Monthly Archives: septembrie 2011

S.C. Hidro Prahova S.A. — premise şi realităţi (II)

Continuare de aici

2. Realităţi

Hidro Prahova, în regim de avarie: economie de… presiune
Într-un pliant propagandistic difuzat la începutul acestui an, primarul Câmpinei, Horia Tiseanu, menţiona printre realizările anului trecut „Finalizarea proiectului cu finanţare europeană «Îmbunătăţirea reţelei de alimentare cu apă a zonei Nord a municipiului Câmpina»”. Proiect creaţie Hidro Prahova, bineînţeles… Ce putem spune? Un lucru e cert: s-o fi finalizat. Dar degeaba! În zona Nord a municipiului Câmpina nu s-a clintit nimic. Şi nici în zonele din celelalte puncte cardinale. Totul a rămas pe hârtie.
Hidro Prahova furnizează apă la presiune de avarie pe toată durata zilei, iar la miezul nopţii (uneori sunt chiar mai grăbiţi) reduce presiunea până la o valoare care cu siguranţă nu depăşeşte 0,5 bar. După cum aprecia master-planul proiectului „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Prahova” (v. partea I) pierderile în reţelele de alimentare cu apă din oraşele judeţului — şi, de bună seamă, Câmpina nu face excepţie — ajung până la 50% din producţie. Pentru a diminua pierderile din reţea, Hidro Prahova recurge la economie de… presiune.

Optimismul primarului probabil că a renăscut între timp. Căci spre sfârşitul anului 2009, la cinci ani şi mai bine de la înfiinţarea Hidro Prahova, Horia Tiseanu se arăta de-a dreptul indignat de comportamentul societăţii:

„«Nu sunt genul care să înjur sau care să facă scandal!» Iată o declaraţie a primarului Horia Tiseanu, care în emisiunea Administraţia în Obiectiv s-a hotărât să vorbească deschis. A recunoscut că a fost de acord cu trecerea CPGC la Hidro Prahova, o societate judeţeană, gândindu-se la banii care ar putea fi investiţii în reţelele de apă şi canalizare. S-a gândit şi la calitatea şi timpul de intervenţie al echipelor de muncitori, atunci când apar avarii pe conducte. A crezut că va avea o colaborare bună cu cei din conducerea Hidro Prahova. La fel cum au crezut şi primari din alte localităţi, care s-au asociat cu societatea judeţeană. Numai că nimic din cele promise nu s-a întâmplat. La Câmpina nu a fost investit niciun leu, lucrările se execută ca pe vremea fostei Companii Publice de Gospodărire Comunală. Aşa că primarul a ieşit la rampă şi a trecut la ameninţări.
Aşadar securea războiului a fost dezgropată. Hidro Prahova a venit cu multe promisiuni dar cu niciun fel de realizări. Lucru care nu este pe placul multor edili locali. Cel puţin nu pe placul lui Horia Tiseanu care s-a plictisit să aştepte.” (valeaprahovei.tv: „La un pas de divorţ”, 21 oct. 2009)


Tertipuri marca Hidro Prahova…
Şi fiindcă Hidro Prahova nu poate (nu vrea) să asigure în reţele o presiune normală a apei potabile (fiindcă presiunea scăzută este singura modalitate de care dispune pentru a mai reduce din uriaşele pierderi de care vorbeam), ia uitaţi-vă mai jos la ce recurge!

Ordinul nr. 90 din 20.03.2007 al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) prevede un contract–cadru pe care furnizorul serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare (Anexa 3 — CONDIŢII DE CALITATE ŞI LEGISLAŢIA APLICABILĂ), este obligat să-l încheie cu beneficiarii. Contractul–cadru trebuie să conţină următoarea prevedere:

„Presiunea apei asigurată la ultimul nivel al condominiului este de ….. (se trece valoarea presiunii ce trebuie asigurată — subl. mea), la un consum de apa instantaneu de …… (se trece consumul de apa instantaneu, considerând factorul de simultaneitate din normele de proiectare).

Debitul de apă minim asigurat este de ……. l/s şi de ……. mc/zi. (…)”

Ei bine, în locul acestei prevederi obligatorii, ce pune în schimb Hidro Prahova în contractul cu clienţii săi? Iată ce pune:

„Presiunea apei în sistemul de distribuţie / în punctul de delimitare a instalaţiilor între operator şi utilizator la data semnării prezentului se situează (subl. mea) în intervalul 1,4–2,2 BARR.”

Nici tu presiune „ce trebuie asigurată”, nici tu „consum instantaneu”, nici tu „debit de apă minim asigurat”! Nimic! Poftim de verifică singur dacă Hidro Prahova n-a minţit afirmând că „la data semnării prezentului contract” presiunea apei în reţea s-a situat în intervalul… cutare! Iar dacă, prin absurd, să zicem că aşa a fost, creează pentru Hidro Prahova această prevedere aberantă vreo obligaţie? Evident, niciuna.

…Sub acoperirea „autorităţii tutelare”
În luna mai a acestui an am pus întrebarea de mai sus „autorităţii tutelare”, ANRSC. Iată ce răspuns am primit:


După cum se poate vedea, ANRSC se preface că mi-a răspuns la chestiunea cu presiunea apei din reţea într-o scrisoare anterioară, când în realitate în acea scrisoare (v. mai jos) (NU) mi-a răspuns la alte două întrebări pe care i le-am pus, şi anume cele referitoare la tariful apei şi la taxarea apei de ploaie.

Asta îmi aminteşte de un banc din „Epoca de aur”. Un cetăţean intră într-un magazin şi întreabă: „Aveţi brânză?” Vânzătorul îi răspunde: „Nu, aici n-aveam carne. La magazinul de alături n-au brânză.”

Întrebarea referitoare la absenţa din contract a prevederii privind asigurarea unei presiuni date în reţea am pus-o în formă scrisă şi Hidro Prahova, sucursala Câmpina, la data de 6 iunie 2011. Sucursala nu a binevoit să-mi răspundă, încălcând astfel fără pic de jenă prevederile art. 7, alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Tarife pentru acoperirea pierderilor la Hidro Prahova
Vă rog să priviţi — mai jos — „dinamica” tarifelor practicate de Hidro Prahova, sucursala Câmpina, pentru apa potabilă, în ultimii 5 ani.

Aşa cum se poate vedea, ultima mărire a tarifului apei potabile (şi implicit al serviciilor de canalizare) a fost drastică: 44%; adică de la 2,09 lei/m3 pe luna februarie 2011 la 3,00 lei/m3 (fără TVA!) pe luna martie. Asta, în condiţiile în care alte utilităţi, respectiv gazul metan şi energia electrică, nu au suferit majorări de tarife în intervalul respectiv; doar preţul carburanţilor a fost majorat semnificativ; dar care este ponderea carburanţilor în volumul cheltuielilor S.C. Hidro Prahova, ca să justifice o majorare de 44%? (Nivelul inflaţiei pe 2010 s-a situat, după cum se ştie, la 8%.)

Am pus, fără să-mi fac iluzii, aceste întrebări ANRSC. Răspunsul este cel de mai jos:



„Menţionăm că, potrivit prevederilor legale în vigoare, strategia de tarifare a fost avizată de A.N.R.S.C. prin adresa (…)” este răspunsul autorităţii tutelare. Doar strategia, nu şi tariful, din câte se poate vedea!
În rest, se vorbeşte de „strategia de fundamentare a preţurilor/tarifelor”, care este prezentată în nu ştiu ce act adiţional, se vorbeşte de „dezvoltare durabilă”, se vorbeşte de tot ce vrei şi ce nu vrei, numai de modul de stabilire, concret, al tarifelor nu se vorbeşte. Asta, se pare, nu-i de nasul muritorul de rând! Nici măcar o trimitere la Legea concurenţei nr. 21/1996, care, la art. 4 (1), prevede că „preţurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol natural [cazul reţelelor de distribuire a apei potabile] (…) se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe.”

Încă o dată despre taxarea apei de ploaie
Chestiunea este aceeaşi pe care am mai abordat-o pe acest blog.
În privinţa apei ploilor căzute pe terenuri private, taxate de Hidro Prahova sub pretextul că se scurg pe domeniul public, unde sunt preluate de reţeaua de canalizare aparţinând societăţii (indiferent dacă pe strada respectivă există sau nu canalizare, sau dacă terenul se află situat sub nivelul străzii etc.), ANRSC face iniţial trimitere la Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 90/2007 (v. mai sus), unde se stabileşte modul de determinare a „apei meteorice preluate (subl. mea) de reţeaua de canalizare”. Iar dacă am revenit cu întrebarea Ce se întâmplă în cazul apei nepreluate, pe care Hidro Prahova se încăpăţânează să o taxeze abuziv, răspunsul a fost cel prezentat la începutul articolului: trimitere, pentru litigii, la autoritatea administraţiei publice locale.
Drept care, m-am adresat din nou — într-o ultimă încercare — Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor Prahova, cu menţiunea că, în pofida constatării CPCPh cum că Hidro Prahova se află în culpă şi a fost (sau urma să fie sancţionată), situaţia a rămas neschimbată. Adică aşa cum o doreşte Hidro Prahova. Întru prosperitatea „managerilor” ei, în dispreţ suveran la adresa clienţilor. Aşa cum îi stă bine unei societăţi (de partid şi) de stat.

Reclame

S.C. Hidro Prahova S.A. — premise şi realităţi (I)

1. Premise

Cine este Hidro Prahova?
S.C. Hidro Prahova S.A., cu sediul la Ploieşti, a luat fiinţă în 2004, cu un capital social iniţial de 50.000 lei.
La 31.12.2010 avea 587 de salariaţi, iar capitalul social crescuse, prin mai multe majorări ale aportului Consiliului Judeţean Prahova, până la valoarea de 7.349.730 lei. Acţionarii societăţii sunt în număr de 28 şi anume Consiliul Judeţean Prahova şi 27 de consilii locale din judeţul Prahova. Consiliul Judeţean deţine o pondere de 73% din capital, iar Consiliul Local Câmpina o pondere de aproape 19%, restul de participări fiind mai curând simbolice. Avem deci de a face cu o societate cu capital integral de stat. (Unde am auzit oare că statul este cel mai prost administrator?)

Doar pentru informare: Ultima majorare a aportului CJPh la capitalul social al S.C. Hidro Prahova (la data de 21.04.2011) s-a făcut la cererea Hidro Prahova (şi anume cu 7.785.660 lei), motivată de implementarea proiectului „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Prahova”, societatea fiind obligată să asigure partea ei de cofinanţare (la un proiect finanţat preponderent de UE), în cuantum de 9.134.984 euro, prin deschiderea unei linii de finanţare (v. mai jos).

Foarte interesant este că Ploieştiul „coordonează” alimentarea cu apă a judeţului Prahova (prin S.C. Hidro Prahova) dar el însuşi beneficiază, în privinţa alimentării cu apă potabilă, de serviciile societăţii mixte (public–privat) Apa Nova!

„Toate oraşele au reţeaua de distribuţie îmbătrânită, cu pierderi de apă mari care ating circa 50% din producţie”, spune Master-planul „Asistenţa Tehnică pentru Pregătirea Proiectelor în Sectorul de Apă / Apa Uzată din România — Judeţul Prahova”, realizat de câteva firme consultante, străine şi româneşti (sub egida Cohesion Fund Consultants East Romania) în vederea obţinerii de fonduri europene.

Cât de prosperă este S.C. Hidro Prahova?
Iată o sinteză de pe situl www.listafirme.ro


Totodată, aflăm de pe situl Consiliului Judeţean Prahova că la data de 31.12.2010 veniturile totale ale societăţii erau de 30.128.030,00 lei, cheltuielile totale erau de 29.397.365,00 lei, cu un profit net de 714.165,00 lei.

O filieră europeană de creditare
S.C. Hidro Prahova a fost creată înainte de aderarea la Uniunea Europeană, dar acum se află în situaţia de a beneficia de această apartenenţă a României. Să vedem de ce.

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Parteneriatul pentru Managementul Apei — Prahova”
Conform art. 1, alin. 2, lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară reprezintă o structură de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înfiinţată, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice.
Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu modificările şi completările ulterioare, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice reprezintă asociaţia de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, având ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente acestor servicii.

O şansă — poate singura în momentul de faţă — pentru obţinerea unei finanţări UE din Fondurile Structurale şi de Coeziune post-aderare pentru dezvoltare regională este condiţionată de existenţa/crearea unor structuri administrative sectoriale (transporturi, mediu etc.) care să garanteze folosirea eficientă a fondurilor.

Fie „Parteneriatul”!
Cadrul legal pentru asociaţii intercomunitare exista: Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

„În baza diagnosticului stabilit în master-planul întocmit pentru sistemul public de alimentare cu apă şi canalizare (v. mai sus) au fost nominalizate o serie de obiective de investiţii. «Pentru identificarea surselor de finanţare şi alocarea acestora pentru localităţi, una dintre condiţiile impuse de Uniunea Europeană este ca acestea să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, iar prestatorul actual al serviciului trebuie să fie operatorul regional desemnat prin hotărâre a Consiliului Judeţean Prahova, respectiv S.C. Hidro Prahova. Autorităţile locale trebuie să încheie contract pentru delegarea gestiunii serviciului cu operatorul regional», ne-a declarat ing. Dumitru Pantea, directorul S.C. Hidro Prahova. Potrivit acestuia, autorităţile locale sunt obligate (subl. mea — apropo de autonomie locală/principiul subsidiaritaţii!) să înfiinţeze, prin hotărâre a Consiliului Local, serviciul public pe care doresc (subl. mea — !!) să-l concesioneze. «În al doilea rând, autorităţile trebuie să elaboreze un studiu de necesitate pentru delegarea acestui serviciu, dar şi să devină acţionari ai Hidro Prahova. O altă obligaţie este să aprobe, tot prin hotărâre a Consiliului Local, contractul cadru de delegare al serviciului, aşa cum este el aprobat de ANRSC [Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice — v. partea a II-a], şi vor împuternici preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, care este şi preşedintele Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară, să semneze, în numele autorităţii locale, contractul de delegare a gestiunii», a subliniat Pantea. Prin actul de delegare, proprietarii bunurilor aferente serviciilor publice rămân autorităţile locale care vor controla modul de îndeplinire a obligaţiilor din contract care revin operatorului, dar vor dirija şi gestiona programul de investiţii ce urmează a se derula. «Operatorul reprezintă o garanţie a finanţării în ceea ce priveşte colectarea tarifelor la apă şi canalizare, eliminându-se astfel consumul clandestin», ne-a declarat ing. Dumitru Pantea, directorul S.C. Hidro Prahova.” (Roxana Tănase,: „Contracte pentru delegarea gestiunii: Hidro Prahova îşi extinde aria de operare”, Telegraful de Prahova, 23.03.2010)

Şi a fost „Parteneriatul”!
„Asociaţia de dezvoltare intercomunitară «Parteneriatul pentru Managementul Apei — Prahova», cu sediul în Ploieşti, jud. Prahova, B-dul Republicii nr. 2-4, camera 628/629 [între timp s-a mutat], înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa judecătoriei Ploieşti, cu nr. 14/01.04.2009, reprezentată de Mircea Cosma, în calitate de Preşedinte al Asociaţiei…” Acesta este actul de constituire.

În iulie 2009, directorul S.C. Hidro Prahova, Dumitru Pantea, declara — optimist — pentru NewsIn că reţeaua de apă şi canalizare din Prahova va fi modernizată cu 146 mil. euro. „Banii sunt accesaţi prin fonduri europene, 85%, grant prin Axa II, iar 15% din bugetul de stat şi local. Investiţiile vor fi făcute la reţeaua de apă, canalizare, în staţii de epurare a apei uzate şi staţii de tratare a apei potabile, pentru cele 12 oraşe din totalul de 14 din judeţul Prahova (în afară de Ploieşti şi Boldeşti-Scăeni, care au operator privat).” Directorul general al Hidro Prahova a mai spus că speră ca în primăvara viitoare să înceapă lucrările, care ar urma să fie finalizate în 2013. Cele opt aglomerări care vor beneficia de investiţii sunt Sinaia, Breaza, Câmpina, Băicoi, Plopeni, Mizil, Urlaţi şi Vălenii de Munte. (În treacăt fie spus, în septembrie 2011, în Câmpina nu se făcuse încă nicio investiţie pentru reţeaua de alimentare cu apă potabilă.)

Nu 146 de milioane de euro, ci 163 de milioane!
„Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară «Parteneriatul pentru Managementul Apei — Prahova» şi S.C. Hidro Prahova S.A. au semnat în data de 20.05.2011, la Ploieşti, în prezenţa domnului Cristian Apostol, secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor, cel mai valoros contract din istoria Prahovei [!!]: Contractul de finanţare a proiectului «Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Prahova».

Valoarea totală a proiectului este de 162.731.194 euro fără TVA, din care finanţarea nerambursabilă din Fondul de Coeziune este de 116.534.693 euro.

Implementarea sa va fi efectuată pe parcursul a 44 de luni, în perioada 2011–2014, în final urmând ca aproximativ 156.000 locuitori să beneficieze de un sistem de apă şi canalizare la standarde europene. Proiectul presupune investiţii în extinderea şi reabilitarea sistemelor de apă potabilă, precum şi în sistemul de colectare a apelor uzate, respectiv a şapte staţii de epurare noi, a 350 de kilometri de reţele de canalizare, a şase staţii de repompare a apelor uzate, de dezinfecţie a apei potabile şi, nu în ultimul rând, conducte de transport şi distribuţie a apei potabile şi va fi implementat de către Operatorul Regional S.C. Hidro Prahova S.A. în aglomerările principale Azuga, Buşteni, Sinaia, Comarnic, Breaza, Câmpina, Băneşti, Băicoi, Plopeni, Vălenii de Munte, Mizil şi Urlaţi.”

Drept care, demnitarii, fericiţi, se prind în horă:


De la stânga la dreapta, în picioare: Dumitru Pantea (directorul Hidro Ph), Mircea Cosma (preş. Consiliului Judeţean Prahova, vicepreş. PSD Prahova) şi Cristian Apostol (secr. de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor)

Continuare aici

Dumnezeu şi pronumele… ortodox

În „Istoria lui Dumnezeu” de Karen Armstrong (2009), editura Nemira a adoptat scrierea cu majusculă a pronumelui personal pentru Dumnezeu — El, Lui să-L Etc. În originalul în engleză, evident nu întâlnim aşa ceva. Nici Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al Academiei Române nu indică scrierea cu majusculă a pronumelui personal ce îl desemnează pe Dumnezeu. Dar, de! aşa-i la români: cât a fost Ceauşescu, în toată presa era El — cu majusculă! Nu mai e Ceauşescu, Dumnezeu a devenit El — cu majusculă! În toată presa. Scriindu-l cu majusculă îi arătăm respect, nu-i aşa? Chiar şi în capitolul „Moartea lui Dumnezeu?”, chiar şi când despre Dumnezeu vorbesc ateii. Poftim de îndrăzneşte să-L scrii fără majusculă! Te mănâncă redactorii cu fulgi cu tot!
Ce popor evlavios e românii!

„Demonii în haite” sau teoria haosului emoţional

Schiţă

Acum câţiva ani am scris o povestire–eseu intitulată „Demonii în haite”. Imboldul de a o scrie l-a constituit dorinţa de clarificare a ceea mi s-a părut a fi dezechilibrele emoţionale cărora mi s-a întâmplat (mi se întâmplă) de-a lungul timpului să le cad pradă — nu chiar foarte rar — atunci când o anumită trăire conflictuală, respectiv dispută, s-a amplificat în mintea mea disproporţionat faţă de cauza care a suscitat (sau am presupus eu că a suscitat) acea trăire, respectiv dispută. Ceea ce m-a frapat îndeosebi de fiecare dată a fost faptul că reacţia negativă a momentului declanşată în sufletul meu a atras după sine, în mod aproape necontrolat, o secvenţă întreagă de reconsiderări, şi anume negative, sau chiar violent negative, ale altor fapte din propria-mi biografie, mai vechi sau mai recente, care în aparenţă nu aveau nicio legătură cu circumstanţele declanşatoare şi cu care crezusem că mă aflu într-un raport stabil de acceptare.
Încercând să găsesc o explicaţie pentru această „cascadă” de respingeri iraţionale ale unor fapte din trecut, ce păreau clasate şi „arhivate” în memorie, mi-am reamintit că foarte multe fapte de viaţă nu au o „încadrare morală” şi nici o explicaţie unică. În memorie ele se „arhivează” fiecare împreună cu ambiguităţile în interpretare existente la momentul consumării întâmplărilor sau ale perceperii circumstanţelor. Probabil, mi-am zis, conştiinţa, la rece, adică într-o stare preponderent raţională, ia în considerare, la un anumit moment, o serie întreagă de interpretări ale unuia şi aceluiaşi fapt, inclusiv pe cele negative, dar le reţine de regulă pe cele pozitive, convenabile, favorabile confortului interior. Ceea ce nu înseamnă însă că interpretările negative sunt înlăturate definitiv. Acestea rămân într-o stare de hibernare şi izbucnesc, iată, într-o stare conflictuală.
Frapant este de asemenea faptul că starea conflictuală ivită la un moment dat vizează secvenţe întregi de interpretări negative aflate până atunci în hibernare, activându-le într-o succesiune rapidă, de parcă conştiinţa ar fi în posesia adreselor exacte ale sertăraşelor memoriei, pe care le accesează cu precizie, malefic. Rezultatul este o stare sufletească profund şi incontrolabil negativă, când totul pare nociv şi potrivnic.
Faptul că readucerea în memorie a unor fapte care se pretează la interpretări predominant negative se produce atât de accelerat suscită întrebarea dacă nu cumva toate aceste fapte sunt „depozitate” grupat, într-un domeniu distinct de cel rezervat interpretărilor predominant pozitive.
Întregul tablou mă conduce la similitudinea cu ideea fundamentală a teoriei haosului, în care, după cum se ştie, variaţii minore ale parametrilor unui sistem la un anumit moment generează după un timp stări total diferite, imprevizibile, aparent haotice.
La cât de fragilă este emotivitatea omului, nici n-ar fi de mirare.