Dialoguri presupuse (2)


Cum a stat Ponta de vorbă cu Adrian Năstase

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, uite de ce te-am chemat… Adică nu te-am chemat, că nu mi-aş fi putut permite. Eşti şi tu acuma prim-ministru…

PONTA: Da’ de ce, domnu’ Adi, m-aţi chemat! Haideţi s-o spunem p-a dreaptă, m-aţi chemat. Eu vin, care-i problema. N-am uitat, şi n-am să uit niciodată, că dumneavoastră m-aţi lansat în politică. Dumneavoastră mi-aţi fost tutore, ca să zic aşa. Puteţi să mă chemaţi oricând. Am să vin. Chiar şi la vorbitor am să vin, că doar nu-mi cade rangu’.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, hai să ne înţelegem. Dacă tu vorbeşti de vorbitor, înseamnă că n-ai aplicat cum trebuie politica partidului. Că doar este vorba de partid până la urmă. Şi de ţară.

PONTA: Domnu’ Adi, îmi pare rău. Aţi văzut că eu nu mă dau în lături de la nimica. Aţi zis să trec Inspectoratu’ în subordinea mea, l-am trecut…

ADRIAN NĂSTASE: Da, da’ eu nu ţi-am zis eu să-l pui şef pe Grăjdan ăla. Omul a fost o catastrofă, dragă Victoraş, şi mă mir că n-ai realizat lucrul acesta.

PONTA: Ce să facem, domnu’ Adi, de unde să-mi treacă mie prin cap c-o să-nceapă să vorbească de Cuza-Vodă? Orice, numa’ nu Cuza-Vodă. Când e vorba de prejudicii. Da’ pe de altă parte tre’ să recunoaşteţi şi dumneavoastră că n-am putut să fac o triere ca lumea, eram în criză de timp.

ADRIAN NĂSTASE: Orice, Victoraş, dar nu Cuza-Vodă… Bine, hai să nu lungim vorba, că iar suntem în criză de timp.

PONTA: Îmi dau seama şi îmi pare rău pentru dumneavoastră. Sincer, îmi pare rău. Apropo, v-aţi făcut valiza?

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident nu mi-am făcut-o! Adică vrei să spui că n-ai găsit încă nicio soluţie pentru mine, măi Victoraş? Păi eu, dacă eram în locul tău (şi tu, în mod evident, în locul meu), până acuma puneam mâna pe telefon şi lucrurile erau ca şi aranjate. În favoarea ta, vreau să zic.

PONTA: Vă atrag respectuos atenţia că pe vremea dumneavoastră nu-l aveaţi pe Băsescu pe cap.

ADRIAN NĂSTASE: Ba cum să nu! Băsescu era şi atuncea!

PONTA: Da, da’ era primar. Una e să-l ai preşedinte şi alta e să-l ai primar. Păi dumneavoastră ştergeaţi pe jos cu el!

ADRIAN NĂSTASE: Ei, află că nu-i chiar aşa, Victoraş dragă. Lasă, încetul cu încetul o să capeţi şi tu experienţă… Dar hai să-l lăsăm naibii pe Băsescu. Ce mă doare pe mine acuma este, în mod evident, că trebuie să mă prezint la poliţie pentru…

PONTA: Încarcerare, ştiu.

ADRIAN NĂSTASE: Sincer, mă vezi tu într-o celulă, Victoraş? Suntem amândoi doctori, ce dumnezeu! Chiar nu se găseşte nicio soluţie după condamnarea aia?

PONTA: E definitivă, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar…

PONTA: Nu, domnu’ Adi, evident că nu vă văd într-o celulă. Şi de aceea m-am gândit la o soluţie. Da’ nu ştiu dacă o să vă convină.

ADRIAN NĂSTASE: Ceva cu Curtea Constituţională? Am văzut că ai făcut o mişcare inteligentă acolo.

PONTA: Ei, domnu’ Adi, nu-i meritu’ meu, de ce să-mi atribui o idee care nu-mi aparţine. E meritu’ partidului. Pentru dumneavoastră am altă idee. Da’ comportă un risc.

ADRIAN NĂSTASE: Zău? Un risc, zici. Mare?

PONTA: Depinde de dumneavoastră. Da’ fiindcă ştiu că sunteţi bun cunoscător într-ale armelor de foc, o să iasă totu’ bine. Sper.

ADRIAN NĂSTASE: Arme de foc? Victoraş, ce prostii îţi trec prin căpşoru’ ăsta atât de nevinovat şi de drăguţ? (Dă să-l mângâie pe cap.)

PONTA (se fereşte): Domnu’ Bombo… Mă scuzaţi, domnu’ Adi, vă rog.

ADRIAN NĂSTASE: Suntem între patru ochi, Victoraş.

PONTA: Nu se ştie niciodată, domnu’ Adi. Oamenii lu’ Băsescu veghează zi şi noapte, peste tot, credeţi-mă că eu ştiu ce spun. Nu-i cazu’ să-i dăm apă la moară.

ADRIAN NĂSTASE: Oamenii lui Băsescu? Victoraş, fii sincer, sunt ai lui Băsescu, sau sunt ai tăi?

PONTA: Nu vreau să spun mai mult. Dar să revenim, fiindcă suntem în criză de timp, cum ziceaţi… Ştiu că sună ciudat, dar m-am gândit la o…

ADRIAN NĂSTASE: La o?

PONTA: Sinucidere, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, tu ştii cine sunt eu?

PONTA: Ei, cum, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, eu te-ntreb foarte serios! În mod evident ai uitat tot ce am făcut pentru ţară, ai uitat că am fost atâţia ani preşedintele Partidului Social Democrat, ai uitat că am fost ministru de externe, ai uitat că am fost prim-ministru…

PONTA: N-am uitat, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, ai uitat! Ai uitat că am privatizat Sidex şi Petrom. Pentru ţară, Victoraş. Pentru binele acestei ţări! Ai uitat că în prim-ministeriatul meu România a finalizat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, ai uitat că sub prim-ministeriatul meu România a devenit membru NATO. Adică eu am băgat-o, hai să nu ne ferim să ne recunoaştem meritele!

PONTA: Îmi pare rău, domnu’ Năstase… Domnu’ prim-ministru… N-am uitat nimic din toate astea. Zău, credeţi-mă. Şi tocmai de aceea, acum, când sunteţi într-o situaţie grea, eu vreau să vă întind o mână să vă scap, atât cât se poate, din această belea în care v-a băgat duşmanul nostru comun, Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Păi atunci cum îmi vorbeşti tu mie de sinucidere, măi băiatule?

PONTA: Nu, nu… Domnu’ Adi, daţi-mi voie să vă explic! Păi dacă nu mă lăsaţi să vă explic, n-ajungem nicăieri.

ADRIAN NĂSTASE: Bine, Victoraş, te las. Ascult.

PONTA: Lucrurile stau în felul următor. În primul rând, dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine care-i psihologia maselor…

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-mă, omule, cu teoria. Bineînţeles că ştiu cum e cu psihologia maselor. Chiar dacă n-am ajuns doctor în psihologie… Adică voi vreţi să mă sacrificaţi? După tot ce am făcut pentru ţară?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, nici vorbă! Ideea e că o sinucidere reuşită, ca să zic aşa, are aceleaşi efecte ca şi una ratată. Mă urmăriţi?

ADRIAN NĂSTASE: Adică tu îmi sugerezi să recurg la o sinucidere simulată? Să mă prefac?

PONTA: Domnu’ Adi, gândiţi-vă niţel. Eu zic că merită. E în interesul dumneavoastră şi pentru binele ţării. De-aia ziceam că depinde de dumneavoastră. Aveţi atâtea arme, ştiţi cum să umblaţi cu ele, le-aţi folosit de atâtea ori.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar tu uiţi un lucru: eu am tras în animale.

PONTA: Domnu’ Adi, hai să fim serioşi. Adică când sunt interese atât de mari în joc, noi ne împiedicăm de astfel de amănunte? Ce mi-e om, ce mi-e animal! Anatomic funcţionează la fel. Ideea e că dumneavoastră tre’ să rataţi ţinta.

ADRIAN NĂSTASE: Şi dacă n-o ratez?

PONTA: Păi d-aia ziceam că vă pricepeţi la arme. O s-o rataţi. Ce preferaţi, cap sau inimă?

ADRIAN NĂSTASE: Mă pui în faţa unei alegeri delicate.

PONTA: Da’ de ce? Am şi aranjat cu Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Cu Rus?!

PONTA: Păi da. Nu e el ministru de interne?… Domnu’ Adi, ca să înţelegeţi şi dumneavoastră, uitaţi, noi o să lucrăm pe două planuri. Pe de o parte, Rus vă trimite doi băieţi pricepuţi, chiar mai pricepuţi ca dumneavoastră, iertaţi-mă că v-o spun. (Da’ ştiu că v-o să vă supăraţi şi d-aia îndrăznesc.) Pe de altă parte, pe partea cu medicina, o să vă asigurăm toată asistenţa de care e nevoie. O ambulanţă o să v-aştepte în faţa casei, sau chiar în garaj la dumneavoastră dacă vreţi. O să ajungeţi unde trebuie, domnu’ Adi, să n-aveţi nicio grijă.

ADRIAN NĂSTASE: Adică unde o s-ajung?

PONTA: La Spitalu’ de Urgenţă, bine’nţeles. Acolo sunt băieţii noştri, doar îi ştiţi. E Brădişteanu, e Lascăr…

ADRIAN NĂSTASE: Da, îl ştiu şi pe Lascăr, cum să nu. Dar…

PONTA: Domnu’ Adi, hai, ca să fiţi liniştit până la capăt: acum trei zile l-am numit pe Lascăr consilierul meu onorific.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, trebuie să recunosc că îmi depăşeşti toate aşteptările.

PONTA: Fac tot ce trebuie pentru partid, domnu’ Adi. Şi pentru ţară. Şi pentru suspendarea lu’ Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-l încolo de Băsescu, nu-mi mai aminti de el.

PONTA: Nu ştiu dacă pot, domnu’ Adi. Sincer, îmi stă în gât. Apropo de gât, cred că e locul cel mai potrivit. Aşa spunea şi Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Potrivit pentru ce?

PONTA: Pentru împuşcat, domnu’ Adi. Da’ n-o să fie decât aşa, tangenţial, o zgârietură, vă rog să contaţi pe băieţii lu’ Rus. În rest, e treaba lu’ Brădişteanu şi a lu’ Lascăr.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ce treabă? Să mă panseze?

PONTA: Să vă şi panseze, bineînţeles. Dar principala lor treabă e să prezinte rana, mă rog, plaga împuşcată, ca să vorbim în termeni medicali. S-o prezinte pentru public. Credeţi-mă, domnu’ Adi, între ceea ce o să fie în realitate şi ceea ce o să prezinte ei, o să fie o diferenţă ca de la cer la pământ.

ADRIAN NĂSTASE: Adică minţim, Victoraş?

PONTA: Nu noi, domnu’ Adi. Ei or să mintă. Dar o vor face pentru binele partidului şi al ţării. Şi pentru…

ADRIAN NĂSTASE: Mi-ai promis că n-o să mai…

PONTA: Aşa e, domnu’ Adi. Da’ nu mă pot abţine… Vreţi ca Rus să trimită băieţii imediat, ca să facem, aşa, o repetiţie generală?

ADRIAN NĂSTASE: Nu, cred că nu-i nevoie. Am pistolul pregătit pentru asemenea cazuri.

PONTA: N-o să fie nevoie, domnu’ Adi. Băieţii vin pregătiţi cu tot ce trebuie.

ADRIAN NĂSTASE: Bun, şi după aia?

PONTA: După aia… Lucrurile îşi urmează cursul firesc, nu vă faceţi griji. Intră pe fir Antenele, Realitatea, organizăm şi un miting de simpatie în faţa Spitalului de Urgenţă, Andrei o să citească testamentu’ dumneavoastră chiar de ziua dumneavoastră, ocazie cu care vă urez şi eu la mulţi ani, fiindcă nu ştiu dacă vineri o s-avem ocazia să ne vedem.

ADRIAN NĂSTASE: Care Andrei? Andrei Zaharescu, purtătorul tău de cuvânt?

PONTA: Andrei, băiatul dumneavoastră, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Ce testament o să citească Andrei?

PONTA: Testamentu’ dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ăla cu tablourile, armele, bijuteriile şi toate celelalte?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, testamentul dumneavoastră POLITIC.

ADRIAN NĂSTASE: N-am scris eu aşa ceva!

PONTA: Ei, domnu’ Adi, iarăşi ne împiedicăm în amănunte fără nicio importanţă? Nu contează că nu l-aţi scris. L-am scris eu în locul dumneavoastră. Adică băieţii mei de la partid. De la propagandă. V-am preluat toate ideile, nu vă faceţi griji.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident îmi fac griji. Pentru că nu vreau să se mai întâmple ca cu teza ta de doctorat. E original sută la sută?

PONTA: Testamentul? Sută la sută original, domnu’ Adi, se poate! Sută la sută. Mai puţin o poezie de Adrian Păunescu. Da’ care e citată sută la sută corect.

ADRIAN NĂSTASE: O poezie de Adrian Păunescu în testamentul meu?

PONTA: POLITIC, domnu’ Adi. Nu uitaţi asta. O să vedeţi, o să vă placă.

ADRIAN NĂSTASE: Dar m-ai întrebat dacă îmi place Adrian Păunescu?

PONTA: Ei, cum să nu vă placă, domnu’ Adi. E de-al nostru. Ne reprezintă pe toţi, ca să zic aşa. Aţi uitat ce vremuri minunate am trăit cu toţii pe vremea lu’…?

ADRIAN NĂSTASE: Vasăzică tu lansezi pe piaţă testamentul MEU, şi eu nici să nu-l văd?

PONTA: Nu mai avem timp, domnu’ Adi. Rus tre’ să vă sune dintr-o clipă într-alta. Da’ vă rog s-aveţi încredere în mine. În partid! Noi suntem oameni politici responsabili. Nu ca…

ADRIAN NĂSTASE: Te rog, te rog! Fără Băsescu!

PONTA: Cum ziceţi dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Şi, Victoraş, una peste alta, tu ce crezi, o să iasă totul exact aşa cum ai stabilit?

PONTA: Sută la sută, domnu’ Adi. Ideea e că în România toată lumea se uită la telenovele şi varsă lacrimi. Prostimea, domnu’ Năstase. O să vedeţi. Cazu’ dumneavoastră o să stârnească valuri de simpatie. Valuri-valuri, domnu’ Adi. Contaţi pe mine. Şi pe partid. Toată lumea o să spună că sunteţi un bărbat adevărat, că aveţi demnitate, o să-şi amintească de toate lucrurile bune pe care le-aţi făcut.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident.

PONTA: Trebuie să scăpăm odată de dictatura lui Bă… Hm! Vă rog să mă scuzaţi, domnu’ Adi, da’ nu mă pot abţine.

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: