Dumnezeu şi pronumele… ortodox


În „Istoria lui Dumnezeu” de Karen Armstrong (2009), editura Nemira a adoptat scrierea cu majusculă a pronumelui personal pentru Dumnezeu — El, Lui să-L Etc. În originalul în engleză, evident nu întâlnim aşa ceva. Nici Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al Academiei Române nu indică scrierea cu majusculă a pronumelui personal ce îl desemnează pe Dumnezeu. Dar, de! aşa-i la români: cât a fost Ceauşescu, în toată presa era El — cu majusculă! Nu mai e Ceauşescu, Dumnezeu a devenit El — cu majusculă! În toată presa. Scriindu-l cu majusculă îi arătăm respect, nu-i aşa? Chiar şi în capitolul „Moartea lui Dumnezeu?”, chiar şi când despre Dumnezeu vorbesc ateii. Poftim de îndrăzneşte să-L scrii fără majusculă! Te mănâncă redactorii cu fulgi cu tot!
Ce popor evlavios e românii!

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Paul Tumanian  On 30 octombrie 2011 at 17:53

    Mă refeream la pronume (El), care nici în engleză, nici în română nu se scrie, corect, cu majusculă atunci când se referă la Dumnezeu. Numele în sine, Dumnezeu, da, se scrie cu majusculă în ambele limbi, bineînțeles.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: