Monthly Archives: aprilie 2015

HotNews şi neo-cenzura

Pe la începutul lunii aprilie, un blogger, „mutsunake” (închipuiţi-vă!), a fost indignat (indignată?) de o afirmaţie a Mihaelei Rădulescu, denigratoare la adresa gay-ilor. I-a dat o replică caustică pe un blog mai aparte („Scrisoare deschisă Mihaelei Rădulescu”), replică care a fost preluată de HotNews, pe SmartWoman. Iată un extras:

„Nu e treaba părinților ce e în chiloții copiilor. Și dacă va fi gay și va avea parte de talibani care îi spun că e «anormal», care îi cer să se «abțină», să se ascundă, să trăiască rușinea discriminării, știți, doamnă, ce-am să fac? Am să-l iau în brațe, am să-l sărut și-am să-l învăț cum să-i bage în pizda mă-sii, doamnă. Și-apoi am să fac același lucru și cu partenerul lui. Pentru că lumea MEA, în care vreau să trăiesc cu ai mei, doamnă, n-are loc de fundamentalism. De ură. De bigotism. De discriminare. De stăpâni și sclavi.”

La această luare de atitudine, am vrut să fac un comentariu, cel de mai jos:

„Dacă aş fi homosexual, dorindu-mi să înving aversiunea heterosexualilor din jur, spre nu mai fi nevoit să-mi ascund înclinaţia sexuală, ci, dimpotrivă, să mi-o afirm răspicat, ba chiar cu oarece mândrie, cum văd că se poartă; şi de ar fi ca pentru asta să mă apere un individ ca dv. [mă refeream la «mutsunake»], spurcat la gură şi de o agresivitate stridentă, sunt sigur că aş prefera să mă ascund în continuare. Sunteţi, în ura dv. împotriva „talibanilor” intoleranţi, atât de plin de sarcasm şi de ură, încât, ca un ne-psihiatru ce sunt [fiindcă «mutsunake» afirma că e psihiatru!], mă întreb: oare ce poate să ascundă această ură? Sunteţi cumva antisemit (având în vedere că Mihaela Rădulescu e, dacă nu mă înşel, evreică [sau în orice caz convertită la iudaism, adaug acum])? Că văd că, de înverşunat ce sunteţi, aţi uitat să vă divulgaţi până şi identitatea. E atât de ruşinoasă identitatea asta a dv.? Singur nu sunteţi Sorin Oprescu? Vă mărturisesc că îmi sugeraţi atât de pregnant «stilul» primarului general, că parcă îi aud şi vocea — cu «doamnă» în sus, «doamnă» în jos; dar nu oricum ci, aşa, şmechereşte, cum ar veni… Şi apropo, mă amuză să văd că şi comentariile sunt toate, cu o excepţie sau două, anonime. Numai oameni plini de curaj pe-aici! Ce ţi-e şi cu responsabilitatea asta a opiniilor! Cu totul altceva decât libertatea de opinie!”

Comentariul a fost cenzurat de HotNews. Nu e prima dată când o face. Acum ceva timp, un alt comentariu mi-a fost cenzurat. Era dat la adresa guru-ului Gabriel Liiceanu şi se referea la articolul acestuia „Fie-vă milă de noi, domnule Ponta!” Comentariul a fost următorul:

„N-am găsit în articol decât o lamentaţie fără sfârşit, ridicolă şi inutilă, ca însuşi titlul. La fel de inutilă ca şi — la vremea lui — «Apelul către lichele». O înşiruire de platitudini, nimic nou, nici măcar o rememorare organizată a abuzurilor şi ilegalităţilor comise de nulitatea agresivă Ponta, cum ar fi seria de acte abuzive din vara lui 2012, a căror enumerare seacă, vrednică de un manual despre cum se subminează puterea, te cutremură mai mult decât orice comentariu. Domnului Liiceanu i-a fost vădit lene să revadă încă o dată documentele pentru a produce un text tăios, succint şi la obiect. Altfel, n-ar mai fi lălăit-o cu acea sistematizare facilă a non-personajului Ponta pe tipuri de non-calităţi, ca şi cum toate acelea n-ar fi fost cunoscute şi arhicunoscute. Să nu uităm că pe HotNews nu se uită privitorii Antenei 3 şi nici ai lui «Ghiţă» TV. Cât despre nulitatea agresivă Ponta, pariem că la prima sa apariţie publică va spune: «Dacă mi se dă atâta atenţie, tre’ să recunoaşteţi că persoana mea contează. Unora le e frică de mine, asta e! Din fericire, cei ce mă apreciază sunt cei care contează»?… Punem pariu?

Gabriel Liiceanu nu le oferă celor peste un sfert de milion de cititori niciun motiv să lupte pentru a bara ascensiunea lui Ponta, ci le oferă doar cu atât mai multe motive de resemnare şi de inacţiune, cu cât Ponta este înfăţişat preponderent ca o fiinţa fără consistenţă, aproape o vedenie.

Iar îndemnul dinspre final mi se pare de-a dreptul stupid: «Nu sunteţi tentat, o clipă, să intraţi în legendă, ca prinţul Hal, pe poarta unei miraculoase convertiri? Să vă trimiteţi socrul şi pe ceilalţi dascăli ai depravării, care v-au stat alături în toţi aceşti ani, „la zece mile” de locuinţa dvs?»… Altfel spus, nulităţii agresive, non-personalităţii (şi non-persoanei!) Ponta i se atribuie un virtual fond bun şi — să vezi şi să nu crezi! — i se cere un act de generozitate! Incredibil! E ca şi cum i-ai cere unui automat să se înduioşeze.”

HotNews nu a binevoit să publice comentariul.

Foarte bine, văd că „conducerea” de la HotNews are opinii foarte ferme. Dar dacă înţelege să calce pe urmele fostului partid-stat, care avea întotdeauna dreptate şi nu admitea părere contrară „rezoluţiei” sale, prefer să am propriile mele păreri (nepublicate de Contributors sau SmartWoman) decât să mă aliniez invariabil celor agreate de „conducerea de portal și de sait” HotNews. Care păreri — vezi cele expuse nu o dată de un Dan Tăpălagă —, fie vorba între noi, sunt deseori izvodite de viscere, nu de ceea ce lui D.T. se pare că îi cam lipseşte. V. „blatul” dintre Băsescu şi Ponta. Şi câte şi mai câte.

HotNews are un public numeros, promptitudine în informarea cititorilor, un bun design al portalului, mulţi ziarişti şi mulţi colaboratori de bună calitate, foarte mulţi vizitatori — pe scurt, destule atuuri. Dar dacă opinia lor e singura care contează, prefer să rămân de aci înainte pe blogurile mele, cu vizitatorii mei atâția câți sunt, în loc să mă afişez cu opinii pe placul exclusivistului portal.

Reclame

Agresivitatea în traficul rutier

Mulţi străini află la ei acasă lucruri nu tocmai măgulitoare despre ţara noastră. Unii dintre ei, venind aici, se lasă totuşi seduşi de „realitatea românească”, cea cu mioriţe, brânză telemea, mămăligă, cheaguri şi ciobăneşti mioritici, toate sub emblema frunzei verzi. Niciun străin nu se împacă însă cu agresivitatea pe care o întâlneşte în traficul rutier.

Mulţi dintre români sunt conştienţi de această deficienţă de educaţie civică… până la urmă. Sunt însă prea puţini pentru a putea înclina balanţa în favoarea bunului-simţ şi a respectului reciproc — în trafic şi mai peste tot în spaţiul public. Ar fi fost de aşteptat să intervină legiuitorul.Agresivitatea in trafic

Bunele intenţii…
În mass-media au fost aşteptări mari atunci când a fost pusă în discuţie noua variantă a Codului rutier, prin 2009–2010. „Poliţia Rutieră schimbă Legea Circulaţiei pentru ca «şoferii agresivi» să fie pedepsiţi”, titra, optimist (şi naiv, aş adăuga), Gândul, în aprilie 2010. Era citat comisarul-şef Lucian Diniţă, până acum un an şeful Poliţiei Rutiere, care semnala faptul că nu exista o definiţie pentru „comportamentul agresiv” în trafic, deoarece „nicio ţară din lume nu are o astfel de prevedere”; la care se adăuga impedimentul că dovedirea agresivităţii la volan se contura a fi o chestiune delicată pentru poliţistul rutier. În vechiul Cod rutier, agresivitatea în trafic era sancţionată numai în cazul „proferării de injurii sau folosirea de gesturi obscene”. Orice alte agresiuni, chiar dacă sunt comise în trafic, cad sub incidenţa legilor civile sau penale, pentru că pur şi simplu ele nu sunt prevăzute în Codul Rutier.

„Dar agresivitate în trafic înseamnă şi depăşiri repetate, în zigzag ori frânarea bruscă, intenţionat”, exemplifica Diniţă.

Spicuiesc în continuare din Gândul: „Dacă iniţiativa poliţiştilor se va materializa, pedeapsa va fi aplicată pentru infracţiunea comisă cu violenţă în trafic, iar ridicarea permisului ar urma să fie o pedeapsă complementară aplicată de Poliţia Rutieră. Dosarul penal se va întocmi la sesizarea victimei, Parchetul urmând să soluţioneze cauza. Dacă e faptă penală, iar instanţa se pronunţă în acest sens, respectivul şofer va putea rămâne fără permis de la şase luni la un an. (…) România ar putea fi prima ţară din lume care introduce astfel de sancţiuni. Nu există legislaţie la nivelul Uniunii Europene sau ONU. Nicio ţară din lume nu are o astfel de prevedere, dar România are mare nevoie, pentru a se reintroduce ordinea în trafic. Încă nu e definită agresivitatea în trafic pentru că trebuie să ne ferim de abuzuri. Ideea este de a sancţiona orice formă de violenţă în trafic.”

N-a fost să fie: liber la agresivitate
România a ratat şansa să fie prima ţară din lume care să introducă sancţiuni pentru comportamentul agresiv în trafic. Parlamentarii români nu au dorit-o. Fie de teama înmulţirii abuzurilor, fie — mai curând! — datorită persoanelor din anturajul fiecărui parlamentar, naşi fini, beizadele etc., pe care nu au dorit să le priveze de „plăcerea” de a-şi manifesta „superioritatea” în trafic.

Codul rutier „la zi” (Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, actualizată 2015) prevede, la art. 35 (1): „Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.” Şi cam asta e tot ce s-a ales de bunele intenţii ale Poliţiei Rutiere privind combaterea agresivităţii în trafic. Expresiile agresivitate sau comportament agresiv pur şi simplu lipsesc din noul Cod rutier. Mai mult decât atât, în capitolul VII, „Răspunderea contravenţională”, nu există nicio sancţiune pentru încălcarea respectivului articol 35. Drept care acesta rămâne o simplă recomandare.

Scrisoare deschisă domnului Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic

Nu suportaţi Cathedral Plaza alături de Catedrala Sf. Iosif… De ce? Fiindcă e ilegal construită? Că are patru niveluri subterane în loc de cele două aprobate în proiect? Să fim serioşi! Puţin vă pasă vouă de nivelurile subterane şi în general de ilegalităţile care nu vă afectează direct!… De ce nu vă ridicaţi măcar împotriva câtorva dintre miile de ilegalităţi care sunt comise de către autorităţi în viaţa de fiecare zi — împotriva celor pe care în mod făţarnic îi „iubiţi” şi îi blagosloviţi de sărbători, dezinteresându-vă de ei în tot restul timpului? În realitate, nu sunteţi preocupaţi decât de privilegiile voastre. Ceea ce nu suportaţi în cazul de faţă este de fapt dimensiunea construcţiei învecinate. Fiindcă în pofida spiritualului pe care îl invocaţi la tot pasul, sunteţi sensibili cel mai mult la simbolistica dimensiunilor materiale. Ceea ce nu suportaţi în vecinătate este construcţia civilă mult mai înaltă decât catedrala. Aşa aţi făcut mereu de-a lungul istoriei cu lăcaşurile voastre de rugăciune: cât mai înalte, cât mai strivitoare, cât mai masive, cât mai dominatoare…

Fiţi deci aroganţi în continuare, cât vă mai dă mâna. Cât vă mai permite timpul. Fiindcă lumea se deşteaptă pe zi ce trece. Nu mai aveţi la dispoziţie decât câteva decenii de aroganţă şi de minciună. Aţi făcut destul rău omenirii — destule crime, destule războaie. Papa încearcă să dreagă ce se mai poate drege pe final, arătându-se mai „liberal” decât… Papa. Prea târziu. Apocalipsa cu care tot ameninţaţi — şi prostiţi — omenirea de milenii este de fapt apocalipsa protipendadei voastre bisericeşti.

Paul Tumanian

P.S. Nu mă căutaţi printre „postacii” plătiţi de Millenium Building Development, nici printre membrii vreunei organizaţii ateiste. Nu m-a constrâns şi nu m-a plătit nimeni vreodată să apăr vreo idee care nu a fost şi a mea. Sunt cugetător şi mă mândresc cu asta. Cugetător şi nu liber-cugetător. Fiindcă e de-ajuns să fii simplu cugetător pentru a nu accepta ignoranţa, frica şi fantasmagoriile predicate de preoţimea dedicată indiferent cărui cult.

%d blogeri au apreciat asta: