Dialoguri presupuse (3)


Cum a stat Ponta vorbă cu Ion Iliescu

iliescu-ponta

ION ILIESCU: Nu-i nevoie să te ridici în picioare. Stai jos, Ponta.

PONTA: Ei, nu pot… Chiar şi prim-ministru fiind, nu pot să nu vă arăt respectul cuvenit, domnule preşedinte de onoare.

ION ILIESCU: Cum ai spus?

PONTA: Am spus „domnule preşedinte de onoare”. Am greşit cu ceva?

ION ILIESCU: Se poate, Ponta? Doar suntem între noi, ce dracu’, măi băiete! Păi noi între noi ne domnim?

PONTA: Da, aveţi dreptate. Ca-ntotdeauna, aveţi dreptate, tovarăşe preşedinte de onoare.

ION ILIESCU: Hai să lăsăm protocolul. Fără titluri, bine?

PONTA: Cum ziceţi dumneavoastră, tovarăşe preşe… mă scuzaţi: tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Dar sper că n-ai să te superi dacă eu îţi zic în continuare Ponta, aşa, mai familiar? Am dublul vârstei tale, aşa că…

PONTA: Dublu şi încă ceva pe deasupra.

ION ILIESCU: Ai pistrui pe nas?

PONTA: Poftim?

ION ILIESCU: Obrăznicuţ băiatu’. Ca toţi ăia cu pistrui pe nas. Că d-aia te-am întrebat de pistrui. Mi-aduc aminte de-un film, „Fiul regimentului” se chema. Ehei, n-ai de unde să-l ştii, că nu erai născut pe vremea aceea… în anii ’50. După un roman de Valentin Kataev, nici ăsta n-are de unde să-ţi fie cunoscut… Avea pistrui pe nas băiatu’ ăla din film, fiul regimentului, şi era plin de îndrăzneală. Mi-a rămas în minte.

PONTA: Da’ ştiu că aveţi memorie! Ţineţi minte până şi pistruii de pe nas! Vă invidiez tovarăşe Iliescu. Sincer, vă invidiez!

ION ILIESCU: Nu era o critică, să ştii. Nu-i rău că eşti un pic obraznic. Dar rămâne între noi. Fără obrăznicie nu faci nimica în politică. Obrăznicie în sensul bun! Numa’ să nu sari peste cal.

PONTA: Vi se pare că am sărit eu peste cal?

ION ILIESCU: Hai s-o spunem p-a dreaptă, Victor. Ce nevoie era de chestia aia cu Catania? Hai să nu umblăm cu farafastâcuri. Eu sunt pentru sinceritate la noi în partid. Pentru etică şi echitate socialistă, ştii cum era pe vremuri. Da’ e valabil şi azi. Că doar suntem partid social-democrat, nu?

PONTA: Aia a fost o greşeală, tovarăşe Iliescu, recunosc. Dar am retras-o de pe blog. Chestia cu Catania, la ea mă refer.

ION ILIESCU: De ce să le dăm apă la moară duşmanilor noştri politici? Masterat ne trebuie nouă, măi Victore? Dă-l în [fluierat] mă-si de masterat. Un om politic n-are nevoie de masterat.

PONTA: Am greşit. Dacă am greşit, am greşit. Asta e.

ION ILIESCU: Să spui tu că ai votat cu Ion Raţiu, măi Victore! Păi se poate?

PONTA: Când am spus eu că am votat cu Ion Raţiu, tovarăşe Iliescu? N-am spus eu aşa ceva. Păi eu am votat cu dumneavoastră, tovarăşe prim… Vă rog să mă scuzaţi: tovarăşe Ion Iliescu. Puteţi să verificaţi.

ION ILIESCU: Cum naiba vrei să verific după atâta timp? Hai s-o lăsăm baltă… Sau că ai luat parte la manifestaţia aia din Piaţa Universităţii! Înainte să spui în public o asemenea gugumănie trebuia să vii la mine şi să mă-ntrebi. Păi cum adică, tu vrei să zică electoratu’ că am fost adversari politici?

PONTA: Am fost, dar nu mai suntem, tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Când am fost, măi Ponta? Ce, nu te simţi bine? Noi doi am fost adversari politici? Ai imaginaţie, măi băiatule! Hai să fim serioşi!… Sau cu Constantinescu! Ai votat tu cu Constantinescu în ’96? Că aşa ai declarat public.

PONTA: Ei nu, aia o fost strategie politică. Afirmaţia mea, la ea mă refer. Cum era să votez eu cu ţapu’!

ION ILIESCU: Da’ cu Piaţa Universităţii cum a fost?

PONTA: Aţi mai întrebat de Piaţa Universităţii.

ION ILIESCU: Ţi-au ieşit pistrui pe nas?

PONTA: Mulţi s-au luat de nasul meu. Asta e.

ION ILIESCU: Când eu le ziceam că-i las să fiarbă în suc propriu, am dat dispoziţie să nu mai văd picior de măturător pe-acolo prin piaţă şi am aranjat să vină cât mai mulţi ţigani cu seminţe ca să-i satur pe toţi ăia de coji şi de mizerie… Când eu făceam toate astea, tu luai parte la manifestaţii, măi băiatule?

PONTA: N-am luat parte la manifestaţii, tovarăşe prim… ăă, tovarăşe Iliescu. Cum era să iau parte? Păi eu eram pe-atuncea procuror, ce parcă nu ştiţi? Aia era o manifestaţie neautorizată. Nu puteam eu să-ncalc legea!

ION ILIESCU: Tu nu ştii că toţi ăia manifestau împotriva mea? Jos Iliescu în sus, jos Iliescu în jos…

PONTA: Mi-aduc aminte. Şi povestea cu cucuveaua.

ION ILIESCU: Care cucuvea?

PONTA: Ei, aia… La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua…

ION ILIESCU: Tâmpenia aia?

PONTA (cântă): …Iliescu şi ai lui şi-au găsit beleaua… (Nu mai cântă.) Degeaba vă uitaţi urât la mine, că n-am inventat eu povestea cu cucuveaua.

ION ILIESCU: Păi nici nu ştiu dacă să te mai cred, măi băiete.

PONTA: V-am spus, n-am inventat eu povestea. Asta e.

ION ILIESCU: Da’ celelalte poveşti? Cine le-a inventat? Eu le-am inventat?… Povestea cu copy-paste…

PONTA: Nu vă supăraţi. Am tot respectul pentru dumneavoastră. Dar de ce aţi venit la mine? Ca să mă desfiinţaţi? La fel ca toţi duşmanii mei? Şi n-am puţini, cred că aţi băgat şi dumneavoastră de seamă.

ION ILIESCU: Cum o să te desfiinţez, măi Victore! Păi noi doi suntem tovarăşi de drum, măi. Tu ai nevoie de mine, eu am nevoie de tine. Tu crezi că întâmplător ai ajuns prim-ministru?

PONTA: Sunt convins că…

ION ILIESCU: Îmi pare bine că eşti convins. Alţii n-au fost. Şi i-a costat… Bine, să lăsăm asta. Ce te faci dacă încep manifestaţiile împotriva guvernului? Aşa cum au fost alea când l-am dat jos pe omu’ lui Băsescu.

PONTA: Care manifestaţii? Aţi văzut dumneavoastră manifestaţii? Că eu n-am văzut.

ION ILIESCU: E o vorbă din bătrâni, măi Ponta. Apără-mă, doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur.

PONTA: Vă referiţi la cineva anume?

ION ILIESCU: Ştii tu.

PONTA: Nu ştiu nimica. Vă jur că nu ştiu la cine vă referiţi.

ION ILIESCU: Ei, lasă… Mă refer la ăla cu care stai mereu la masă.

PONTA: Eu stau cu Daciana la masă.

ION ILIESCU: Când mănânci. Cu ăla la care mă refer eu nu mănânci. Şi televiziunea e tot timpul cu camera pe voi.

PONTA: Vă referiţi la Crin…

ION ILIESCU: Şi la toţi perverşii ăia de care e înconjurat. Măi, nu trebuie să ai încredere îl liberali, încă nu te-ai convins pân’ acuma? Uită-te ce-au făcut de-a lungul istoriei! Trebuie să-ţi dau eu lecţii de istorie.

PONTA: Dom’ preşedinte, vă reamintesc că împreună cu Crin l-am dat jos pe Băsescu. Adică, mă scuzaţi, era cât pe-aci să-l dăm jos. Cu Crin şi nu cu altcineva. Mă rog, şi cu Felix.

ION ILIESCU: Felix? Aşa-i spui tu? Păi tov Voiculescu a făcut mult bine României, măi băiete. El e adversarul lu’ Băsescu, nu al nostru! Nu toţi securiştii au făcut rău, ştii foarte bine. Sau ar trebui să ştii, că şi la tine în familie…

PONTA: Haideţi să nu vorbim de familia mea, bine?

ION ILIESCU: Eu înţeleg că ai făcut dreptul, că ţi-ai dat doctoratul — l-ai dat, l-ai luat, mă rog, nu-i treaba mea. Înţeleg, a fost nevoie, la un moment dat, de liberali ca să vă debarasaţi de Băsescu şi de clica lui. Da’ acuma, gata, afară cu ei! Nu mai sta pe gânduri, măi băiete! Mâine-poimâine or să-nceapă manifestaţiile.

PONTA: Adică cine, Crin o să organizeze manifestaţii? Împotriva guvernului? Hai să fim serioşi.

ION ILIESCU: Îl bag în [fluierat] mă-si pe Crin al tău!

PONTA: Îmi pare rău, dom’ preşedinte, că n-aveţi încredere.

ION ILIESCU: Să nu bagi niciodată mâna-n foc pentru nimeni, măi cârlane!

PONTA: Adică vreţi să spuneţi că Crin poa’ să treacă de partea lu’ Băsescu? Că doar acuma noi suntem la putere… Şi să vă mai spun ceva, dom’ preşedinte. Manifestaţii n-au cum să mai fie acuma, că n-are cine să plătească. Omu’ nostru are DNA-ul pe cap şi numa’ de manifestaţii nu-i arde lui.

ION ILIESCU: Să plăteşti e una şi să organizezi e alta.

PONTA: Ei, aici vă dau dreptate. Păi cum aţi organizat dumneavoastră…

ION ILIESCU: Ce?

PONTA: Revoluţia! Jos pălăria!

ION ILIESCU: Măi băiete, vrei să-mi pară rău că te-am pus acolo unde te-am pus? Am spus-o de o sută de ori şi o repet: aia a fost o manifestaţie spontană şi o revoltă spontană! Spon-ta-nă! E limpede? N-a organizat-o nimeni! Cum poţi să spui că eu am organizat ceva atunci în decembrie ’89? Eu doar am…

PONTA: Ei haideţi, nu vă enervaţi, dom’ preşedinte. Îmi pare rău că vă enervaţi. Nu asta a fost intenţia mea.

ION ILIESCU: Nu po’ să ştii niciodată cum lucrează serviciile…

PONTA: Poftim?

ION ILIESCU: Am revenit la problema cu manifestaţiile.

PONTA: Aha. Am înţeles.

ION ILIESCU: Vorbeam de servicii. Ştii bine că Băsescu le joacă pe degete.

PONTA: În privinţa asta, jos pălăria!

ION ILIESCU: Asta ce mai e? În cadrul pactului vostru de coabitare? E vreun punct pe-acolo să nu-l ştiu eu? Aţi stipulat că vă tămâiaţi unu’ pe altu’?

PONTA: Nu, dom’ preşedinte. Aţi văzut dumneavoastră că-l tămâiez eu pe Băsescu? Dimpotrivă, îl ating ori de câte ori am ocazia.

ION ILIESCU: Minte şi tu mai puţin.

PONTA: Poftim? Mă scuzaţi, mi-e greu să vă urmăresc, săriţi de la una la alta, ca la B1.

ION ILIESCU: Minte mai cu cap, vreau să spun.

PONTA: Ei, haideţi că-ncep şi eu să mă enervez. Dumneavoastră aţi minţit totdeauna cu cap?

ION ILIESCU: Poţi să-mi dai un exemplu când am minţit eu fără cap?

PONTA: Nu dumneavoastră aţi spus după Revoluţie că nu intraţi în competiţia pentru putere?

ION ILIESCU: Cine, eu?

PONTA: Ei, nu dumneavoastră personal. FSN-ul, la el mă refer.

ION ILIESCU: Cârlane, câţi ani aveai tu pe vremea aia?

PONTA: Eu? Păi aveam ceva ani, tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Jucai baschet pe vremea aia.

PONTA: Jucam. Ce, e interzis să joci baschet? Nici în regimul trecut nu era interzis. Fiecare juca ce putea: unii baschet, alţii belciuge.

ION ILIESCU: Te rog să nu fii obraznic!

PONTA: Nu sunt deloc obraznic. Spun ce gândesc.

ION ILIESCU: Mai bine te-ai gândi ce faci dacă se-ngroaşă gluma cu protestul anti-Roşia Montană.

PONTA: No force. Am încheiat citatul!

ION ILIESCU: Păi nu sunt justificaţi ăia care îşi pun întrebări legat cu nasul tău?

PONTA: Dom’ preşedinte, eu vă propun un lucru: să nu ne mai certăm. Că cearta, se ştie, nu-i bună. Haideţi să trecem la obiect. Dacă este vreun obiect.

ION ILIESCU: Să te-ntreb iarăşi de pistrui pe nas?

PONTA: Ei, nu. Acuma, serios vorbind, eu sunt convins că dacă aţi venit la mine, aţi făcut-o cu un scop. Că dumneavoastră niciodată nu faceţi nimica fără un scop precis. Asta nu e nevoie să mi-o spună nimeni. Ştiu eu.

ION ILIESCU: Ponta, uite ce e. Eu am venit la tine ca să mă asigur că pot conta pe tine. Că noi toţi putem conta pe tine. Ştii la cine mă refer.

PONTA: Aveţi în vedere vreo situaţie mai deosebită de care să nu ştiu eu? Dacă vă gândiţi la servicii, să ştiţi că aşa e cum aţi spus dumneavoastră mai înainte. Serviciile sunt în mâna lui Băsescu. Din păcate. A ştiut omu’ cum să le-nvârtă, cum să le ameţească… Mai cu Maior, mai cu Meleşcanu. I-a ieşit. Asta e.

ION ILIESCU: Nu toate se rezolvă cu serviciile. Tre’ să ştii pe cine pui în funcţie. Şi unde îl pui. Fiecare la locul potrivit.

PONTA: Vi se pare că eu n-am ştiut pe cine să pun în funcţie?

ION ILIESCU: Vrei să-ţi reamintesc de Fenechiu, de Silaghi, de Vosganian şi de toate otrepele alea liberale?

PONTA: Eu nu le-aş zice chiar otrepe.

ION ILIESCU: Corlăţean…

PONTA: Ce-i cu el? Şi Corlăţean e…?

ION ILIESCU: Corlăţean e singurul cu care ai nimerit-o, măi băiete. Bravo ţie şi bravo lui. „Conducerea politică a ţării”, aşa l-am auzit exprimându-se mai deunăzi. De când n-am mai auzit vorba asta! Drept să-ţi spun, m-a uns pe suflet. Şi să ştii că nu l-am învăţat eu. Băiatu’ ăsta are în sânge etica şi echitatea socialistă. Şi e singurul care o are, îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun. Singurul!

PONTA: Dragnea şi Şova ce cusur au? Dragnea s-a dat peste cap să iasă referendumul…

ION ILIESCU: Şi i-a ieşit un că…[fluierat]! Asta i-a ieşit!

PONTA: Eu zic să-i apreciem bunele intenţii.

ION ILIESCU: Stai să vedem cum iese de la scărmănat.

PONTA: Vă referiţi la DNA? Ce pot să vă spun eu e că, uitaţi, nu vă plac dumneavoastră liberalii, dar cine s-a ridicat împotriva DNA-ului?

ION ILIESCU: Cine? Te referi la Stănescu?

PONTA: Păi da. Roşca-Stănescu, cine altu’?

ION ILIESCU: Ştii ce? Îl bag în [fluierat] mă-si pe Stănescu cu toţi liberalii lui! Dă-i un şut în [fluierat], să se-ntoarcă la România lui liberă! Să-i toace pe ăia! N-avem nevoie de asemenea ipochimene în conducerea politică a ţării!

(Sună telefonul.)

PONTA: Da… E aici… Da, sigur, vi-l dau imediat. (Lui Ion Iliescu.) De la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

ION ILIESCU: Ce [fluierat] mă-si mai vor şi ăştia! (La telefon.) Ion Iliescu, da, cine mă caută?… Pentru ce?!… Eşti cam şugubăţ matale!… Nu răspund decât în faţa Senatului României!… Asta-i neobrăzare! După tot ce am făcut pentru ţara asta!… Păi da!… Mai politicos de-atâta n-am cum să fiu. Sunt politicos atâta cât meriţi mata!… Mă rog, n-aveţi decât!… Nu semnez nimica!… Nu, n-am arme în casă şi nici muniţie. Nu, n-am… Adrian Năstase nu mă interesează! Aia cu Adrian Năstase a fost altă poveste!… Cum nu s-a prescris?… N-am nevoie de nicio apărare din oficiu! Vorbesc imediat cu tovarăşa… asta, cu doamna Paula Iacob. Da! Sigur că da!… (Îi dă receptorul lui Ponta.) După atâţia ani!… Pe mine! Să mă pună pe mine sub acuzare! Asta-i culmea neobrăzării!… Justiţia lu’ Băsescu!

PONTA: Eu v-am zis că le are pe toate în mână. Jos pălăria. Degeaba vă uitaţi urât la mine. Asta e.

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: