Câmpina prăfuită


Cine mătură străzile Câmpinei? Ploile… Vânturile… Roţile maşinilor

Mesaje de pe situl unei camere web plasată în centrul Câmpinei sună cam aşa: Mi-e dor de Câmpina… Câmpina, un orăşel frumos şi curat… Îi înţeleg pe cei ce scriu astfel de mesaje. Sunt fără îndoială câmpineni care trăiesc departe de casa lor, departe de Câmpina, departe de ţară — probabil în Italia, în Spania, în Germania. E un lucru deja ştiut, trăit de mulţi: depărtarea înceţoşează, şterge orice sentimente lăsând neatins doar dorul… Depărtarea înfrumuseţează.

Cei ce trăiesc însă în Câmpina o văd altfel. O văd în fiecare primăvară înceţoşată. La propriu. Un sfert de an Câmpina respiră praf. Praful lui Tiseanu, rezultat din campaniile sale desfăşurate pe durata iernii, cică pentru combaterea gheţuşului de pe străzi, inclusiv de pe trotuare. Combatere, cu ce? Ei bine, Tiseanu recurge de fiecare dată la soluţia cea mai ieftină; şi desigur mai proastă: la fiecare ninsoare trimite camioane care aruncă pe străzi tone de nisip. Nisip e doar un fel de a spune; în realitate este, în bună parte, pământ de cea mai proastă calitate… Zăpada se topeşte, pământul lui Tiseanu mai întâi se face noroi, apoi se usucă şi se ridică în aer stârnit de roţile maşinilor. Tonele împrăştiate pe jos, se regăsesc în aer. Că, vorba aia, nimic nu se pierde, totul se transformă… Iar locuitorii respiră praf. Februarie, martie, aprilie — trei luni pe an câmpinenii trăiesc în praf. Alteori, în iernile uscate, trăiesc chiar mai mult — patru sau cinci luni în praf.

Tiseanu nu-şi trimite nici lucrătorii, nici utilajele să cureţe străzile de noroi şi de praf. O face abia prin aprilie. Câte o echipă numeroasă străbate străzile înarmată cu mături de nuiele, însoţită de câte un camion în care lucrătorii aruncă cu lopata, într-o veselie, noroiul uscat şi praful. În campanie. În binecunoscutul stil hei-rupist al primarului. În asemenea momente e bine să fugi pe altă stradă, până trece „zavera”; sau măcar să stai în casă şi să închizi bine ferestrele…

Dar „campania” lui Tiseanu nu-i decât frecţie la piciorul de lemn. De bază rămân ploile şi vânturile. Şi, desigur, roţile maşinilor, sub goana cărora praful de ridică în aer valuri-valuri şi se aşterne peste tot. Şi pătrunde peste tot.

Unde-i Sanepidul? Unde-i Garda de Mediu? Nimeni nu ştie. Hibernează.

Şi totul se repetă an de an, cu periodicitatea exactă cu care am învăţat la istorie că au loc revărsările Nilului.

Nemţii se laudă că la ei în ţară încălţămintea trebuie periată o dată pe lună, spre deosebire de Franţa, unde trebuie periată săptămânal. În Bucureşti încălţămintea trebuie periată zilnic. În Câmpina e chestiune de… Poate aţi fi tentaţi să ziceţi „de ore”. Fals! E o chestiune de minute!… Într-o zi am am uitat să pun husa la maşină. Când, după o oră, mi-am adus aminte, era deja prea târziu…

Ca o ironie, într-o zi, când aruncam pe maşină vreo două-trei peturi de apă, ca măcar să pot pune mâna pe clanţă şi să văd ceva prin parbriz, a trecut poliţia comunitară. Opreşte şi zice: Hei, domnu’! Cum vă numiţi… Şi mai cum?… Nu ştiu cum e p-acolo de unde sunteţi dumneavoastră, dar la noi la Câmpina spălatul maşinii pe domeniul public e interzis!…

Să mori de râs, nu alta.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • M F  On 30 martie 2019 at 0:38

    Ah, ce mi-as fi dorit sa fi putut scrie eu asta… E intr-adevar o crima faptul ca se arunca atata pamant in spatiul public, care ne intoxica mereu primaverile, se depune si intra peste tot. De-as avea putere as obliga autoritatile ca primavara sa colecteze de pe strazi exact aceeasi cantitate (cantarita !) de praf si pamant, pe care o arunca iarna. Suntem in lumea a treia, nu mai scapam odata de cosmar, desi suntem in sec.21 inca se mai folosesc materiale ce strica asfaltul. Suntem prea saraci ca sa ne mai permitem solutii ieftine de deszapezire – dar cine sa ne auda, e oare vreo strategie durabila ? Totul se face de azi pe maine, in dispretul urmasilor. Sa nu mai vorbesc despre mizeria crunta din locurile dosite si greu accesibile, care te exaspereaza…

    • Paul Tumanian  On 30 martie 2019 at 9:54

      Și totuși în primăvara asta, pentru prima oară de când m-am întors în Câmpina,în 2006, pe străzi n-am mai întâlnit în luna martie mizeria strânsă în timpul iernii. Cel puțin, în zona mea, pe Muscel. Utilitara cu perii am văzut-o trecând de mai multe ori!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: