Monthly Archives: iunie 2012

Dialoguri presupuse (2)

Cum a stat Ponta de vorbă cu Adrian Năstase

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, uite de ce te-am chemat… Adică nu te-am chemat, că nu mi-aş fi putut permite. Eşti şi tu acuma prim-ministru…

PONTA: Da’ de ce, domnu’ Adi, m-aţi chemat! Haideţi s-o spunem p-a dreaptă, m-aţi chemat. Eu vin, care-i problema. N-am uitat, şi n-am să uit niciodată, că dumneavoastră m-aţi lansat în politică. Dumneavoastră mi-aţi fost tutore, ca să zic aşa. Puteţi să mă chemaţi oricând. Am să vin. Chiar şi la vorbitor am să vin, că doar nu-mi cade rangu’.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, hai să ne înţelegem. Dacă tu vorbeşti de vorbitor, înseamnă că n-ai aplicat cum trebuie politica partidului. Că doar este vorba de partid până la urmă. Şi de ţară.

PONTA: Domnu’ Adi, îmi pare rău. Aţi văzut că eu nu mă dau în lături de la nimica. Aţi zis să trec Inspectoratu’ în subordinea mea, l-am trecut…

ADRIAN NĂSTASE: Da, da’ eu nu ţi-am zis eu să-l pui şef pe Grăjdan ăla. Omul a fost o catastrofă, dragă Victoraş, şi mă mir că n-ai realizat lucrul acesta.

PONTA: Ce să facem, domnu’ Adi, de unde să-mi treacă mie prin cap c-o să-nceapă să vorbească de Cuza-Vodă? Orice, numa’ nu Cuza-Vodă. Când e vorba de prejudicii. Da’ pe de altă parte tre’ să recunoaşteţi şi dumneavoastră că n-am putut să fac o triere ca lumea, eram în criză de timp.

ADRIAN NĂSTASE: Orice, Victoraş, dar nu Cuza-Vodă… Bine, hai să nu lungim vorba, că iar suntem în criză de timp.

PONTA: Îmi dau seama şi îmi pare rău pentru dumneavoastră. Sincer, îmi pare rău. Apropo, v-aţi făcut valiza?

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident nu mi-am făcut-o! Adică vrei să spui că n-ai găsit încă nicio soluţie pentru mine, măi Victoraş? Păi eu, dacă eram în locul tău (şi tu, în mod evident, în locul meu), până acuma puneam mâna pe telefon şi lucrurile erau ca şi aranjate. În favoarea ta, vreau să zic.

PONTA: Vă atrag respectuos atenţia că pe vremea dumneavoastră nu-l aveaţi pe Băsescu pe cap.

ADRIAN NĂSTASE: Ba cum să nu! Băsescu era şi atuncea!

PONTA: Da, da’ era primar. Una e să-l ai preşedinte şi alta e să-l ai primar. Păi dumneavoastră ştergeaţi pe jos cu el!

ADRIAN NĂSTASE: Ei, află că nu-i chiar aşa, Victoraş dragă. Lasă, încetul cu încetul o să capeţi şi tu experienţă… Dar hai să-l lăsăm naibii pe Băsescu. Ce mă doare pe mine acuma este, în mod evident, că trebuie să mă prezint la poliţie pentru…

PONTA: Încarcerare, ştiu.

ADRIAN NĂSTASE: Sincer, mă vezi tu într-o celulă, Victoraş? Suntem amândoi doctori, ce dumnezeu! Chiar nu se găseşte nicio soluţie după condamnarea aia?

PONTA: E definitivă, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar…

PONTA: Nu, domnu’ Adi, evident că nu vă văd într-o celulă. Şi de aceea m-am gândit la o soluţie. Da’ nu ştiu dacă o să vă convină.

ADRIAN NĂSTASE: Ceva cu Curtea Constituţională? Am văzut că ai făcut o mişcare inteligentă acolo.

PONTA: Ei, domnu’ Adi, nu-i meritu’ meu, de ce să-mi atribui o idee care nu-mi aparţine. E meritu’ partidului. Pentru dumneavoastră am altă idee. Da’ comportă un risc.

ADRIAN NĂSTASE: Zău? Un risc, zici. Mare?

PONTA: Depinde de dumneavoastră. Da’ fiindcă ştiu că sunteţi bun cunoscător într-ale armelor de foc, o să iasă totu’ bine. Sper.

ADRIAN NĂSTASE: Arme de foc? Victoraş, ce prostii îţi trec prin căpşoru’ ăsta atât de nevinovat şi de drăguţ? (Dă să-l mângâie pe cap.)

PONTA (se fereşte): Domnu’ Bombo… Mă scuzaţi, domnu’ Adi, vă rog.

ADRIAN NĂSTASE: Suntem între patru ochi, Victoraş.

PONTA: Nu se ştie niciodată, domnu’ Adi. Oamenii lu’ Băsescu veghează zi şi noapte, peste tot, credeţi-mă că eu ştiu ce spun. Nu-i cazu’ să-i dăm apă la moară.

ADRIAN NĂSTASE: Oamenii lui Băsescu? Victoraş, fii sincer, sunt ai lui Băsescu, sau sunt ai tăi?

PONTA: Nu vreau să spun mai mult. Dar să revenim, fiindcă suntem în criză de timp, cum ziceaţi… Ştiu că sună ciudat, dar m-am gândit la o…

ADRIAN NĂSTASE: La o?

PONTA: Sinucidere, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, tu ştii cine sunt eu?

PONTA: Ei, cum, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, eu te-ntreb foarte serios! În mod evident ai uitat tot ce am făcut pentru ţară, ai uitat că am fost atâţia ani preşedintele Partidului Social Democrat, ai uitat că am fost ministru de externe, ai uitat că am fost prim-ministru…

PONTA: N-am uitat, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, ai uitat! Ai uitat că am privatizat Sidex şi Petrom. Pentru ţară, Victoraş. Pentru binele acestei ţări! Ai uitat că în prim-ministeriatul meu România a finalizat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, ai uitat că sub prim-ministeriatul meu România a devenit membru NATO. Adică eu am băgat-o, hai să nu ne ferim să ne recunoaştem meritele!

PONTA: Îmi pare rău, domnu’ Năstase… Domnu’ prim-ministru… N-am uitat nimic din toate astea. Zău, credeţi-mă. Şi tocmai de aceea, acum, când sunteţi într-o situaţie grea, eu vreau să vă întind o mână să vă scap, atât cât se poate, din această belea în care v-a băgat duşmanul nostru comun, Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Păi atunci cum îmi vorbeşti tu mie de sinucidere, măi băiatule?

PONTA: Nu, nu… Domnu’ Adi, daţi-mi voie să vă explic! Păi dacă nu mă lăsaţi să vă explic, n-ajungem nicăieri.

ADRIAN NĂSTASE: Bine, Victoraş, te las. Ascult.

PONTA: Lucrurile stau în felul următor. În primul rând, dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine care-i psihologia maselor…

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-mă, omule, cu teoria. Bineînţeles că ştiu cum e cu psihologia maselor. Chiar dacă n-am ajuns doctor în psihologie… Adică voi vreţi să mă sacrificaţi? După tot ce am făcut pentru ţară?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, nici vorbă! Ideea e că o sinucidere reuşită, ca să zic aşa, are aceleaşi efecte ca şi una ratată. Mă urmăriţi?

ADRIAN NĂSTASE: Adică tu îmi sugerezi să recurg la o sinucidere simulată? Să mă prefac?

PONTA: Domnu’ Adi, gândiţi-vă niţel. Eu zic că merită. E în interesul dumneavoastră şi pentru binele ţării. De-aia ziceam că depinde de dumneavoastră. Aveţi atâtea arme, ştiţi cum să umblaţi cu ele, le-aţi folosit de atâtea ori.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar tu uiţi un lucru: eu am tras în animale.

PONTA: Domnu’ Adi, hai să fim serioşi. Adică când sunt interese atât de mari în joc, noi ne împiedicăm de astfel de amănunte? Ce mi-e om, ce mi-e animal! Anatomic funcţionează la fel. Ideea e că dumneavoastră tre’ să rataţi ţinta.

ADRIAN NĂSTASE: Şi dacă n-o ratez?

PONTA: Păi d-aia ziceam că vă pricepeţi la arme. O s-o rataţi. Ce preferaţi, cap sau inimă?

ADRIAN NĂSTASE: Mă pui în faţa unei alegeri delicate.

PONTA: Da’ de ce? Am şi aranjat cu Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Cu Rus?!

PONTA: Păi da. Nu e el ministru de interne?… Domnu’ Adi, ca să înţelegeţi şi dumneavoastră, uitaţi, noi o să lucrăm pe două planuri. Pe de o parte, Rus vă trimite doi băieţi pricepuţi, chiar mai pricepuţi ca dumneavoastră, iertaţi-mă că v-o spun. (Da’ ştiu că v-o să vă supăraţi şi d-aia îndrăznesc.) Pe de altă parte, pe partea cu medicina, o să vă asigurăm toată asistenţa de care e nevoie. O ambulanţă o să v-aştepte în faţa casei, sau chiar în garaj la dumneavoastră dacă vreţi. O să ajungeţi unde trebuie, domnu’ Adi, să n-aveţi nicio grijă.

ADRIAN NĂSTASE: Adică unde o s-ajung?

PONTA: La Spitalu’ de Urgenţă, bine’nţeles. Acolo sunt băieţii noştri, doar îi ştiţi. E Brădişteanu, e Lascăr…

ADRIAN NĂSTASE: Da, îl ştiu şi pe Lascăr, cum să nu. Dar…

PONTA: Domnu’ Adi, hai, ca să fiţi liniştit până la capăt: acum trei zile l-am numit pe Lascăr consilierul meu onorific.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, trebuie să recunosc că îmi depăşeşti toate aşteptările.

PONTA: Fac tot ce trebuie pentru partid, domnu’ Adi. Şi pentru ţară. Şi pentru suspendarea lu’ Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-l încolo de Băsescu, nu-mi mai aminti de el.

PONTA: Nu ştiu dacă pot, domnu’ Adi. Sincer, îmi stă în gât. Apropo de gât, cred că e locul cel mai potrivit. Aşa spunea şi Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Potrivit pentru ce?

PONTA: Pentru împuşcat, domnu’ Adi. Da’ n-o să fie decât aşa, tangenţial, o zgârietură, vă rog să contaţi pe băieţii lu’ Rus. În rest, e treaba lu’ Brădişteanu şi a lu’ Lascăr.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ce treabă? Să mă panseze?

PONTA: Să vă şi panseze, bineînţeles. Dar principala lor treabă e să prezinte rana, mă rog, plaga împuşcată, ca să vorbim în termeni medicali. S-o prezinte pentru public. Credeţi-mă, domnu’ Adi, între ceea ce o să fie în realitate şi ceea ce o să prezinte ei, o să fie o diferenţă ca de la cer la pământ.

ADRIAN NĂSTASE: Adică minţim, Victoraş?

PONTA: Nu noi, domnu’ Adi. Ei or să mintă. Dar o vor face pentru binele partidului şi al ţării. Şi pentru…

ADRIAN NĂSTASE: Mi-ai promis că n-o să mai…

PONTA: Aşa e, domnu’ Adi. Da’ nu mă pot abţine… Vreţi ca Rus să trimită băieţii imediat, ca să facem, aşa, o repetiţie generală?

ADRIAN NĂSTASE: Nu, cred că nu-i nevoie. Am pistolul pregătit pentru asemenea cazuri.

PONTA: N-o să fie nevoie, domnu’ Adi. Băieţii vin pregătiţi cu tot ce trebuie.

ADRIAN NĂSTASE: Bun, şi după aia?

PONTA: După aia… Lucrurile îşi urmează cursul firesc, nu vă faceţi griji. Intră pe fir Antenele, Realitatea, organizăm şi un miting de simpatie în faţa Spitalului de Urgenţă, Andrei o să citească testamentu’ dumneavoastră chiar de ziua dumneavoastră, ocazie cu care vă urez şi eu la mulţi ani, fiindcă nu ştiu dacă vineri o s-avem ocazia să ne vedem.

ADRIAN NĂSTASE: Care Andrei? Andrei Zaharescu, purtătorul tău de cuvânt?

PONTA: Andrei, băiatul dumneavoastră, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Ce testament o să citească Andrei?

PONTA: Testamentu’ dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ăla cu tablourile, armele, bijuteriile şi toate celelalte?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, testamentul dumneavoastră POLITIC.

ADRIAN NĂSTASE: N-am scris eu aşa ceva!

PONTA: Ei, domnu’ Adi, iarăşi ne împiedicăm în amănunte fără nicio importanţă? Nu contează că nu l-aţi scris. L-am scris eu în locul dumneavoastră. Adică băieţii mei de la partid. De la propagandă. V-am preluat toate ideile, nu vă faceţi griji.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident îmi fac griji. Pentru că nu vreau să se mai întâmple ca cu teza ta de doctorat. E original sută la sută?

PONTA: Testamentul? Sută la sută original, domnu’ Adi, se poate! Sută la sută. Mai puţin o poezie de Adrian Păunescu. Da’ care e citată sută la sută corect.

ADRIAN NĂSTASE: O poezie de Adrian Păunescu în testamentul meu?

PONTA: POLITIC, domnu’ Adi. Nu uitaţi asta. O să vedeţi, o să vă placă.

ADRIAN NĂSTASE: Dar m-ai întrebat dacă îmi place Adrian Păunescu?

PONTA: Ei, cum să nu vă placă, domnu’ Adi. E de-al nostru. Ne reprezintă pe toţi, ca să zic aşa. Aţi uitat ce vremuri minunate am trăit cu toţii pe vremea lu’…?

ADRIAN NĂSTASE: Vasăzică tu lansezi pe piaţă testamentul MEU, şi eu nici să nu-l văd?

PONTA: Nu mai avem timp, domnu’ Adi. Rus tre’ să vă sune dintr-o clipă într-alta. Da’ vă rog s-aveţi încredere în mine. În partid! Noi suntem oameni politici responsabili. Nu ca…

ADRIAN NĂSTASE: Te rog, te rog! Fără Băsescu!

PONTA: Cum ziceţi dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Şi, Victoraş, una peste alta, tu ce crezi, o să iasă totul exact aşa cum ai stabilit?

PONTA: Sută la sută, domnu’ Adi. Ideea e că în România toată lumea se uită la telenovele şi varsă lacrimi. Prostimea, domnu’ Năstase. O să vedeţi. Cazu’ dumneavoastră o să stârnească valuri de simpatie. Valuri-valuri, domnu’ Adi. Contaţi pe mine. Şi pe partid. Toată lumea o să spună că sunteţi un bărbat adevărat, că aveţi demnitate, o să-şi amintească de toate lucrurile bune pe care le-aţi făcut.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident.

PONTA: Trebuie să scăpăm odată de dictatura lui Bă… Hm! Vă rog să mă scuzaţi, domnu’ Adi, da’ nu mă pot abţine.

Reclame

Ponta şi ICR-ul

„De ce protestează domnul Patapievici, că nu vreau să-l schimb?”, ar fi spus Victor Ponta, participant la Forumul economic România-Austria.

Adică cum „nu vreau să-l schimb”? Păi conform ordonanţei de urgenţă a guvernului, Institutul Cultural Român a fost trecut în subordinea Senatului României. Iar înainte de asta era în subordinea Preşedinţiei. Prin urmare, Ponta nici n-ar fi avut puterea să-l schimbe pe directorul ICR.

Sau, vorba aia, gura păcătosului adevăr grăieşte şi, în realitate (cum de altfel vede toată lumea), transferul este pur formal şi nu reprezintă, de fapt, decât voinţa actualei Puteri 1) de a se descotorosi de oamenii asupra cărora planează fie şi cea mai firavă bănuială de legătură cu vechea Putere; şi 2) de a lovi prin orice mijloace, direct sau indirect, în Traian Băsescu?

Iar Ponta — ceea ce iarăşi vede multă lume — nu-i decât un instrument al greilor vechii gărzi.

Dialoguri presupuse (1)

Cum a stat Victor Ponta de vorbă cu Balaban-Grăjdan

VICTOR PONTA: Ia loc, Grăjdan. Ştii de ce te-am chemat, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Am eu o bănuială, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Ştiu că eşti băiat deştept, Costică. Da’ nu ştiu dacă de data asta chiar ai mirosit-o pân’ la capăt.

BALABAN-GRĂJDAN: Vedem, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Sper că n-am greşit, te cheamă şi Constantin, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, aşa e. Normal să-mi ziceţi Costică şi nu Adi, ca să nu se işte vreo confuzie.

VICTOR PONTA: Nu se iscă nicio confuzie, Costică, stai liniştit… Apropo de Adi, tu ştii că preşedintele partidului nostru, mă rog, fostul preşedinte, are nevoie de-o mână de ajutor.

BALABAN-GRĂJDAN: Mie-mi ziceţi, dom’ Victor? Păi n-am vorbit eu cu dumnealui la telefon! De-atâtea ori! Şi SMS-uri, nu mai spun!

VICTOR PONTA: Când ai vorbit?

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, dom’ Victor, parcă nu ştiţi dumneavoastră!

VICTOR PONTA: Măi băiatule, eu ştiu, da’ tu nu ştii că eu ştiu, mă-nţelegi, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Păi nu ziceaţi dumneavoastră că-s băiat deştept?

VICTOR PONTA: Eşti băiat deştept, da’ faci ce-ţi zic eu, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Victor, se poate! Oi fi eu băiat deştept, da’ nu mă compar cu dumneavoastră. Fiecare cu cât poate.

VICTOR PONTA: Tocmai… Costică, tu ştii că domnu’ preşedinte al partidului, mă rog, fostul preşedinte, e la ananghie. Ştii asta, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, cum să nu ştiu, dom’ Victor! Ăştia i-a pus gând rău. Tre’ să punem umăru’ cu toţii. Mai ales acuma, c-aţi venit dumneavoastră prim-ministru şi se poate. Pentru dumnealui punem umăru’ cu toţii, ce dracu’!

VICTOR PONTA: Costică, nu trebuie să punem umărul cu toţii.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu?

VICTOR PONTA: Nu. Numai tu pui umărul.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Costică.

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Uită-te-n ochii mei.

BALABAN-GRĂJDAN: Mă uit, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Până unde eşti gata să mergi cu sacrificiul pentru domnu’ preşedinte?

BALABAN-GRĂJDAN: Fostu’? Adică domnu’ Adi?… Până… unde trebuie, dom’ Victor! Până la… capăt!

VICTOR PONTA: Uite cum facem, Costică.

BALABAN-GRĂJDAN: Ascult, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Eu trec Inspectoratul în subordinea mea.

BALABAN-GRĂJDAN: Adică ISC-ul?

VICTOR PONTA: Păi noi despre ce dracu’ vorbim aicea? Despre ISC, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, cum ziceţi dumneavoastră. Nu vă supăraţi.

VICTOR PONTA: Nu mă supăr… Şi te pun pe tine inspector-general.

BALABAN-GRĂJDAN: Grozav!

VICTOR PONTA: Stai, nu te bucura prea tare.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu? De ce?

VICTOR PONTA: Ai spus că eşti gata să mergi cu sacrificiul pân’ la capăt, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, dacă am spus, am spus.

VICTOR PONTA: Chiar a doua zi după ce te numesc, tu trimiţi o scrisoare la Înalta Curte de Casaţie.

BALABAN-GRĂJDAN: Da…

VICTOR PONTA: Trimiţi o scrisoare şi le spui că ISC-ul nu mai are nicio pretenţie în procesul ăla.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor. „Trofeul Calităţii”. Sunt la curent. Că doar am schimbat cu domnu’ Adi atâtea SMS-uri, cum vă spuneam. Ştiu tot.

VICTOR PONTA: Ştii tot, da’ nu ştiu dac-ai înţeles.

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, cum să nu, dom’ Victor. După scrisoarea aia, Înalta Curte n-o să-l mai condamne pe domnu’ Adrian.

VICTOR PONTA: Da, da’ vezi că o să-ţi sară toţi ăştia-n cap.

BALABAN-GRĂJDAN: Cine, Băsescu?

VICTOR PONTA: Nu numa’ Băsescu. Şi DNA-ul.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Niciun aoleu, Costică! Te sacrifici, sau nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Mă sacrific, dom’ Victor, se poate? Da’ ce treabă are DNA-ul?

VICTOR PONTA: Are, Costică. S-ar putea să te pună sub acuzare pentru favorizarea infractorului. Eu, între timp, dau o fugă până în Afganistan. La băieţii noştri.

BALABAN-GRĂJDAN: A, la băieţii noştri!… Da’ ce, băieţii noştri e în Afganistan?

VICTOR PONTA: Nu te mai gândi la Niculae, la Robert, la Dan şi la toţi ăia, Costică, ce dracu’! Mai sunt şi alţi băieţi pe lumea asta. Care se sacrifică pentru onoarea Patriei!

BALABAN-GRĂJDAN: Şi ei?

VICTOR PONTA: Şi vezi că tu rămâi singur. Vezi cum te descurci.

BALABAN-GRĂJDAN: Le spun că ISC-ul n-are niciun prejudiciu de pe urma „Trofeului”.

VICTOR PONTA: Şi ce, are?

BALABAN-GRĂJDAN: N-are dom’ Victor! Păi eu de când le tot spun! Din 2009!

VICTOR PONTA: Vezi c-o să sară şi presa cu gura pe tine.

BALABAN-GRĂJDAN: Dă-o-n mă-sa de presă!

VICTOR PONTA: Măi băiatule, nu-i chiar aşa. Vezi ce le răspunzi.

BALABAN-GRĂJDAN: Da’ nu puteţi să amânaţi vizita aia în Afganistan până după ce vine presa?

VICTOR PONTA: Şi DNA-ul…

BALABAN-GRĂJDAN: Şi DNA-ul, da.

VICTOR PONTA: Costică, păi eu credeam c-ai înţeles.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor. Vă duceţi în Afganistan ca sa vadă presa că ţineţi la onoarea băieţilor noştri. Şi presa, şi DNA-ul.

VICTOR PONTA: Mă dezamăgeşti, Costică. Eu trebuie să fiu cât mai departe când tu o să faci prostia aia.

BALABAN-GRĂJDAN: Care prostie, dom’ Victor?

VICTOR PONTA: Scrisoarea aia către Înalta Curte, Costică. Lumea tre’ să creadă c-ai făcut-o de capu’ tău.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor… Şi, dom’ Victor, dumneavoastră aţi fost procuror, ce credeţi c-or să-mi facă ăia de la DNA?

VICTOR PONTA: Păi ce să-ţi facă, măi Costică? Stai liniştit. Ăia de la DNA nu poa’ să-ţi facă mai nimica. Ăia doar de acuză. Instanţa hotărăşte.

BALABAN-GRĂJDAN: Şi acolo aveţi dumneavoastră grijă!

VICTOR PONTA: Grijă, pe dracu’!

BALABAN-GRĂJDAN: Nu dumneavoastră? Da’ cine? Băsescu? C-atuncea e de rău!

VICTOR PONTA (după o ezitare): Costică… Poate că fac o prostie… Nu ştiu dacă pot să mă-ncred în tine…

BALABAN-GRĂJDAN: Puteţi, dom’ Victor! Vă garantez io!

VICTOR PONTA: Nu ştiu, zău…

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, hai, dom’ Victor. E de rău?

VICTOR PONTA: Nici asta nu ştiu…

BALABAN-GRĂJDAN: E de Băsescu?

VICTOR PONTA: Ei, aici ai nimerit-o.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Costică, hai să-ţi spun ce cred eu. Fie ce-o fi. Îmi asum ricul. Uite… Eu… cred în Băsescu.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta… dumneavoastră vă simţiţi bine?

VICTOR PONTA: Sincer? Nu, Costică, nu mă simt bine… alături de panglicaru’ ăla de Antonescu. Dar… asta-i politica, Costică dragă, ce să-i faci.

BALABAN-GRĂJDAN: Şi-atuncea…

VICTOR PONTA: Şi atuncea, măi băiatule, mai bine Băsescu.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Victor, vreţi să vă spun ceva? Eu am încredere în dumneavoastră. Cum spuneţi dumneavoastră aşa e bine.

VICTOR PONTA: Costică dragă, ştii ce? Dacă în lipsa mea vine presa la tine şi te-ntreabă, ai de la mine mână liberă să spui ce vrei! Toate prostiile din lume, Costică dragă. Sunt convins că poţi.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta, dacă îmi daţi mână liberă, n-o să vă pară rău.

VICTOR PONTA: Te-ai prins ce am de gând să fac?

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta, să vă spun şi eu ceva. Nu contează. Nu contează dacă m-am prins sau nu.

VICTOR PONTA: Bun. Dacă te prinzi greu, cu-atât mai bine. O să vină presa la tine, o să vină DNA-ul… După ce mă întorc din Afganistan, te dau afară.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Niciun aoleu!

BALABAN-GRĂJDAN: Din ce mă daţi afară, dom’ Ponta? Din partid?

VICTOR PONTA: Măi băiatule, partidul are nevoie de oameni ca tine. Din ISC. De-acolo te dau afară. Ai priceput? Nu stai şef decât vreo două-trei zile. Asta-i situaţia. Te sacrifici, asta-ţi cer! Toată lumea o să spună c-am dat-o-n bară cu „cel mai cinstit guvern”. Şi atuncea cu cine crezi tu c-o să voteze lumea la toamnă?

BALABAN-GRĂJDAN: Cu Băsescu!

VICTOR PONTA: Costică, uită-te-n ochii mei.

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Băsescu nu se mai alege.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu se mai alege, dom’ Ponta.

VICTOR PONTA: Mai bine cu PDL-ul.

BALABAN-GRĂJDAN: Mai bine cu PDL-ul?

VICTOR PONTA: Costică, crede-mă, am făcut tot ce-am putut ca să nu vină ăştia de la USL la putere. Iliescu şi toată gaşca lui! Cârlan, aşa mi-a zis! Ţii minte? Păi tu crezi că eu pot să uit una ca asta?

BALABAN-GRĂJDAN: E un măgar, dom’ Ponta. Asta-i părerea mea. Nu se face aşa ceva! Între doi oameni salon nu se face!

VICTOR PONTA: Mai mult decât am făcut n-am ce să mai fac. O să bată la ochi.

BALABAN-GRĂJDAN: Aşa e, dom’ Victor…

VICTOR PONTA: Păi tu de ce crezi c-am pus-o pe toanta aia de Corina Dumitrescu la Educaţie?

BALABAN-GRĂJDAN: De ce?

VICTOR PONTA: De ce! D-aia!… De ce crezi că după aia l-am pus pe Mangă ăla, alt zevzec? Ce, crezi că nu ştiam c-a plagiat ca-n codru! Puteam, la fel de bine, să te pun pe tine.

BALABAN-GRĂJDAN: He-he, dom’ Victor, eu n-am plagiat.

VICTOR PONTA: Ce să plagiezi, măi băiatule? Tu ai alt destin în viaţă.

BALABAN-GRĂJDAN: Să-l aduc pe Băsescu la putere.

VICTOR PONTA: Costică, ştii ceva? Hai să ne vedem lungu’ nasului. Dacă PDL-ul vine din nou la putere, o să fie meritul meu. Nu al tău. E clar?

BALABAN-GRĂJDAN: Clar, dom’ Victor. Să trăiţi! Clar ca bună-ziua.

%d blogeri au apreciat asta: