Monthly Archives: martie 2014

Cine ne protejează mieii?

Sute de organizaţii neguvernamentale se ocupă de protecţia câinilor. Niciuna de protecţia mieilor. Cu o singură excepţie: Vier Pfoten. Să nu vă închipuiţi însă că Vier Pfoten este indignată de uciderea mieilor, nu.miei_3 Vier Pfoten este indignată că uciderea mieilor se face la vedere: „Cum explici copilului că mielul pe care l-a mângâiat va fi tăiat şi gătit? Nu este mai simplu ca mama [sau tata! — zic eu] să meargă la magazin, să cumpere carnea şi să o gătească?” La magazin, unde, evident, mama (sau tata!) găseşte mielul gata tăiat. De către alţii. Şi nu la vedere. La atât se reduce „umanismul” organizaţiei neguvernamentale. Altminteri foarte vocală când e vorba de dreptul la viaţă al câinilor.

De ce nu şi al mieilor?

Desigur, omul este un animal omnivor, deci şi carnivor: nu se poate lipsi de carne. Decât dacă îşi propune să fie vegetarian, sau, temporar, pe durata posturilor. Drept care are grijă să se ghiftuiască bine înainte de post, la „Lăsatul/Lăsata secului”. Şi (mai ales) după post, în speţă de Paşti. Sigur, Biserica tresare de indignare când aude că omul este categorisit „animal”. (De aceea şi respinge indignată evoluţionismul lui Darwin.) Nu — zice Biserica — omul este (preponderent) Spirit. Iar ce-i animalic (carnal) trebuie dominat, preferabil înfrânt! Lasata seculuiMoment în care nu rezist să nu mă autocitez dintr-un articol postat pe acest blog acum câţiva ani (scuze!): „După cum observă Roger Caillois, «toată lumea are a se ghiftui [de sărbători religioase — n. mea] până la limita posibilului, a se umple ca un burduf ce stă să crape». (Omul şi sacrul, Ed. Nemira, 2006, p. 143) Cu singura deosebire că R. Caillois vorbeşte de omul primitiv, în timp ce în România cel ce masacrează (…) miei, sub pretextul tradiţiei, este creştinul-ortodox modern. Vorba vine!”

Ca de obicei, Biblia abundă în reguli şi amănunte când e vorba de echitate intra-tribală în comunitatea fiilor lui Israel, inclusiv în speţa de faţă, chestiunea sacrificării şi a consumării mieilor de Paşti [Exodul, 12]:

1. Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis:

2. „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului.

3. Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: — În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă.

4. Iar dacă într-o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă [ca să mănânce în întregime] un miel.

5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied.

6. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară.

7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca.

8. În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s-o mănânce cu azimă şi ierburi amare.

9. Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele.

10. Din el să nu lăsaţi nimic pe a doua zi, os din el să nu zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi, să ardeţi în foc.

11. Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele încinse, cu sandalele în picioare şi cu toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile Domnului.

Faţă de vremea Vechiului Testament, omenirea a evoluat înspre Raţiune. Totuşi. Nimeni nu mai înjunghie mielul „spre seară”, nimeni nu mai „ţine toiagul în mână” în timp ce mănâncă, nimeni nu mai unge cu „sângele lui amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus”, slavă Domnului! Dar nici nu le mai lasă creştinii un an de trăit bieţilor miei. Se reped „creştinii” să-i masacreze şi să-i hăpăiască la câteva săptămâni de la naştere. Nu-i lasă nici măcar un an să se bucure de viaţă. Parcă îl şi aud, aici, pe încruntatul preot ortodox român tresărind de mânie (cum îl văd de fiecare dată pe ecranul televizorului: mânios şi indignat — nici vorbă de „duhul blândeţii”): Să se bucure de viaţă? Numai o fiinţă cu suflet poate să se bucure de viaţă! Animalele n-au suflet!

Păi da! Ia uitaţi-vă la cei trei de mai jos: ăştia au suflet! (La fel ca şi cei din jurul lor!)
miei_2
Revin la o idee mai veche de-a mea. Când aud ONG-urile pentru protecţia câinilor vagabonzi (alde Cuţu–Cuţu) protestând împotriva eutanasierii, mai că-mi vine să înfiinţez şi eu o organizaţie neguvernamentală: Marş de-aicea! Şi când spun „Marş de-aicea” am în vedere în special organizaţia Cuţu–Cuţu. Dar şi altele asemenea.

Dialoguri presupuse (6)

Cum a stat Traian Băsescu de vorbă cu Putin

TRAIAN BĂSESCU: Domnule Preşedinte, bine aţi venit! Ce vânt vă aduce la Bucureşti?

PUTIN: Vânt?

TRAIAN BĂSESCU: Ei, nu, n-o luaţi ad litteram. E, aşa, o vorbă românească. La voi nu e? Cu vânt, sau fără vânt?Basescu Putin

PUTIN: Mărturisesc că eu personal nu ştiu. Dar am să-l pun pe consilierul meu pentru lingvistică să cerceteze problema și să mă informeze.

TRAIAN BĂSESCU: Doar dacă n-are altceva mai bun de făcut, hă! Ar fi păcat să-şi piardă vremea cu fleacuri.

PUTIN: Bine te-am găsit, Traian! Sau poate aveţi în limba română vreun diminutiv pentru Traian?

TRAIAN BĂSESCU: Diminutiv? Hă-hă! Nu prea mă bucur eu de diminutive în România… ăăă…

PUTIN: Volodea.

TRAIAN BĂSESCU: Asta-i de la Vladimir? Volodea? Aşa se zice? N-am ştiut… Deci îmi daţi voie… îmi dai voie să-ţi zic Volodea…

PUTIN: Te rog.

TRAIAN BĂSESCU: Cum îţi spuneam, dragă… ăăă… Volodea, nu prea mă bucur eu de diminutive în România. Cred că ştii că am fost de două ori suspendat. Da’ cred că ştii de asemeni că, dacă erai în România, şi pe tine de suspendau, hă! Şi nu de două ori. De trei ori!

PUTIN: Sau de tot.

TRAIAN BĂSESCU: Vorba ta, sau de tot… Asta este, dragă… ăăă…

PUTIN: Volodea.

TRAIAN BĂSESCU: Da. Volodea… Ştii, îmi vine greu să pronunţ, nu prea am eu accent pentru limba asta… Pentru rusa asta a voastră… Şi în general, noi… Da’ ne descurcăm. În privinţa limbii! Că în alte privinţe… Ştii şi tu, Volodea dragă… Aici la noi, îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun, nu prea vă are lumea la inimă. Pe voi, ruşii, asta încerc să-ţi spun.

PUTIN: Nu, şto j, asta e!

TRAIAN BĂSESCU: Sper că nu pentru asta ai venit. Crezând, poate, că aş putea eu să schimb ceva, să vă iubească populaţia aici în România. Fiindcă, te rog să mă crezi, n-am nicio putere. NU AM CE SĂ FAC… ăăă… Volodea dragă. Nu am! Asta este! Îmi pare rău.

PUTIN: Stai liniştit. Nu pentru asta am venit.

TRAIAN BĂSESCU: Nu?

PUTIN: Nu.

TRAIAN BĂSESCU: Transnistria?

PUTIN: Traian! Şto s taboi? De ce te-ai albit aşa la faţă? Nu, galubcik, nici pentru Transnistria n-am venit.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa este. Hă-hă! Nu puteai să vii tu, aşa, singur, pentru Transnistria? Fără Krasnaia armiia? Lebed nu mai este…

PUTIN: Nu mai este, stai liniştit.

TRAIAN BĂSESCU: Slavă Domnului… Atunci…

PUTIN: Uite, să-ţi spun, Traian dragă. Am venit pentru Ucraina.

TRAIAN BĂSESCU: Păi… ai cam trecut graniţa, Volodea! Hă!

PUTIN: Nu. Vot şto, Traian. Eu ştiu că voi aicea sunteţi în relaţii bune cu Ucraina. Mă rog, trecând peste Bîstroie, trecând peste chestia aia cu platoul continental din Marea Neagră şi, mă rog, peste alte mărunţişuri… Voi sunteţi în Evrapeiski SaiuzNu, kak etă pa rumînski? În Uniunea Europeană. Şi ştiu că vreţi să atrageţi Ucraina în Uniunea Europeană.

TRAIAN BĂSESCU: Da’ nu numa’ noi, Volodea dragă! Şi Polonia vrea, şi Franţa vrea, şi Germania vrea. Ba chiar şi Ucraina! Toată lumea vrea să vadă Ucraina în Uniunea Europeană.

PUTIN: Net, Ukraina nie hocet.

TRAIAN BĂSESCU: Ba vrea.

PUTIN: Net, nie hocet. Dar… trecem peste asta. Eu, dragă Traian, vreau să-ţi spun… Ia liubliu Ukrainu! O iubesc din tot sufletul. Tu nu ştii ce înseamnă sufletul slav, Traian!

TRAIAN BĂSESCU: Bate-n lemn!

PUTIN: Poftim?

TRAIAN BĂSESCU: E, aşa, o vorbă românească: Bate-n lemn! Cică să dispară ghinionul, hă!

PUTIN: Traian, tu poate crezi că eu sunt rece şi calculat. Aşa m-ai văzut la televizor, aşa zice lumea, mă rog.

TRAIAN BĂSESCU: Ei, nu!… Ofiţer KGB, hă!…

PUTIN: Dar şi ofiţerii KGB au suflet!

TRAIAN BĂSESCU: Mie-mi spui?

PUTIN: Crezi că dacă am centura, asta însemnează că n-am suflet?

TRAIAN BĂSESCU: Centura?

PUTIN: Centura neagră, Traian. La judo.

TRAIAN BĂSESCU: Vorbeşti cu un comandant de vas, Volodea. Un comandant de vas ştie ce-nseamnă competiţia.

PUTIN: Dar sufletul, Traian! Sufletul nu se schimbă! Oricâte centuri ai avea, oricâtă glorie ai avea, sufletul rămâne suflet! Şi mai ales când slaviaskaia duşà, ştii cum e…

TRAIAN BĂSESCU: M-a ferit Dumnezeu.

PUTIN: Şi Ucraina are suflet slav! Şi cu toţii, şi tu, şi eu, şi popoarele noastre, cu toţii suntem la biserica ortodoxă!

TRAIAN BĂSESCU: Ortodoxă? Hă!… Bine, am luat notă.

PUTIN: Duşà balit!

TRAIAN BĂSESCU: Cum, cum?

PUTIN: Mă doare sufletul, asta am vrut să spun.

TRAIAN BĂSESCU: A, bun… Bine că n-a fost o înjurătură! Hă!

PUTIN: Mă doare sufletul când văd că vrea să plece de la noi, Traian. Ucraina, la ea mă refer. Tî ne mojeş paniat’ şto etă znacit! Tu nu poţi să înţelegi ce însemnează asta! Să vezi că ai tăi vor să plece de la tine! Să vezi că vor să te părăsească. Za cevo, Traian? Pentru ce?

TRAIAN BĂSESCU: Noi să fim sănătoşi!

PUTIN: Să fim, să fim, dar uite că nu ştiu cât timp o să mai fim. Fiindcă mă doare, Traian! Grijile or să mă îmbolnăvească.

TRAIAN BĂSESCU: Ca preşedinte, am atribuţii limitate, Volodea.

PUTIN: Dar eu nu-ţi cer să încalci legea!

TRAIAN BĂSESCU: Dar ce-mi ceri, Volodea? Ia s-auzim.

PUTIN: Nu îţi cer decât să duci pis’mo!

TRAIAN BĂSESCU: Ce să duc?

PUTIN: O scrisoare, Traian!

TRAIAN BĂSESCU: O scrisoare? Cui?

PUTIN: La Ucraina! Şi să-i spui că etă at mienia. Că vine din partea unui suflet slav, ca şi al ei!

TRAIAN BĂSESCU: Dar de ce eu, Volodea dragă? De ce te-ai gândit tu taman la mine?

PUTIN: Dar la cine să mă gândesc, Traian? La cine?

TRAIAN BĂSESCU: Tu ştii că eu mai mârâi din când în când împotriva voastră, sunt sigur că ţi-au spus serviciile. Pe când unu’ ca Ponta, de pildă… Ştii cum i-am spus, nu? Pisic! Ha-ha! Şi e pisic nu numai faţă de mine, dar şi faţă de voi. Pe Ponta n-ai să-l auzi niciodată criticând Rusia. De ce nu apelezi tu la el, dragule, să-ţi ducă… ăăă… scrisoarea aia?

PUTIN: De ce? Mă întrebi de ce nu apelez la premierul vostru? Galubîie glazà, vot za cem!

TRAIAN BĂSESCU: Poftim?!

PUTIN: Ochi albaştri, Traian dragă. Eu nu cred în ochi ochii căprui. Dar în ochii albaştri, da, cred! Din tot sufletul meu slav! De aceea te rog pe tine să fii mesagerul meu. Ca pe o icoană te rog! N-am nevoie de Ponta! Tu vreau să te duci la Ucraina şi să-i duci scrisoarea mea.

TRAIAN BĂSESCU: Păi, dacă-i aşa…

PUTIN: Am scris acolo tot! Nu-mi pasă ce-a făcut Nichita în ’54. Nu-mi pasă de Petliura şi de Armata Ucraineană de Eliberare. Îi iert tot! Asta am spus aici în scrisoare. Să vină înapoi la noi. Noi o primim cu braţele deschise. Eh, nici nu ştii cât ne e de dragă! Cu toţii o vrem înapoi. Hot’ kusocik!

TRAIAN BĂSESCU: Kusocik? Asta ce mai e?

PUTIN: O bucăţică, Traian. Măcar o bucăţică! Uite, asta e scrisoarea. Am încredere în tine, Traian. Galubîie glazà! Du-te la ea şi du-i-o, galubcik.

TRAIAN BĂSESCU: Păi, dacă zici…

PUTIN: Dar nu la Briusel’, milîi. Du-te direct la Kiev.

TRAIAN BĂSESCU: Nu ştiu ce-ar zice Barroso…

PUTIN: Eh, Barroso, Obama, Djon Kerry… Vse eti pentru mine totuna!

TRAIAN BĂSESCU: Să fim bine înţeleşi, Volodea, eu în Uniunea Euroasiatică nu intru.

PUTIN: Nu, ladnă. Nu intri. Nici nu te primim.

TRAIAN BĂSESCU: După ce n-am să mai fiu eu preşedinte…

PUTIN: După ce n-ai să mai fii tu preşedinte, Traian, eu am să mai fiu.

TRAIAN BĂSESCU: Bine… ăăă… Volodea. Îţi duc scrisoarea la Ucraina. Deşi nu ştiu cui s-o înmânez acolo. Ţi-o duc. Dar cu o singură condiţie.

PUTIN: Kakaia, Traian?

TRAIAN BĂSESCU: După ce eu n-am să mai fiu preşedinte, vezi că ar putea să fie Ponta… Promite-mi că n-ai să-l inviţi în Uniunea Euroasiatică, Volodea. Că ăsta ar fi în stare să accepte.

PUTIN: Maio slovo, Traian.

TRAIAN BĂSESCU: Cum, cum?

PUTIN: Pe cuvântul meu, kapitan.

TRAIAN BĂSESCU: Bine, dă scrisoarea încoace.

PUTIN: Spasiba, Traian. Bal’şoie spasiba.

„Disciplina liber-consimţită” şi democraţia

Pe la începutul anilor ’50 a început să se vehiculeze în şcolile din România noţiunea de disciplină liber-consimţită, importată, se pare, din pedagogia lui Makarenko. (În treacăt fie spus, învăţătoarele de la şcoala unde învăţam atunci uzau, deja de ceva vreme, de o foarte pedagogică nuia, care îşi avea locul ei privilegiat la cancelarie, botezată, în trecut, „Pestalozzi” şi pe care, pentru a fi în pas cu vremurile, s-au grăbit să o reboteze „Makarenko”.) În rândul şcolarilor, care, în ciuda vârstei fragede, captaseră deja din ambient, fără prea mare dificultate, spiritul vremii — esenţialmente colectivist –, noţiunea a fost numaidecât tradusă, pentru a fi mai pe înţeles: tu faci ceea ce spunem noi, partidul, dar nu oricum, ci din convingere că partidul are întotdeauna dreptate. Ideea de libertate avea pe atunci — şi nu numai la începutul anilor ’50 — un iz conspiraţionist, iar aceea de responsabilitate era confundată automat, la baza societăţii, cu constrângerea, în speţă cu disciplina liber-consimţită. Spiritul de responsabilitate reală, care trebuie să guverneze comportamentul fiecărui individ, alături de libertate, într-un binom organic, s-a pierdut pe drum. A fost distrus. Şi încă foarte rapid.

Ani de zile mai târziu, lucram la un laborator situat la marginea Capitalei, la o şosea unde camionagiii obişnuiau să facă popas înainte de a o porni la drum lung cu furgoanele lor. Acolo verificau marfa, respectiv integritatea şi stabilitatea ei, îşi puneau în ordine documentele, luau o gustare. Imediat după ’89, obiceiurile camionagiilor nu s-au schimbat prea mult. Cu o singură excepţie: resturile de la gustare le aruncau acum pe fereastră. Şi o făceau cu voluptate, ba chiar cu o anumită îndârjire. Când un coleg de-al meu şi-a permis să-i facă observaţie unuia din camionagii, acesta, profund ofensat, a răspuns cu arţag: Acuma e democraţie!

În vechiul regim, mă încăpăţânam să iau atitudine atunci când mă confruntam cu servicii care funcţionau superficial, defectuos sau abuziv; ceea ce, în treacăt fie zis, acoperea, practic, tot spectrul de însuşiri ale serviciilor din acea vreme. Obişnuiam să scriu la ziare, la „organele ierarhic superioare” sau pur şi simplu în condica de sugestii şi reclamaţii. Într-una din primele săptămâni de după ’89, când totul era încă de stat, iar serviciile nu se îmbunătăţiseră cu nimic, am cerut condica de sugestii şi reclamaţii de la un magazin unde fusesem prost servit. Imediat s-a adunat în jurul meu (era să spun „a făcut zid”, ca în celebrul caz Bivolaru) un mic grup de clienţi, care m-au apostrofat ameninţători: Reclamaţie?! Nu mai merge, nenicule! Asta era pe vremuri!

Tare mă tem că opoziţia pasivă la pedagogia lui Makarenko funcţionează şi astăzi, după un sfert de secol, la fel de bine ca şi în primele zile de după ’89. Inclusiv în privinţa atitudinii electorale. Cu atât mai mult cu cât opoziţia pasivă este una de minim efort.

Dialoguri presupuse (5)

Cum a stat Ponta (încă o dată) de vorbă cu Traian Băsescu

PONTA: Să trăiţi, domnule Preşedinte!

TRAIAN BĂSESCU: Ia loc… ăăă…

PONTA: Ponta mă cheamă. Victor Viorel Ponta. Că ştiu că aşa vă place să-mi spuneţi de-o vreme-ncoace.Basescu 7.10.13

TRAIAN BĂSESCU (râde): Da, măi băiete…

PONTA: Vă rog frumos! De câte ori să vă spun! Sunt primul-ministru al României!

TRAIAN BĂSESCU: Iar eu de câte ori să-ţi spun, Victor Viorel Ponta? Că nu eşti primul-ministru al României ci eşti primul-ministru al Guvernului României!

PONTA: Mă rog.

TRAIAN BĂSESCU: Parcă ziceai că într-o guvernare contează amănuntele. Dar hai mai bine să trecem la subiect. Voiam să te felicit, dragă Victor Viorel Ponta.

PONTA: Pentru ce, domnule Preşedinte?

TRAIAN BĂSESCU: Pentru USL, măi băiete. Ia-i jucat bine! Pe cine ai avut în spate? Pe Hrebenciuc?… Glumeam!

PONTA: N-am făcut altceva decât să urmez sugestiile dumneavoastră, domnule Preşedinte.

TRAIAN BĂSESCU: Mi-a plăcut cum te-ai ţinut băţos cu Antonescu. El cu Klaus Iohannis al lui, tu cu chestia aia, cu…

PONTA: Vă rog să nu mă tutuiţi, v-am mai spus, da’ văd că nu vreţi să-nţelegeţi.

TRAIAN BĂSESCU: Ei, lasă… ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Lasă, Ponta, că nu suntem în public, ce dumnezeu! În public spunem ce trebuie, tocmai asta mi-a plăcut la tine. Ai ţinut-o gaia-maţu’ pe-aia cu vicepreşedinte şi ministru de finanţe.

PONTA: Conform înţelegerii. N-aţi spus dumneavoastră s-o ţin… mă rog, gaia-maţu’, cum ziceţi. Am ţinut-o. Da’ altfel, aţi văzut şi dumneavoastră c-am spus în public că îl apreciez pe Klaus Iohannis. De altfel şi dumneavoastră aţi zis că vă place de el.

TRAIAN BĂSESCU: Important e, dragă Ponta, că s-a rupt USL-ul ăla al vostru.

PONTA: Da’ şi dumneavoastră aveţi un merit, domnule Preşedinte. Şi dumneavoastră aţi ţinut-o gaia-maţu’ că nu se va rupe, nu se va rupe…

TRAIAN BĂSESCU: Şi uite că s-a rupt! Păi ce, tu crezi că chiar credeam că nu se va rupe?

PONTA: Ştiu că nu credeaţi. Aţi jucat tare. Era cât pe-aci să creadă şi Crin.

TRAIAN BĂSESCU: Păi nu aşa ne-a fost înţelegerea? Ştii foarte bine, dacă vrei ca un copil răzgâiat să facă ceva, spune-i să n-o facă, şi el va face taman pe dos. La fel şi cu Crin al tău. Am spus că nu se va rupe, şi el a făcut ce-a făcut şi rupt-o. Numai aşa, ca să fie cum vrea el.

PONTA: Ei, da’ nu puteţi să ziceţi că n-am contribuit şi eu…

TRAIAN BĂSESCU: Păi eu de ce crezi că te-am chemat? Nu ca să te felicit?

PONTA: Eu nu ştiu de ce m-aţi chemat dumneavoastră. Tot ce pot să vă spun e că eu am venit singur, din proprie iniţiativă.

TRAIAN BĂSESCU: Bun, da’ ce facem că n-am făcut decât un pas?

PONTA: Un pas către ce, domnule Preşedinte?

TRAIAN BĂSESCU: Victor Viorel Ponta, vrei să spui c-ai uitat? Cum, către ce? Către dreapta, măi băiete, către dreapta, vezi bine. Trebuie să găsesc un om de dreapta, să candideze după ce eu îmi închei mandatul.

PONTA: Asta nu-i treaba mea. Eu, ştiţi bine, sunt cu stânga.

TRAIAN BĂSESCU: Ce zici de Klaus Iohannis?

PONTA: Ce zic eu? Vă interesează părerea mea?

TRAIAN BĂSESCU: De ce nu? Mi s-a părut c-ai spus că-l apreciezi.

PONTA: Trebuie?

TRAIAN BĂSESCU: Nu ştiu. Tu… Dumneavoastră decideţi dom’ prim-ministru.

PONTA: Dac-ar fi după mine, l-aş pune pe Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: De ce, ca să-şi tragă autostradă până la Bombonica? Pe Dragnea o să-l vizitezi în curând la vorbitor, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta, că ştiu că vă place, dom’ Preşedinte. Da’ eu l-aş pune pe Dragnea preşedinte.

TRAIAN BĂSESCU: Puşchea pe limbă, Ponta! Să te văd cum treci prin campania prezidenţială a lui Dragnea.

PONTA: Ce treabă am eu cu campania lu’ Dragnea. De asta se ocupă partidul.

TRAIAN BĂSESCU: Păi eu zic să n-o ţii pe Daciana pe-aproape, că ai văzut ce face Dragnea cu mâinile.

PONTA: Ce face Dragnea cu mâinile? Nu ştiu la ce vă referiţi.

TRAIAN BĂSESCU: Păi cum, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Vi…

TRAIAN BĂSESCU: Ai şi uitat de campania lu’ Prostănacu’? Sau ziariştii au văzut una, şi tu ai văzut alta?

PONTA: A! vă referiţi la mâna lu’ Dragnea pe…?

TRAIAN BĂSESCU: „Mihaela, dragostea mea”! Păi cum era să uit? Vrei s-o păţeşti la fel cu Daciana ta?

PONTA: Lăsaţi, dom’ Preşedinte, că Daciana merge din nou la Parlamentul European.

TRAIAN BĂSESCU: Treaba ta. Să nu zici că nu te-am prevenit.

PONTA: Nu, eu rămân cu Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa ai zis şi de Crin. Noi rămânem împreună până la următoarele alegeri, aşa ai zis, ai şi uitat? Noi ne-am ales ca să guvernăm pe termen lung, oare unde am mai auzit eu vorba asta? Pe la Antena 3? Sau mă-nşeală memoria? Să nu zici că nu te-am avertizat!

PONTA: Ce anume m-aţi avertizat?

TRAIAN BĂSESCU: Că iese Klaus Iohannis.

PONTA: Preşedinte? Haideţi să fim serioşi, dom’ Preşedinte! Cum o să iasă Klaus Iohannis!

TRAIAN BĂSESCU: Te pomeneşti că îţi imaginezi că o să ieşi tu!

PONTA: Vă rog foarte mult! Sunt totuşi primul-ministru al Româ… mă rog, al Guvernului României.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa o fi. Dar preşedinte n-ai s-ajungi niciodată, măi băiete.

PONTA: Punem pariu?

TRAIAN BĂSESCU: Eu pariez pe Iohannis.

PONTA: Nu pe Boc? Că parcă aşa am înţeles. Boc iese preşedinte şi vă pune pe dumneavoastră premier. Am înţeles bine?

TRAIAN BĂSESCU: Vom vedea… Şi nu uita de sfatul meu: stai cu ochii pe Daciana… Te rog să mă scuzi acuma, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Te rog să mă scuzi, Ponta, sunt foarte ocupat. Nu. Mai. Am. Niciun. Moment. Liber. La revedere.