Emigrez în… Transilvania


Victoria lui Huntington

Turul I al alegerilor prezidenţiale s-a încheiat, rezultatul opţiunilor electorale este cel cunoscut. Roşu vs. albastru-verde [v. fig. din dreapta — de pe HotNews]. Samuel Huntington îşi poate Alegeri prezidentiale tur Idormi satisfăcut somnul de veci: în România viziunea lui a învins. Linia de separaţie între stânga şi dreapta în România anului 2014 urmează cu stricteţe linia sa de demarcaţie între civilizaţia occidentală catolică-protestantă şi civilizaţia estică a ortodoxismului şi a islamului [v. fig. din stânga — din „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”, ed. Litera, 2012, p. 225].
Linia lui Huntington
Harta lui Huntington a mai fost pusă în circulaţie în România, la alegerile prezidenţiale din 1996 de către oamenii lui Iliescu. Pe vremea aceea harta a vrut să grăiască astfel: români, luaţi aminte! Votul vostru masiv şi compact urmează linia lui Huntington, deosebind net Transilvania, de dreapta, de Vechiul Regat, de stânga. Ceea ce ar putea să însemne primul pas spre divizarea efectivă a României! Îmi amintesc că punerea în circulaţie a respectivei hărţi i-a fost reproşată de către Emil Constantinescu lui Ion Iliescu la confruntarea finală dintre cei doi, în faţa întregii naţiuni. Într-un gest oarecum retractil, atipic pentru tupeistul Iliescu, vădind nesiguranţa, acesta s-a limitat să-i răspundă contracandidatului său la acuzaţia că prin acea hartă îi asmute pe români unii împotriva altora: „[Linia lui Huntington] ar putea fi o explicaţie [pentru prăpastia dintre opţiunile electorale ale celor două regiuni].”

Iată însă că au trecut de atunci aproape două decenii, şi Linia lui Huntington iese din nou la iveală, ca scrisă cu cerneală simpatică, încălzită la temperatura… alegerilor. Aici nu mai poate fi vorba de strategii electorale, de discursuri ale prezidenţiabililor, de pomeni electorale, de orientări geo-strategice, nu, nimic din toate acestea. E vorba pur şi simplu de cultură (politică, dar nu numai) şi de educaţie. Transilvania este, iată, albastru-verde, în timp ce Vechiul Regat e roşu. De-a binelea. Două mici excepţii nu schimbă configuraţia: judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin; a căror roşeaţă are o explicaţie: scurgerea roşului „pe vale în sus”, respectiv pe Jiu şi pe Cerna!… O mică reconfigurare ar rezulta probabil dacă am însuma „dreptele” divizate prin „disidenţa” doamnelor Udrea şi Macovei; dar care ţin, până la urmă tot de… balcanism. Dreapta „unită” (vorba vine!) îl bate pe Ponta în Bucureşti, că, de! e Capitala. Îl bate de asemenea, confortabil, în Constanţa: 43,9% la 37,3%, că e influenţa… Mării Negre! Şi se apropie (abia) la un procent sau două în Prahova. Ceea ce nu modifică tabloul.

Turul II se anunţă sumbru. Unde se vor duce voturile celor doamne disidente e clar. Sper. Unde se vor duce voturile „liberalului roşu”, mie unul nu mi-e deloc clar. Unii spun că votanţii lui Tăriceanu ar reprezenta USL-ul. Dar eu întreb: care USL? Există USL? A existat vreodată, sau a fost doar o stafie? A fost vreodată altceva decât o agregare a curentelor anti-băsiste? Şi dacă acum Băsescu a ieşit din joc, ce mai înseamnă USL-ul?

Asta e. Îmi pare rău, dar n-am încotro: emigrez în Transilvania!

Actualizare 20 nov. 2014. Harta Huntington persistă , în linii mari, și după scrutinul final.

Huntington_tur 2

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: