Monthly Archives: august 2012

Rest de plată

După ce au trecut pe la casierie să-şi ridice plata, a mai rămas probabil un rest pe care „angajaţii” lui Felix trebuie să arate că-l merită, nu?

Iar Felix trebuie le-a spus oamenilor lui din Parlament: Băi USL! Eu am dat banii! Voi cu ce-aţi venit?… Măcar arătaţi-vă şi voi indignaţi cât de cât de decizia Curţii Constituţionale! Numiţi câţiva din voi, aşa, mai… tâm… (fluierat) …să spună că Curtea aşa şi pe dincolo… Că-s nişte infractori ăia de la Curte… Că mai trebuie un raport, mă rog, găsiţi voi ce să spuneţi, da?… Care trei?… Păi am zis şi eu trei, aşa, la-ntâmplare, da’ dacă voi vreţi, puteţi să găsiţi mai mulţi, că de… tâm… (fluierat) …nu duceţi lipsă. N-o să vă spun eu pe care. E treaba voastră… Da’ dacă vreţi neapărat părerea mea, eu zic că cei mai nimeriţi ar fi Ghişe, Nicolăescu şi Georgică. Corespund sută la sută aşa, ca mutră de tâm… (fluierat). Puneţi-i dracului să facă tărăboi acolo prin holurile Parlamentului, să mai tragă de timp, să mai vocifereze. Nu de alta, da’ să nu zică oamenii ăştia de pe stradă că i-am plătit degeaba şi că voi nu faceţi nimica! Să aibă şi ei o satisfacţie, ce dracu’!

Băi! Şi să ne-nţelegem! Ponta şi Antonescu pleacă din ţară!… Unde?… Unde-or vedea cu ochii! Ponta la Congresul Internaţionalei Socialiste din Africa de Sud… Pică bine, nu-i aşa?… Şi Antonescu… Dracu’ să-l ia! Dacă n-are niciun congres cu liberalii ăia ai lui, să se ducă-n Italia! Hai, că-i plătesc eu deplasarea, cum am mai făcut şi-altă dată! Nu mă-nteresează! Da’ în ţară n-au ce căuta, să spună cine ştie ce prostii în Parlament, acuma că-l repun în funcţie pe securistu’ ăla de Băsescu!

Reclame

Adrian Năstase, activ la puşcărie

Prezent pe blogul său, Adrian Năstase pregăteşte un studiu despre formula optimă de reprezentare a României la UE!…

Asta îmi aminteşte de un banc din anii ’60.

Cică concursul „Cântarea României”, varianta pentru penitenciare, a fost câştigat de formaţia „Ză Brele”, cu cântecul „Noi suntem mândria ţării”.

Liberalul Atanasiu şi „îndatorirea” de a vota

Teodor Atanasiu, preşedintele filialei Alba a PNL şi fost ministru al apărării, a apărut vineri 17 august într-o conferinţă de presă televizată, pentru a se dezvinovăţi de acuzaţiile care i se aduc de către DNA cu privire la unele infracţiuni comise în legătură cu Referendumul din 29 iulie pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Conform declaraţiilor sale, Atanasiu a este complet nevinovat — cum altfel! DNA Cluj nu i-a adus la cunoştinţă nicio învinuire concretă, decât doar că „a colaborat cu un grup de interlopi din România ca să deturneze voinţa electoratului care îl iubeşte pe Traian Băsescu şi să îi facă să voteze împotriva acestuia” (citat din Atanasiu). Nimic altceva! Atanasiu, îngeraşul, a aflat de respectivele învinuiri doar din mass-media! Prezentatoarea sa de la PNL Alba (care părea să prezinte vagi urme de cunoştinţe juridice) a invocat în concluzie articolul 57 din Constituţie, care „stabileşte foarte clar că cetăţenii români trebuie să-şi exercite aceste drepturi constituţionale cu bună-credinţă”.

Cine a urmărit conferinţa de presă cu atenţie (deşi nu sunt deloc convins că a meritat) şi până la capăt, nu a putut să nu observe că prezentatoarea penelistă s-a referit în mod repetat la „îndatorirea constituţională” şi la „obligaţia constituţională” de a participa la vot. Cu alte cuvinte, Atanasiu nu poate fi făcut răspunzător că a îndemnat (totuşi) un număr de persoane să se achite de „obligaţia” de a vota. (S-ar fi făcut vinovat numai dacă ar fi împiedicat persoanele să-şi exercite dreptul la vot!) Cum a făcut-o, cât a fost de „convingător”, cu ce mijloace şi aşa mai departe, bineînţeles că nu a făcut obiectul conferinţei de presă.

În general lumea a început să cam ştie că exercitarea votului este, în România, la fel ca în multe alte state, un drept, nu o obligaţie. De aceea mi s-a părut straniu ca o juristă să fi reuşit să găsească în textul Constituţiei o referire explicită la obligaţia de a vota. (Ceea ce, de bună seamă, ar fi ajutat-o să-şi construiască pledoaria pro-Atanasiu.) Dar nu, „jurista” penelistă n-a găsit o astfel de referire. A forţat doar interpretarea prin deturnare de sens şi, în ultimă instanţă, prin fals.

Iată articolul 57 din Constituţia României:

Articolul 57. — Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Întâi şi-ntâi, art. 57 nu se referă la vot în mod special ci la toate drepturile şi libertăţile constituţionale. În al doilea rând, termenul cheie al enunţului este exercitarea cu bună-credinţă, pe care cetăţeanul trebuie s-o aibă în vedere, fără încălcarea drepturilor şi a libertăţilor celorlalţi. În spiritul articolului, imperativul „trebuie” nu poate fi separat de determinativul „cu bună-credinţă”. Apoi, prezentatoarea penelistă a mai strecurat un cuvânt în textul articolului (re)interpretat, aceste [drepturi], încercând să-l particularizeze, să-i restrângă sfera de aplicabilitate, doar-doar s-o lipi mai bine la teza susţinută, respectiv „îndemnul” la vot pe care l-ar fi „încurajat” — în mod constituţional — Atanasiu.

Aşteptăm cu interes rezultatele anchetei DNA, unde confuzia (voită) între drepturi şi obligaţii cu siguranţă nu are trecere.

Domnule ministru al administraţiei şi internelor,

În calitate de cetăţean al României cu drept de vot consider că am dreptul să ştiu: 1) De ce miercuri 1 august MAI a transmis CCR cifra de 18.292.514 cetăţeni români înscrişi pe listele electorale permanente în vederea referendumului pentru demiterea preşedintelui României, iar a doua zi, joi 2 august, acelaşi MAI a transmis CCR o altă scrisoare prin care nu menţine cifra comunicată ci afirmă că nu dispune de date certe? 2) Trebuia sau nu MAI să fie în posesia datelor necesare înainte de declanşarea referendumului? 3) Ce a determinat schimbarea atât de bruscă a poziţiei MAI, care a pus CCR în situaţia de a amâna validarea referendumului, cu consecinţele cunoscute — economice, politice şi de imagine a României? 4) Este cineva răspunzător de această inadvertenţă? Şi, dacă da, 5) Care vor fi sancţiunile aplicate în cadrul MAI pentru inducerea în eroare a CCR atunci când a furnizat prima informaţie (sau cea de-a doua!)?

Vă mulţumesc,

Sergiu-Paul Tumanian
CNP: (…)

Actualizare 10 august 2012

Am primit astăzi un mesaj de răspuns, semnat de comisarul-şef Marius Manea, şeful Serviciului de Relaţii cu Publicul al MAI, prin care mi se aduce la cunoştinţă că mesajul meu a fost transmis ministrului delegat pentru administraţie publică, Radu Stroe, urmând să primesc răspuns „în termenul prevăzut de lege”. Dl Manea a catadicsit să-mi răspundă numai după ce am repetat mesajul în fiecare zi, din 3 până la 9 august. Adică de 5 ori. (Era să zic „aştept răspunsul cu interes”, dacă între timp n-ar fi ieşit la iveală stenogramele convorbirii dintre foştii miniştri Ioan Rus şi Victor Paul Dobre, în care cei doi vorbesc despre „fuga din grupul infracţional organizat” implicat în cvorumul Referendumului; aici, da, aştept cu interes să văd după gratii „grupul infracţional organizat”.)

Foto: HotNews

În final mi se atrage atenţia că mesajul primit este confidenţial, că „aparţine” MAI şi că, printre altele, dezvăluirea sa atrage răspunderea juridică. Mă abţin deci să fac „copy-paste” (chiar şi cu ghilimelele de rigoare) de pe mesajul „confidenţial” care le „aparţine”. Şi cum Serviciul de la MAI se referă la mesajul meu ca la unul „repetat”, ceea ce a şi fost de fapt, pot să reproduc replica mea în această privinţă, care nu este confidenţială şi îmi aparţine:

„Nu aş fi repetat mesajul dacă la primul dintre ele mi-aţi fi răspuns, aşa cum cred că s-ar fi cuvenit într-o ţară în care cetăţenii sunt respectaţi, că mesajul a fost primit şi urmează să i se dea curs. Oricum, aştept răspunsul dv.”

Actualizare 21 august 2012

Am primit un răspuns de la MAI, semnat de chestorul de poliţie Constantin Manoloiu — vezi imaginea de mai jos. După cum se poate vedea, mesajul nu răspunde la niciuna din întrebările puse de mine pe 3 august. De altfel redirecţionarea lui „spre competentă soluţionare Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date” nu are nicio justificare întrucât întrebările mele se refereau în mod specific la politicile Ministerului în domeniul Referendumului. Nimic de mirare: cum magisterul guvernului, il dottore, este expert în arta deturnării sensurilor, ar fi fost de mirare ca un subordonat de-al său să fie altfel. Noroc că elucidarea aşteptată a devenit caducă prin decizia de azi a Curţii Constituţionale.

Euro şi mândria de a fi european

Uniunea Europeană a creat faimosul euro evitând cu stricteţe să afişeze pe oricare bancnotă efigia vreunei personalităţi care să alimenteze mândria unei naţiuni şi frustrarea alteia, nereprezentate. Dincolo de reticenţele naţionaliste resuscitate de recenta criză economică (vezi cazul Germania vs. Grecia — dar şi invers), este limpede că înainte chiar de a întreba — în vremuri normale —, odată cu Kissinger, cui să telefonezi când vrei să vorbeşti cu Europa, se ridică întrebarea: care sunt personalităţile cu care orice cetăţean al Uniunii Europene ar fi dispus să se mândrească fără să-i pese că aparţin unei naţiuni diferite de a sa? Atâta vreme cât nu se găseşte măcar o singură astfel de personalitate, care să înlocuiască pe moneda europeană elementele impersonale de arhitectură vag clasicistă sau vag modernistă, mă tem că nu vom putea vorbi de o Europă unită. Şi, cum mândria de a fi european este un sentiment care nu cred să nască în viitorul previzibil, Statele Unite ale Europei mai au de aşteptat… secole..

%d blogeri au apreciat asta: