Monthly Archives: octombrie 2011

Explorări OMV, cu termen prelungit. De Guvern.

Am trimis la Guvern, pe data de 8 sept. 2011, pe adresa drp@gov.ro, întrebarea de mai jos:

„Bună ziua
Având în vedere repetatele declaraţii ale premierului că contractul cu OMV încheiat sub guvernarea Năstase este unul păgubos pentru România, aş dori să ştiu cum explică Guvernul actual recenta prelungire cu 3 ani a perioadei de explorări acordata OMV.
Mulţumesc.
Paul Tumanian”

Pe data de 21 sept. am primit răspunsul din imaginea alăturată.

Termenul legal legal (pentru „memoriul” meu, trimis „spre competentă soluţionare” Ministerului… pentru „luarea măsurilor legale ce se impun”!) a fost depăşit de mult: „Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă” (art. 8, alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 84, din 1 feb. 2002).

Rămâne întrebarea. Aceeaşi. Plus încă una: dacă Guvernul îşi încalcă propriile acte normative (chiar dacă la data emiterii Ordonanţei se chema guvernul Năstase, iar acum se cheamă guvernul Boc), cum putem spera ca Guvernul să aducă la ordine alte instituţii publice subordonate, care comit aceeaşi încălcare? Şi, slavă Domnului, sunt asemenea instituţii cu duiumul în România.

Actualizare 6 ian. 2012

De la 8 sept. 2011, dată la care am trimis Guvernului României solicitarea de a primi clarificări pe tema de mai sus, iată că am ajuns la 6 ian. 2012, când Direcţia Relaţii Publice a Guvernului mă înştiinţează nu de ce a fost prelungit controversatul contract cu OMV ci că a cerut Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri „urgentarea formulării unui răspuns”! După 4 luni. Şi după 3 luni de când Guvernul era obligat prin lege să-mi dea răspunsul cerut.
Tot e bine că n-a uitat!

Franţa, sora mai mare a României? Să fim serioşi!

Mândria de a fi european?

În acest an, pe 12 septembrie, ministrul de interne francez, Claude Guéant, şi prefectul Parisului, Michel Gaudin, a organizat un spectacol mediatic pe Champs-Elysées. Însoţite de agenţi de securitate, de poliţişti şi de jurnalişti, notabilităţile franceze au interpelat pe traseu, cu ţintă prestabilită, victime ale prezenţei românilor la Paris. „Aveţi probleme, nu-i aşa, cu delincvenţa românilor?” s-a adresat ministrul de interne unui grup de controlori din staţia de metrou din zonă. Deşi o tânără din grup a încercat să-i explice lui Monsieur le Ministre că în linii mari totul e în regulă, Claude Guéant şi-a continuat imperturbabil scenariul: „Şi totuşi aveţi mulţi cerşetori prin staţii?”… La ieşirea de la metrou, chiar în faţa unui bancomat, un poliţist a făcut o demonstraţie întru edificarea asistenţei: „Aveţi aici un skimer, un aparat mic pus la cale de escrocii români cu care se copiază banda magnetică a cardului dumneavoastră. Românii recuperează apoi aparatul pentru a fabrica o copie a cardului. Pentru a afla codul secret, aceiaşi români instalează un alt dispozitiv pe distribuitorul de bani graţie căruia vă filmează discret când introduceţi codul şi astfel pot reface complet cardul dumneavoastră bancar”… În final, Claude Guéant a tras concluziile: „Delincvenţa românilor la Paris creşte de o manieră îngrijorătoare. De la începutul anului, un delincvent din zece trimis în fata justiţiei e de naţionalitate română. Nu se mai poate aşa ceva, ajunge! (…) Îi vom controla mai sistematic pe cetăţenii români din Paris. Nu-i suficient să fii român, adică membru al UE ca să poţi sta la Paris. Cei care fură sau nu au din ce trăi aici vor fi trimişi acasă.”

Să observăm deci: peste tot se vorbeşte de români. La kilogram. En gros. Toţi suntem la fel!

„Ce fac 85% din români şi nu fac decât 20% din italieni dar şi 100% din francezi?” se punea recent o întrebare în studioul unei televiziuni din Franţa. De la cei prezenţi în studio vin răspunsuri care de care mai ironic: „Nu e vorba de cerşit”, „Plătesc impozite”, „Se şcolarizează, trec bacalaureatul”, „Au un nume, studiază geografia ţării lor, sunt declaraţi la starea civilă, fac educaţie sexuală”. Realizatorul este însă cel care jubilează în final dând răspunsul corect: „85% din români învaţă limba franceză pentru a putea să cerşească.”

Sau: „Les Roumains, on a un peu ras le cul!” („Românilor, ni s-a cam acrit de voi!”)

Iarăşi: Românii! La grămadă!

Sau, cu puţin timp în urmă, Thierry Roland şi Jean Michel Larque discută între ei la emisiunea „Les Guignols de l’Info” în chip de marionete: „Nu sunt sigur că meciul va începe pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer nu e sigur că o să cadă înapoi pe pământ, cu toţi românii ăia acolo”, afirma unul dintre cei doi, întrebat de moderator dacă francezii vor câştiga în România. „Se ştie că sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul.” Întrebat apoi care va fi strategia tactică a echipei francezilor, marioneta răspunde: „Trebuie să ne temem de contactul direct cu românii.” „De ce, joacă dur?” „Nu, au păduchi.”

Sau, cu ceva timp în urmă, pe France 2, umoristul Jonathan Lambert făcea un joc de cuvinte între „salutul roman” şi noul „salut românesc”: „S’il vous plaît, Messieurs, Mesdames!” — rostit aplecat, cu mâna întinsă şi pe un ton rugător.

Dincolo de comunitatea intereselor economice se vorbeşte (cu speranţă? cu amărăciune?) de o construcţie spirituală a unei Europe unite. Traian Băsescu, în naivitatea lui, visează la Statele Unite ale Europei.
Să fim serioşi! Uniunea Europeană este o himeră cu proptele economice. Dar chiar şi proptelele economice stau să se prăbuşească frânte. De spiritualitate, de sentimentul apartenenţei la o entitate statală comună, nici vorbă!
Să nu uităm, Uniunea Europeană a plecat de Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Asta spune multe.

„Îi detest pe francezi. Nu este niciunul la care să mă gândesc, poate cu excepţia a două persoane foarte simple… Ei nu sunt amabili, nu se gândesc decât la ei.” O spune (pe jumătate) franţuzoaica Jacqueline Kennedy. Nu vreau să cad în acelaşi păcat al afirmaţiilor globalizante, dar prea sunt instituţionale atacurile la adresa românilor venite în ultima vreme din Franţa.

P.S. Un forum foarte interesant pe tema „Le salut Roumain” puteţi găsi pe France 2.fr.

%d blogeri au apreciat asta: