Monthly Archives: Aprilie 2017

Impozitul pe gospodărie

O nouă bombă aruncă PSD-ul în spaţiul public: impozitul pe gospodărie. Cică a fost trecut şi în programul de guvernare. Cine l-a citit ştie. Posibil, o fi fost. Personal, nu citesc ficţiune politică.

Dar noutatea cea mare a fost însăşi noţiunea de gospodărie. Adică ce-i aia gospodărie în afară de ceea ce ştim cu toţii că este? Ei bine, nu-i aia. Din punct de vedere fiscal e cu totul altceva. Domnul ministru al finanţelor explică. Cică-i un grup de oameni, rude între ei, sau nu, care gospodăresc o proprietate în indiviziune. Comună, cum s-ar zice. Hait! Adică cum, o proprietate comună? Ce-i asta? O cooperativă? Da, de ce nu? Cineva a făcut observaţia: Păi bine, dar o persoană dintr-o gospodărie poate avea o proprietate comună cu altă persoană din altă gospodărie. Pe asta cum o rezolvăm?…

Lucrurile încep să se complice. Fiecare gospodărie va avea un consilier fiscal, care va sfătui grupul cum să facă să plătească un impozit cât mai mic. Ei, asta-i bună! — observa un jurnalist pe un post de televiziune. Adică statul îi va consilia pe oameni cum să facă în aşa fel ca el însuşi să primească cât mai puţin din partea contribuabililor?… Şi de unde atâţia consilieri fiscali? ASF se plânge că are un deficit de personal de 3.000 de experţi. De unde atunci încă 35.000 de experţi, cât estimează statul că va trebui să angajeze?

Pe mine însă mă îngrijorează altceva. Cum va funcţiona gospodăria? Cică membrii grupului care formează gospodăria îşi vor alege un reprezentant fiscal. Nu? Că aşa-i normal. Şi aşa zice şi dom’ ministru al finanţelor. Nu se vor prezenta cu toţii în grup să negocieze de-a valma cu Fiscul… În definitiv, nimeni nu fixează o limită numerică pentru grupul din gospodărie. Poate fi oricât de mare, grupul, nu? Cât de mare? Zece oameni? Douăzeci? Cinzeci, chiar? Păi de ce nu? Şi atunci cum vor alege, bieţii de ei, reprezentantul fiscal? Încerc să-mi imaginez. Se întrunesc membrii şi unul zice: Eu îl propun pe X! Altul zice: Ba nu, X e un tâmpit, eu îl propun pe Y!… Ei bine, nu putem să admitem (PSD-ul nu va admite) să fie debandadă. Trebuie purces la votare. Trebuie făcută o organizare cât de cât. Şi atunci eu propun aşa. Se va alege o adunare generală a gospodăriei, care va avea N1, N2, N3 etc. membri, în funcţie de numărul membrilor grupului. Adunarea generală a gospodăriei îşi va alege un consiliu, consiliul va avea un preşedinte (şi dacă e un preşedinte, întotdeauna merge pe lângă el şi un vicepreşedinte), un secretar, neapărat un cenzor (că doar se lucrează cu bani în gospodărie, nu?), se va redacta şi un statut al gospodăriei (care bineînţeles, ca orice statut, va fi depus la judecătoria de pe raza căreia fiinţează gospodăria) pentru a fi totul în regulă şi aşa mai departe…

Dar mă gândesc că trebuie şi funcţii specifice gospodăriei. Căci, să fim bine înţeleşi, e vorba aici de deduceri din taxele şi impozitele plătite de grup. Printre deduceri se numără şi de cele pentru achiziţiile făcute de membrii grupului. Cică se va renunţa la loteria fiscală şi statul va acorda de acum încolo deduceri pe baza bonurilor fiscale pe care membrii grupului, fiecare dintre ei, le va aduce în gospodărie — probabil un procent ce urmează a fi stabilit din suma bonurilor fiscale adunate la un loc. Deci cineva din grup va trebui să se ocupe de bonurile fiscale… Mărturisesc că n-am încă o idee clară despre ce alte funcţii vor putea apărea în viitor, fiindcă „gospodăria fiscală” e încă caldă. Ieri a fost aruncată în spaţiul public. Ieri sau alaltăieri. Dar PSD-ul nu va admite în veci să fie haos în Ţara Românească. Să fim încrezători.

Reclame

Greşeală freudiană

Prezentând ziariştilor măsurile luate de Autoritatea de Supraveghere Financiară în urma tărăşeniei cu compania NN, care şi a avertizat clienţii că este posibil ca Guvernul să naţionalizeze fondul de pensii privare, şeful ASF a spus: Compania la fi amendată cu 760 de… milioane de lei! Şi nici nu s-a corectat imediat ci s-a dezmeticit abia la întrebările ziariştilor: era vorba de „doar” 750 de mii de lei.

Greşeală freudiană, nu? Ce se poate deduce de aici? Că şeful ASF a primit ordin de la Dragnea, şeful PSD şi păpuşarul-şef al Guvernului (şi nu numai): Ardeţi-i, să-i usture!… Usturimea se producea la milioane, nu la mii de lei. Aşa că pe şeful ASF l-a luat gura pe dinainte. Asta-i tot. E simplu.

Cât despre naţionalizarea fondurilor de pensii private, aşteptăm noi greşeli freudiene. Asta, dacă nu se va găsi cineva, un defector, care să divulge adevărata intenţie a puterii.

Cum e corect? Ceai „de” cătină? Sau ceai „cu” cătină?

Din punctul de vedere al firmei Fares, corectă este fără doar şi poate a doua variantă? De ce? Pentru că îi aduce câştig. Pentru că vedeta plantelor medicinale este astăzi, negreşit, cătina… Dar ce să facă Laboratoarele Fares Bio Vital din Orăştie (str. Plantelor nr. 50) cu celelalte fructe — mai ieftine! — pe care le au în stoc? Dacă ar spune-o pe-a dreaptă, că e vorba de „ceai de fructe de pădure — şi nu numai”, aproape sigur s-ar vinde mai prost. (Altfel, de ce n-ar face-o?) Şi atunci, haideţi să aburim clientul! Punem pe ambalaj „Ceai cu cătină”, mai punem şi vestita crenguţă cu ademenitoarele fructe de cătină ştiute de toată lumea, colorăm cutia predominant cu portocaliu, aşa cum clientul ceaiului de cătină este obişnuit, cu-ul îl scriem mai mărunt şi nu prea se bagă de seamă că nu-i de… Mai mizăm şi pe „complicitatea” vânzătoarei de la Plafar, care, atunci când îi ceri ceai de cătină, se grăbeşte să-ţi pună în faţă, zâmbind drăgălaş, produsul de la Fares, „uitând” să-ţi dea detaliile cuvenite. Că de, trebuie şi ea să-şi vândă marfa…

Aşa că doritorul de ceai de cătină (obişnuit şi cu ceaiul de mentă, de gălbenele, de muşeţel, de coada şoricelului, de sunătoare), nu prea atent la „subtilităţile” firmei, se trezeşte, odată produsul adus acasă, că s-a procopsit cu ceai de: „flori de hibiscus, aronia, măceşe, fructe de cătină 10%, coriandru, zmeură, mere, arome (?), miere de albine liofilizată”. Iar producătorul ne asigură că „culoarea roşie a ceaiului este culoarea naturală a ingredientelor sale, în special a florilor de hibiscus şi a fructelor de măceş”. Normal: cum să fie culoarea cătinii, dacă aceasta nu depăşeşte 10%?… Păi atunci de ce nu scrie că-i ceai de hibiscus şi de măceşe? (V-am spus de ce!)

În schimb păstrează misterul asupra aromelor. Ce fel de arome să fie oare? Naturale? De sinteză?… Suntem în schimb asiguraţi că avem parte de un „produs original românesc” şi că acesta ne va prilejui o „bucurie din inima Daciei”.

Corect? Nu, nu-i corect. Deşi producătorul ne asigură că produce cu „Sistemul de Management al Calităţii certificat ISO 9001”. Probabil că respectivul sistem conţine doar prevederi referitoare la procesarea materiilor prime, nu şi la tertipurile clasice de inducere în eroare a cumpărătorului.

%d blogeri au apreciat asta: