Monthly Archives: iunie 2019

De Marele Congres!

La anunţarea rezultatului votului pentru şefia PSD se cântă „We are the champions”!… Un dram de decenţă, adunătură de mafioţi pesedişti!

Viorica Dăncilă, proaspăt aleasă, zice: PSD este cel mai românesc dintre partide!… Aici cred că are dreptate Veorica: la câţi cretini numără România, n-ar fi de mirare să fie aşa.

Invitatul Tăriceanu are o viziune: la alegerile prezidenţiale va fi ales un preşedinte echilibrat şi devotat ţării [al cărui nume va începe cu Tări şi se va termina cu ceanu.]

Reclame

Naţionala mică a României în semifinalele Euro 2019…

…Cică eveniment istoric!

Naţionala mică a României se va bate cu Germania într-una din semifinalele Campionatului European 2019. Toată lumea e de acord: Calificare istorică! Mare bucurie mare! Mesaje de la Oana Zăvoranu! „Artizani” purtaţi pe braţe. Chiote. Surle şi trâmbiţe!…

Am văzut aşa ceva şi în 1986, la Cupa Campionilor Europeni, când Steaua a cucerit marele trofeu. Tot un eveniment istoric a fost şi-atunci. Motiv şi astăzi să ne mândrim că suntem români. Nu? Când ţara întreagă stătea la coadă la pâine, când magazinele mai aveau doar un pic până să se golească de tot, când străzile rămâneau pustii şi timpul încremenea de cel puţin două ori pe zi, câte o oră, în Capitala României, atât cât îi trebuia celui mai iubit fiul al poporului să ajungă de acasă la „serviciu” şi înapoi, iar băieţii cu ochi albaştri (în faza de rezidenţiat!) se înşirau pe străzile din centru, din zece în zece metri, când începuse cartelarea alimentelor — când se întâmplau toate astea, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni. Cum s-ar zice, circ! Circ fără pâine. Atunci.

Azi avem pâine, şi avem şi circ. În Parlament. Un circ mohorât. Era nevoie de un circ vesel. În bună continuitate. Indivizi care în regimul comunist au fost printre puţinii oameni de afaceri din acele vremuri — Gigi Becali, care s-a ocupat de oi, sau verii săi Ioan, care s-a ocupat de bişniţă cu bilete de cinema, şi Victor, care nu ştiu cu ce s-a ocupat, alături de un George Copos şi de mulţi alţii — cu toţii aveau să devină oameni de fotbal, proprietari de echipă (Steaua, da, chiar ea! — sau Rapid), oameni de mare influenţă în fotbal, milionari de „Forbes 100” sau chiar de „top 1”! Trecuți, destui dintre ei, prin pușcărie.

În bună continuitate, cum spuneam. Nu că ar fi neapărat vreo legătură între figurile mai sus citate şi naţionala mică, U21. Deşi n-a trecut neobservat faptul că „România U21 a fost acaparată de interlopi”.

În bună continuitate, avem astăzi, spre a închide cercul circului, odată cu „marele eveniment fotbalistic”, aldista spălătoreasă (de conştiinţă) ajunsă chiar în ajun avocat al poporului (în timp ce colega ei măcelăreasă încă mai caută un job), avem un Cod Administrativ adoptat prin ordonanţă de urgenţă, care dă frâu liber hoţiei şi mai face un pas spre preşedinţia decorativă mult visată de şerbaiordalicea, avem o Curte Constituţională aservită pesedeului şi o Secţie Specială anti-anticorupţie. Şi câte şi mai câte.

O victorie a Naţionalei mici a României? Vorba lui Bulă din bancul cu sora rămasă borţoasă: Numai asta ne mai lipsea! Ca s-avem şi circul vesel de care duceam lipsă.

De unde le vine aroganţa

Totdeauna am bănuit că în spatele celor care îşi parchează maşinile pe trotuar stă aroganţa. Nesimţirea, dispreţul şi aroganţa. Nu știam unde le vine, care le e „filozofia”. Astăzi am aflat.

Pe o stradă se lucrează la renovarea unei case. O camionetă a tras în dreptul casei, ocupând toată lăţimea trotuarului — n-a mai rămas la dispoziţia pietonilor nici măcar o palmă, trebuie să coboare pe carosabil. Un carosabil foarte circulat în locul acela. Mă adresez unui muncitor: „A cui e maşina?” Mă priveşte chiorâş. „Nu ştiu”, zice. Apare de lângă el un altul, mai în vârstă, de vreo cinzeci de ani. „Ce-i cu maşina?” se închiondorăşte la mine. „E parcată pe trotuar”, zic. „O s-o mut, zice. Am de descărcat nişte materiale. Noi muncim.” „Acum o oră era tot aici, insist. Şi cum adică, cine munceşte nu mai trebuie să respecte legea?” „Noi muncim, zice. O s-o mut. E prea puţini care munceşte, şi prea mulţi care se plimbă.”

Aha. Deci asta era. Bine măcar că nu m-a țintit cu o cărămidă.

%d blogeri au apreciat asta: