Monthly Archives: ianuarie 2018

Pedofilul şi Serviciile

Domnilor Dragnea şi Tăriceanu!

Am să fiu scurt! Şi direct! Nu vi se pare suspectă apariţia taman acum pe scenă a pedofilului din Drumul Taberei? Să vă spun care-i părerea mea. Şi credeţi-mă că ştiu ce vorbesc!

Apariţia pedofilului nu a fost întâmplătoare! Da’ deloc! Statul paralel l-a scos din mânecă exact acuma, ca să vă pună beţe în roate şi să împiedice votarea modificărilor la Codul penal. Nu vedeţi ce zice DNA? Cică modificările şi completările care se preconizează să fie făcute Codului penal şi Codului de procedură penală vor avea un efect „devastator” asupra anchetelor penale.

Devastator, pe dracu! Modificările propuse de partidele dumneavoastră sunt nemaipomenite! Bineînţeles că înregistrările video n-au ce căuta printre probele cu care nenorociţii de anchetatori vor să bage la zdup persoane nevinovate. Şi mai ales din partidele dumneavoastră! Se vede de pe Lună!

Toată lumea ştie cât de uşor pot fi falsificate respectivele înregistrări video şi ce confuzii se pot face. Aşa că le-a venit ideea cu pedofilul. Cică l-au prins cu ajutorul camerelor de supraveghere. L-or fi prins, dar nici vorbă de pedofil. E o persoană de-a lor, care se sacrifică. Sau e plătită! Sigur că da, mai degrabă plătită! Ca să saboteze modificările dumneavoastră! Toată lumea o să zică acuma: uite la ce-s bune camerele de supraveghere!

Ştiu din surse sigure că au avut convorbiri secrete între Klaus Werner Iohannis şi şefii Serviciilor, la indicaţia speculatorului Soroş şi a directorilor de la multinaţionale. Asta-i soluţia pe care au găsit-o ca să vă saboteze.

O să scoată acum din toată povestea asta un mare succes, or să facă mare tam-tam, modificările dumneavoastră or să cadă, iar cu aşa-zisul pedofil ce credeţi că se va întâmpla? Or să-l bage la puşcărie, aşa, de ochii lumii, o să stea un pic, după care Serviciile or să-l facă scăpat. Pun pariu cu dumneavoastră că în trei luni îl vedem în Madagascar!

Deci, domnilor Dragnea şi Tăriceanu, nu vă lăsaţi păcăliţi. Parcă văd că or să inventeze tertipuri şi pentru celelalte modificări. Nu vă lăsaţi! Daţi-i înainte cu modificările dumneavoastră! Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Vă rog din suflet. Şi vă urez succes.

Un admirator devotat cauzei justiţiei române şi modificărilor PSD (şi ALDE)

Reclame

Parlamentarii pot fi atei, miniştrii musai să fie creştini!

Pentru parlamentari, jurământul de credinţă, stabilit prin Legea 96 din 2006 (actualizată) privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, art. 3, este următorul:

„(1) (…) Jur credinţă patriei mele România; jur să respect Constituţia şi legile ţării; jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României; jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor; Aşa să mă ajute Dumnezeu.
(2) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, care se înlocuieşte cu formula: «Jur pe onoare şi conştiinţă» (s.m) şi aceasta prefaţează jurământul.”

La învestirea miniştrilor, jurământul, stabilit prin art. 82 (2) din Constituţia României, este:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” (s.m.)

Nu există alternativă… ateistă. O asimetrie evidentă, nu ştiu în favoarea cui, nu ştiu în defavoarea cui. Am considerat oportun să sesizez Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, unde am trimis un mesaj pe data de 9 decembrie 2015. Am primit următorul răspuns (automat): „Solicitarea dvs. a primit numărul de ticket #815345 [ce-o mai fi şi asta?]. Unul dintre reprezentanţii noştri vă va contacta în cel mai scurt timp posibil. Vă mulţumim.”

Au trecut de atunci mai bine de doi ani. Niciunul din reprezentanţii CNCD nu m-a contactat.

În schimb, văd că liberalul Leon Dănăilă a fost taxat prompt pentru o „declaraţie defăimătoare la adresa comunităţii LGBT”. Să fie oare vorba de un transfer de antipatie prin vase comunicante care leagă „vârful” CNCD de o anume zonă anti-liberală cu conexiuni în alianţa (extinsă) de guvernare?

Ferească Dumnezeu să vină la putere… HotNews!

Am vrut să postez un comentariu la un articol al lui Gabriel Liiceanu, „Ţara noastră în termeni de destin”, publicat de HotNews pe data de 30 decembrie anul trecut. Comentariul — interzis de HotNews — era negativ şi ironic la adresa autorului şi a textului său. Din mai multe motive. În primul rând pentru că detest tonul general plângăcios al acestui moralist acru şi plin de ifose care este Gabriel Liiceanu în peisajul publicisticii româneşti actuale. Consider că tonul său — la fel ca şi morga sa de formator de opinie infailibil — sunt de natură, ambele, să facă deservicii ideii de solidaritate şi rezistenţei reale la asaltul actualei majorităţi parlamentare împotriva democraţiei, a justiţiei şi în general a statului de drept. Să ne amintim doar de articolul mai vechi publicat de G.L. acum doi-trei ani, tot pe HotNews, intitulat: „Fie-vă milă de noi, domnule Ponta”. Mila lui Ponta? Opoziţia din România numai de mila „domnului” Ponta nu avea nevoie în acel moment, ci, la fel ca şi acum, de energie, de acţiune, de combativitate şi de încredere în sine. În al doilea rând, m-a nemulţumit selectivitatea interesată cu care G.L. citează nume de persoane pentru a-şi ilustra afirmaţiile, alimentând astfel impresia de elitism. O elită pe sprânceană. Această impresie am mai întâlnit-o şi la numeroşi alţi comentatori. Spre exemplificare am să reamintesc modul cum editura Humanitas (al cărei patron este G.L.) prezenta acum ceva timp condiţiile de eligibilitate pentru manuscrisele propuse editurii spre publicare — citez din memorie: „Manuscrisele vor fi prezentate în formă tipărită… Desigur, dacă vă numiţi H.R. Patapievici sau M. Cărtărescu, puteţi prezenta manuscrisele şi în format electronic.” Un asemenea mod arogant şi dispreţuitor de adresare — şi de privilegiere deşănţată a unor pretinse vârfuri —, dezvăluind totodată o carenţă profundă de situare în democraţie, cred că nu aş greşi prea mult dacă aş afirma că este caz unic în lume.

În articolul recent din HotNews, G.L. „stabileşte” din nou o elită pentru uzul propriu. Cei pentru care merită să rămâi în România — consideră autorul — sunt în bună parte câţiva dintre cei pe care el îi simpatizează şi/sau se află în anturajul său, sau care publică la editura sa. Alături editorii de la… HotNews! Dintr-o mână de oameni pe care G.L. îi citează, nu mai puţin de trei sunt din echipa HotNews, inclusiv „discretul” — îl numeşte G.L. — Lucian Popescu, responsabilul cu departamentul Contributors al HotNews. Mi s-a părut de-a dreptul dizgraţios ca ditamai liderul de opinie G.L. să se dedea acestui gen de linguşeală de doi bani: să-i perie pe cei de la HotNews, unde G.L. găseşte, în permanenţă şi orice ar scrie, uşă deschisă. Şi unde bodygardul său intelectual, respectivul „discret” pe care îl citează, membru al „elitei” ad-hoc marca G.L., veghează ca moralistul să nu fie atins — cum încercam să spun în comentariu — nici măcar cu o floare, tăind cu zel comentariile ce îi sunt oricât de puţin potrivnice.

Un editor care se respectă, într-o democraţie autentică, publică toate comentariile. Desigur, cu excepţia celor care, într-un stat de drept, nu ţin seamă de limitele legale de exercitare a dreptului la liberă exprimare — v. articolul 30 din Constituţia României: „[l]ibertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. De asemenea, „[s]unt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”. La care putem adăuga, în deplină înţelegere, condiţia suplimentară ca un text prezentat să satisfacă anumite exigenţe stilistice; ca şi condiţia de încadrare, să zicem, în politica editorială a publicaţiei (cum ar fi spre exemplu delimitarea de mentalitatea acaparatoare a actualei majorităţi PSD–ALDE); deşi restricţiile în această privinţă sunt mai greu de definit.

Or, HotNews ce face? Respinge cu aroganţă cam tot ce contravine părerilor editorilor; sau li se pare lor că nu este corect din punct de vedere politic. (Poate de aici şi afinitatea cu mohorâtul filozof — mă refer la aroganţă.)

Am mai încercat să comentez în contradictoriu atitudinea lui G.L. în amintitul articol de pe HotNews referitor la Ponta. Am fost şi atunci cenzurat. Am relatat incidentul, la vremea respectivă, pe acest blog. În acelaşi articol am prezentat şi un alt caz de cenzurare pe HotNews, când am încercat să iau atitudine în privinţa modului grobian în care un alt comentator (altminteri anonim) pretindea că ia apărarea comunităţii LGBT.

Se poate spune deci că HotNews, da, e-adevărat, este o publicaţie care informează în general corect, are o poziţie de sprijinire a statului de drept, a luptei anti-corupţie, o poziţie pro-europeană ş.a.m.d., într-un cuvânt că este de partea bună a lucrurilor. Dar… cei ce în decembrie ’89 aveau o vârstă cât de cât matură trebuie că îşi amintesc cum în vechiul regim, adevărul nu era negociabil ci constituia prerogativa fostului Partid Comunist. Dacă HotNews îi calcă pe urme împiedicând dezbaterea, disputa între idei şi opinii, arogându-şi paternitatea adevărului ultim, nu prea văd cum ar putea pretinde că se deosebeşte fundamental de mentalitatea vechiului partid–stat de dinainte de Revoluţie. La fel ca şi PCR pe vremuri, HotNews ştie ce e bun pentru popor şi ce nu, ce e bine ca publicul să afle şi ce nu.

De-aia spun: ferească Dumnezeu ca HotNews să devină partid politic şi să ajungă la putere în România.

%d blogeri au apreciat asta: