Monthly Archives: martie 2013

Sunteţi mic, domnule Dan Tapalagă

Udrea_TapalagaAm avut momente când, urmărindu-vă intervenţiile la tv (în companie selectă, la B1, la „Naşul”) sau postările pe HotNews, mi-am zis: Iată un ardelean intransigent, cu sânge rece şi inteligent. (E drept, am avut şi momente — nu prea multe totuşi — când m-am întrebat dacă nu cumva mă pripeam apreciindu-vă astfel.)

Acum însă pentru mine a devenit clar: sunteţi mic, domnule Tapalagă. Nu aveţi sânge rece şi cu atât mai puţin inteligenţă. Cât despre intransigenţă, asta e uşor de mimat: e de-ajuns să stai încruntat, să priveşti fix şi crunt, să vorbeşti rar şi apăsat, şi să nu zâmbeşti niciodată (rânjetele sunt permise); şi eventual să mimezi şi niscaiva „pauze de gândire”; şi atunci ţi se împlineşte visul: lumea te ia drept intransigent — vezi cazul Cristian Tudor Popescu.
Nu vă mai rămâne decât „calitatea” de ardelean, domnule Tapalagă!

Recentul dv. atac la preşedintele Băsescu şi la Elena Udrea, de pe HotNews are loc sub specia meschinăriei. (Eliptic de nume, v-aţi gândit pesemne la ceva „esopic”, cu putere de generalizare, la o adică) Neargumentat, visceral şi (mai mult decât) superficial. Zicerea dv. „ne-am săturat” [de Băsescu şi de Udrea] seamănă izbitor cu sloganurile „răzvrătiţilor” tocmiţi de Felix în Piaţa Universităţii la începutul anului trecut. Şi ei să săturaseră… în numele poporului. Cine s-a săturat, domnule Tapalagă? Noi, poporul?… Noi, tinerii „analişti” (intransigenţi)?…

„Ieşi din minciună cât nu e prea târziu!”, adresaţi dv. un patetic îndemn… Despre care minciună e vorba, domnule Tapalagă? E cumva un îndemn la demisia lui Traian Băsescu? („Alegătorii… i-o tot spun.” E cumva vorba de „cei 7 milioane 400 de mii” transferaţi în premieră de la Antene şi de la Realitatea în contul HotNews?)

Tot articolul, frază cu frază, musteşte de prostie, rea-voinţă şi ură tâmpă. Doar un singur exemplu: prin referirea la „blonda pe tocuri cui şi poşete scumpe”, D.T. dovediţi că nu vă puteţi ridica deasupra obsesiilor unei Mungiu–Pippidi (dar cel puţin, obsesiile acesteia au o explicaţie… psihanalitică). Nu găsesc o singură frază care să nu fie îngropată sub bălegarul amatorismului vindicativ, cu iz de crâşmă de mahala, unde fiecare ştie totul, vorba aia, de la rachete balistice la creşterea viermilor de mătase. Mi-e silă deci, şi nu-mi permit să pierd vremea să iau la puricat frază cu frază.

N-o să vă acuz, ca alţii, de „mercenariat” în slujba nu–ştiu–cui. Pentru mine sunteţi suspect doar de prostie.

Din fericire, eu nu sunt comentator (mă rog, analist!) politic şi, încă o dată din fericire, n-am obligaţia să mă declar echidistant. Aşa că salut ivirea pe scena politică a Mişcării Populare şi văd în ea adevărata şi mult aşteptata forţă de dreapta (inclusiv civică! — pe care pigmeul cu ştaif Mihai Răzvan Ungureanu n-a reuşit să o întruchipeze; încă o dată din fericire). Aştept să-l văd pe actualul preşedinte punându-se în fruntea ei pentru a elibera ţara de ocupaţia USLamistă! (În curând USLD-blagistă, presupun!)

Şi în final, o trimitere la „bătrânul” vulpoi Ion Cristoiu, care face ce face şi cu fiecare eveniment important din România, „produce” una din cele mai valabile analize — de astă dată, în Evenimentul zilei , cam despre aceleaşi lucruri de care se ocupă „analistul” Dan Tapalagă. Aş încheia spunând: poate îi va servi de lecţie celui de-al doilea; asta, dacă nu m-aş îndoi tare că mai serveşte la ceva.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: