Monthly Archives: Octombrie 2016

Disperații de la RCS & RDS

Cei mai mulţi dintre furnizorii mei de servicii îşi tratează clienţii cu… nu, nu cu respect, ar fi prea mult spus! Căci clientul este de cele mai multe ori „găina bună de jumulit” şi nimic altceva… Deci îl tratează cu oarecare prudenţă: Să-l jumulesc totuşi cu măsură, că mai am nevoie de el şi la anul; sau peste doi ani — după expirarea contractului. Sigur excepţie fac clienţii „captivi”, care nu au de ales: electricitate, gaz şi mai ales apă-canalizare. Ceea ce nu înseamnă că clientul captiv este neapărat desconsiderat în cazul furnizorilor de servicii în regim de „monopol natural”, cum i se spune.

Ca urmare, atunci când vine vorba de termenul de plată, cei mai mulţi furnizori de servicii acceptă (sau sunt obligaţi de lege să accepte) o perioadă de graţie de 30 de zile de la scadenţă; perioadă în care clientului nu numai că nu i se întrerupe furnizarea serviciului, dar nu plăteşte nici măcar penalizări; iar întreruperea urmează în general după 45 de zile.

La RCS & RDS însă e altfel! La prima factură neplătită la timp, şi anume la o zi după scadenţă, deja se punea problema deconectării şi mi se indica o cale rapidă de confirmare a plăţii, în amenintare-deconectare-rcs_1_cut30 de minute! Era a doua factură de la încheierea primului contract, prima factură fiind achitată fără întârziere; iar problema cu a doua fiind aceea că înştiinţarea de plată venea pentru prima oară prin e-mail, după ce prima sosise prin poştă (iar e-mailul nu era deloc sigur că ajunsese la destinaţie — eu unul nu l-am găsit la „intrări”).

Eram plecat pentru mai multe zile de la „locaţia contractului”, aşa că nu puteam verifica dacă factura cu pricina fusese achitată sau nu. A venit o a doua ameninţare cu deconectarea la o săptămână după scadenţă. I-am anunţat deci pe băieţii disperaţi că urmează să mă întorc acasă în câteva zile, să verific dacă am plătit sau nu şi, în cazul că nu, să achit factura restantă. La 15 zile de la scadenţă, RCS & RDS a luat foc! (În cazul altor furnizori de servicii mă aflam abia la mijlocul perioadei de graţie.) Fiind şi furnizorul meu de internet, mi-au intercalat un avertisment pe un ecran întreg, în stilul hackerilor, cum că „încă mai pot evita deconectarea dacă plătesc în 30 de minute”!
rcs_rds-amenintare-deconectare
Aveam să aflu apoi şi de unde venea disperarea RCS & RDS:

„RCS & RDS, cel mai mare operator local de televiziune şi internet fix, şi-a redus puternic pierderea netă cu 67,7%, raportând o pierdere netă de 5,15 milioane euro în anul 2015, dar are datorii peste Orange şi Vodafone la un loc, datorii ce ajung la aproape un miliard de euro.”

Dar e o simplă presupunere. Poate să fie şi pură mitocănie!

…Ca să nu mai spun că decodorul pe care mi l-au instalat era unul vechi, care a cedat după circa 30 de zile de la instalare. Drept care un „băiat” (cam mitocan, fie vorba între noi) a venit la mine acasă şi mi l-a înlocuit cu altul… la fel de vechi.

Unui „protest” pe care l-am trimis serviciului de relaţii cu publicul, disperaţii de la RCS & RDS i-au răspuns prin tăcere.

Ei bine, disperaţilor de la RCS & RDS, vă anunţ de pe acum că dacă am avut împreună un contract de „colaborare”, al doilea nu va mai exista. Noroc că am avut inspiraţia să-l închei doar pentru un an.

Anunțuri

Alina Gorghiu

Validată de Consiliul Naţional de Coordonare al PNL în funcţia de preşedinte unic al partidului

alina-gorghiu

Romanul „total”: romanul-tun. Sau K.O.-ul literar

Cum să fie romanul total? se întreabă George Bălăiţă, citat de Ion Simuţ (în revista „Cultura” — director fondator Augustin Buzura)

„Un amestec imposibil de aroganţă, candoare, cinism, curiozitate, egoism, nepăsare, poftă de viaţă, de viu, interesat de boală şi moarte, o erotică de tipul apelor freatice, un iresponsabil şi primejdios transfer al sentimentelor în emoţii, în fine, un cazan uriaş în care totul, toate fierb laolaltă. (…) Poate am să public câteva segmente (…) separat.”

Aşa îşi vede scriitorul George Bălăiţă viitorul roman total (nu, el nu îl numeşte aşa ci „roman vast”), pornind de la un proiect — vechi de vreo patruzeci de ani din câte înţeleg — cu titlul (provizoriu) „Ucenicul neascultător”. Drept care speră sa găsească…

„un editor cu bani, îndrăzneală şi bun-gust [;] aş vrea să apară într-un singur volum care să nu depăşească 2500 [!] de pagini, textul cules pe două coloane, litere mărunte.” [!]

Şi totuşi prozatorului, „cantitatea în artă nu-[i] spune (…) nimic”!

„Dar scriitorul se delimitează de alte tipuri de roman [ne anunţă autorul articolului, Ion Simuţ] – realist, balzacian, politic, istoric, cazuistic, psihologic, mitic, fantastic, comportamentist, filosofic, eseistic, cinematografic, memorialistic, proustian etc. sau de orice altă natură ar fi el.”

La fel a scris/ scrie şi Mircea Cărtărescu — v. „Orbitor” şi „Solenoid”. Tipic pentru prozatorul român, care, presat de timp încă de pe vremea „sincronismului” lui Eugen Lovinescu, „ucenic neascultător”, refuză maestrul, arde etapele şi urmăreşte neabătut K.O.-ul literar. Scriitorul român e convins că aici, printre găştile literare care fac legea în ţară, va putea să refuze la nesfârşit lecţiile marilor prozatori ai lumii. Care mă îndoiesc că îşi fac planuri cum să nu scrie romane, ci doar cum să le scrie. Şi anume într-un singur fel, adică bine.

%d blogeri au apreciat asta: