezident, nu şi domiciliat în oraş, deci nu am în localitate medic de familie care să-mi dea o trimitere, trebuie să recurg la o consultaţie plătită. După sumare investigaţii telefonice nu găsesc niciun cabinet medical particular de oftalmologie deschis, aşa că sunt nevoit să apelez la serviciile Policlinicii Municipale Câmpina, care acordă şi consultaţii cu plată. Mă înfiinţez deci la ghişeul de informaţii ca să aflu cât şi unde trebuie să plătesc. Apare prima nedumerire. Funcţionara îmi spune: Mergeţi la cabinet, la dl doctor, şi vedeţi ce vă spune, după care vă duceţi la casierie şi plătiţi. Straniu. Pe la toate policlinicile cu plată pe unde am mai trecut, primul pas a fost de fiecare dată achitarea costului consultaţiei, conform tarifului (fix).

În paranteză fie spus, încerc să-mi imaginez ce îmi va putea spune dl doctor când îi calc pragul şi, evident, mă duce gândul ca o eventuală învoială la care aş putea fi invitat să cădem, chiar acolo în cabinet, scutind drumul până la casierie; sau, mai ştii, la o eventuală invitaţie la cabinetul particular al dlui doctor; că doar se poartă.

Urc la etaj: la uşa cabinetului, coadă; cinci pacienţi stau şi aşteaptă, încremeniţi. Aştept şi eu. Discut cu pacienta de alături. Mi se plânge că toţi doctorii te trimit la propriile lor cabinete particulare, unde plăteşti sume considerabile. Se face ora 14. Am aflat că la casierie e deschis numai până la ora 15, aşa că mă duc şi plătesc, nesocotind sfatul funcţionarei de la Informaţii. Nu costă mult, doar 30 de lei. Mă întorc la uşa cabinetului şi abia atunci aflu că dl doctor încă n-a sosit. Deşi e trecut de ora 14. Iar pe uşă ce văd scris?

Dr. Sorin Bărbuceanu, joi, orele 13–20.

Revolta începe să clocotească în mine. La ora 14 şi 20 intru în cabinet şi o întreb pe asistentă dacă ştie ceva de programul real al dlui doctor. Nu ştie nimic. O întreb unde e direcţiunea Policlinicii, ca să mă plâng. E cuprinsă brusc de o umoare plutitor-conciliantă. Îmi zâmbeşte complice: Mai aşteptaţi — îmi spune. Aşteptaţi până la şi jumate şi dacă nu vine, vă puteţi duce…

Auzi colo, vă puteţi duce! Revoltat, urc la etaj, unde se află direcţiunea (Managementul! — aşa stă scris pe uşă. Ce mai! ne-am americanizat de tot… în privinţa inscripţiilor.)

Directoarea medicală ridică din umeri. Cum explică nerespectarea programului? Îi sugerez, răutăcios: poate dl doctor mai are şi un cabinet particular? Spune: Întâmplător n-are niciun cabinet particular. (Reţin cuvântul întâmplător.) Telefonează la cabinet, se interesează, dă dispoziţie ca medicul s-o înştiinţeze de îndată ce soseşte. Totodată, vorbind cu mine, încearcă să-l disculpe: Doamne fereşte, e automobilist, să nu i se fi întâmplat ceva!
Îi cer să mi se restituie banii pe consultaţie. Îmi scrie ceva pe spatele chitanţei.

Cu chitanţa „adnotată” de directoarea medicală, mă întorc la casierie. Casieriţa îmi spune exasperată: Aţi fost la director? Foarte bine aţi făcut! Toţi fac la fel! Îşi bat joc de oameni! Oamenii vin la mine să-mi ceară banii înapoi şi mă beştelesc! De parcă eu aş avea vreo vină! Plec de-aicea în fiecare zi năucă de cap.

La plecare, trec în viteză prin dreptul cabinetului. Mi se face un semn victorios: A venit!… E ora 14:30. (E norocos automobilistul nostru, n-a pățit nimic.) Înainte să ies, mă întreb: cum de a ghicit atât de bine asistenta ora dincolo de care puteam, aveam voie, să mă duc cu reclamaţia la „managementul” Policlinicii!

Îmi pun o ultimă întrebare: de ce funcţionara de la Informaţii nu mi-a spus de la bun început că doctorul Bărbuceanu nu era în acel moment la cabinet, la circa trei sferturi de oră după ora la care trebuia să fie acolo? Asta, înainte să mă trimită la dl doctor să aflu de la el cât am de plătit la casierie.

Câteva concluzii

1. Dl dr. Sorin Bărbuceanu poate că n-are cabinet particular, dar cert e că mai lucrează şi la centrul medical privat MediUrg Câmpina. (Deocamdată doar atât am depistat; poate or mai fi şi altele, rămâne de văzut.) Nu că n-ar avea dreptul. Dar probabil că veniturile suplimentare încasate acolo îl fac să-i dea mâna să-şi bată joc de timpul pacienţilor de la stat.

2. Vorbind de sistemul medical din România, toată lumea spune: Sunt multe defecţiuni, dar să nu generalizăm! De acord. Nu ştiu cum se face însă că aproape de fiecare dată când tu eşti cel care are nevoie de sistemul medical de sănătate din România, acesta îşi etalează mizeriile.

3. Doctorii din România cică pleacă în Vest fiindcă acolo nu numai că primesc salarii mai mari, dar se bucură şi de respect. Nu mai comentez…

Actualizare din 18 martie 2011
O reclamaţie conţinând toate constatările de mai sus am trimis-o Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Prahova. La rândul ei, probabil în virtutea principiului descentralizării, aceasta a retrimis plângerea mea Consiliului Local al Municipiului Câmpina şi Spitalului Municipal Câmpina. Şi… să vedeţi ce consecinţe neaşteptate are descentralizarea…
La ceva timp am primit din partea Spitalului Municipal Câmpina un răspuns, semnat de „managerul” dr. Matei Alexandru, din care spicuiesc:
„Dl. dr. Bărbuceanu Sorin a anunţat asistenta de cabinet că va întârzia 30 de minute în ziua de 13.01.2011, pentru o problemă personală ivită întâmplător. A venit la program la ora anunţată şi a consultat pacienţii care erau programaţi la consultaţii în ziua respectivă. Pacientul [adică eu] s-a întâlnit cu d-na dr. Dumitrescu Elena, director medical la Spitalul Municipal Câmpina, care l-a sfătuit să aştepte, iar în cazul în care nu doreşte, să se prezinte la casierie pentru a i se returna contravaloarea consultaţiei, lucru care s-a şi realizat.”
Cu alte cuvinte, pacientul (adică eu) este, în viziunea „managerului”, fie bun de dus la balamuc deoarece i s-a năzărit că-l vede pe doctor venind la cabinet cu o întârziere de 90 de minute, când în realitate doctorul n-a întârziat decât 30 de minute (şi chiar şi acelea anunţate dinainte), altfel spus a avut halucinaţii; fie este un ticălos ordinar căruia, nu se ştie de ce, i-a căşunat pe oftalmolog (de care nu auzise până în acel moment) şi a ţinut cu tot dinadinsul să-l înfunde scornind întârzieri care n-au avut loc. Dar ticălosul (adică eu) a vrut s-o înfunde şi pe dna dr. Dumitrescu Elena (de care de asemenea nu auzise până în acel moment), fiindcă a afirmat că directoarea medicală habar n-avea de întârzierea subalternului ei la 80 de minute după ce acesta trebuia să fie prezent la serviciu; deci n-a auzit-o (sau s-a prefăcut că n-o aude) propunându-i pacientului (adică mie) să aştepte sau, dacă nu doreşte, să se ducă la casierie şi să-şi încaseze contravaloarea consultaţiei.
Sigur, se poate pune întrebarea: când se duce un pacient normal să reclame la directorul policlinicii întârzierea unui medic la program? Un pacient normal cred că face acest lucru cam după o oră de aşteptare; sau, dacă e foarte-foarte grăbit şi foarte-foarte nerăbdător, probabil că o poate face după 30 de minute. Şi atunci, în situaţia asta, cum de îi mai propune directorul, respectiv dr. Dumitrescu Elena, să aştepte… cât să mai aştepte, de vreme ce cele 30 de minute de întârziere anunţate de oftalmolog au trecut? Logic, întârzierea medicului înseamnă că a fost mai mare. Dar asta, fireşte, în cazul unui pacient normal. Un pacient anormal însă (cazul meu) poate merge cu mania punctualităţii până acolo încât să se ducă să reclame neprezentarea medicului la serviciu după numai 15 minute. Caz în care directoarea medicală îl poate anunţa că are de aşteptat 15 minute. Nefiind, repet, un pacient normal, acesta, irascibil, poate cere restituirea banilor fiindcă nu-i dispus să aştepte 15 minute.
Cam ăsta ar fi, în esenţă, scenariul meschin imaginat de pacientul anormal-recalcitrant (adică eu).
Dar sâc, că cu „managerul” Matei Alexandru nu i-a mers!

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: