Justiţia lui Băsescu: Eu te-am făcut, eu te omor!


Scrisoare deschisă către fostul preşedinte Traian Băsescu

Domnule Preşedinte,

Deşi băsist, nu mă arunc cu capul înainte în a vă susţine în toate cele. Cu voia dumneavoastră, am şi critici a vă aduce.

Pentru a doua oară sunt în dezacord cu dumneavoastră. Prima oară a fost când, în lupta pentru preşedinţia României din noiembrie 2014, aţi ezitat până în ultima clipă să recomandaţi simpatizanţilor dumneavoastră să voteze cu Klaus Iohannis, în mod evident singurul la momentul acela capabil să-l învingă pe Ponta. Aţi făcut-o abia în ajun, cu câteva ore înainte de începerea celui de-al doilea tur de scrutin. Dacă nu a fost prea târziu, asta s-a datorat fără doar şi poate chibzuinţei electoratului român şi mai ales a diasporei. Dacă aţi avut motive să procedaţi astfel, mă abţin deocamdată să fac speculaţii pe această temă.

Pentru a doua oară sunt în dezacord cu dumneavoastră acum, când afirmaţi că procurorii fac, sau tind să facă, democraţia în România. Aţi afirmat-o de mai multe ori şi o repetaţi din nou acum, aproape obsesiv. Ceea ce nu vă caracterizează, sper. Chiar dacă nuanţaţi, recunoscându-le meritele „adevăraţilor” procurori, caracterizarea generală de „democraţie a procurorilor” rămâne şi se strecoară insidios în mintea susţinătorilor dumneavoastră; şi a tuturor românilor până la urmă.

Ca exemplu de victimă a procurorilor îl daţi pe Ponta, în legătură cu care vedeţi chiar necesitatea unei legi care să îl protejeze pe primul-ministru pe durata mandatului, tot aşa cum o altă lege îl protejează pe preşedinte. OK, să zicem că aveţi dreptate, că o astfel de lege este necesară şi că va fi adoptată la un moment dat. Dar Ponta este singurul exemplu pe care l-aţi găsit pentru a vă susţine în public teoria „procurorilor atotputernici”, care „îşi agaţă capete de politicieni la centură”. Eu cel puţin nu cunosc un alt exemplu. Bănuiala mea este că aţi ales să îl apăraţi pe Ponta (sigur, „a apăra” e doar un fel de a spune) doar pentru a vă susţine teoria. Care îşi are sursa în altceva. În ce? Iarăşi mă abţin să fac speculaţii. Mecanismul psihologic prin care cineva forţează aruncând în joc toate resursele mentale de care dispune pentru a-şi susţine fie o anumită teorie, fie o simplă idee, este destul de răspândit şi practicat de mulţi dintre noi; cu să fără a ne da seama. Gândiţi-vă la asta.

Adevărul este că — o ştie toată lumea — în România corupţia este uriaşă, atotstăpânitoare, mai nocivă decât oricare altă meteahnă, şi că ceva trebuie făcut în acest sens, pentru stârpirea „sistemului ticăloşit”. Expresia vă aparţine, dar mă întreb dacă v-o mai revendicaţi. „Ticăloşia sistemului” începe, în luările dumneavoastră de poziţie, să vireze încet-încet spre procurori şi spre DNA. Căci atâta vreme cât vorbiţi de un sistem, nu mai puteţi îndulci expresia extrăgând din rândul „procurorilor atotputernici” pe cei câţiva care sunt „buni profesionişti” şi „îşi fac onest meseria”. Caracterizarea dumneavoastră este, cum spuneam, prea generală pentru a mai admite că excepţiile contează.

Parafrazând, dacă nu DNA-ul, atunci cine să lupte împotriva corupţiei? Dacă nu acum, atunci când? Aşteptăm să crească şi să se întărească MP-ul creat de dumneavoastră? Mă tem că va mai dura. Şi că nici acolo nu merge totul ca uns. Altminteri, opoziţie, chiar dumneavoastră aţi afirmat-o, practic nu există în România. Ce ar trebui să facă DNA-ul atunci când descoperă (în serie) cazuri de corupţie? Să le lase pe altă dată? Să se ocupe cu predilecţie de afaceriştii neimplicaţi în politică (dacă există aşa ceva!) pentru a nu lăsa impresia că procurorii (unii din ei!) „îşi atârnă capete la centură”?

Spuneţi că justiţia nu este atât de strălucitoare cum apare la televizor. Că în ţară se comit foarte multe nedreptăţi. De acord. Chiar dumneavoastră şi cei din preajma dumneavoastră aţi fost victimele unor serii de abuzuri. Parchetele înalte se încăpăţânează să nu găsească vinovaţii pentru victimele Revoluţiei… Da, justiţia din România nu este perfectă. A pretins cineva că este? Justiţia nu a ieşit încă în totalitate de sub influenţa politicului. Şi atunci, pentru a avea o justiţie cât mai bună, ce facem? Criticăm şi partea ei strălucitoare (reprezentată îndeosebi de combaterea corupţiei la vârf), aşa cum apare ea la televizor?

OK, dumneavoastră aveţi mult mai multe informaţii decât cetăţeanul de rând. Aţi afirmat spre sfârşitul mandatului dumneavoastră de preşedinte că serviciile încep să aibă cam prea multă putere. Acum şi justiţia începe, în ochii dumneavoastră, să aibă prea multă putere… Nimeni nu vă contestă meritul de a fi contribuit decisiv la întărirea justiţiei; vi-l recunosc chiar şi o bună parte din cei ce vă repudiază.

Şi atunci, ce urmează? Vorba aceea din popor referitoare la dreptul asupra odraslei: „Eu te-am făcut, eu te omor!”

Vă urez în final, domnul Preşedinte, să aveţi tăria de vă învinge antipatiile (şi simpatiile!) şi a contribui cu obiectivitate și eficiență la finalizarea lucrului bine făcut pe care l-aţi iniţiat: o justiţie echitabilă şi total independentă de politic.

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: