Monthly Archives: octombrie 2019

Dan Barna încolțit: Dan Barna votat!

Pe la începutul săptămânii a fost mai întâi o emisiune la televiziune — aia care emite… 24 de ore din 24. Totul prilejuit de preliminariile formării de către liberali a noului cabinet după căderea guvernului Dăncilă prin moțiune de cenzură. O fruntașă a Partidului Național Liberal invitată la emisiune a fost învăluită toată în duhul blândeții (dar pe merit, s-o spunem!), într-un dialog de genul Marius Chicoș Rostogan — „Nu-i așa că…?” — „Daaa!” Realizatorul, Prepeliță (să-i zicem), a fost tot numai înțelegere, numai empatie, numai comunicare. După care a venit Dan Barna, liderul partidului Uniunea Salvați România și candidatul la prezidențiale al alianței USR–PLUS — de fapt n-a venit ci a rămas la distanță. Totul s-a schimbat instantaneu. Totul s-a întunecat. Lui Prepeliță i s-a ivit brusc o cută verticală adâncă în frunte (care frunte i s-a îngustat și mai mult) la rădăcina nasului, ochii i s-au injectat de sânge, fața i s-a făcut stacojie, i-au crescut colți și i-au dat pe din afară în colțurile gurii, ca la Dracula. La fel și colegului său Șubler (să-i zicem). De nerecunoscut amândoi. Fiare, nu alta. L-au încadrat pe bietul Dan Barna și l-au supus celui mai nemilos și încrâncenat tir al întrebărilor — interogatoriu sadea, gen Antena 3 — nicio deosebire. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă Barna ar fi avut proasta inspirație să vină în studio! Mai c-aș zice că n-ar fi ieșit viu. Întrebarea dacă Dan Barna are încredere în promisiunile lui Ludovic Orban în vederea formării guvernului a revenit obsesiv: Cum adică, tu ești așa de fraier ca să crezi ce-ți promite Orban? Dar dacă se răzgândește și nu mai acceptă alegeri anticipate? Dar dacă, dar dacă. Dar votanții tăi ce spun? Dar de firma ta ce ai de spus? Dar de sora ta? Dar de DNA? Dar de suta de lei pe care Dăncilă le-a promis-o românilor la despărțire ce ai de spus? Barna răspunde: Păi e exact la fel ca suta de lei de adio a lui Ceaușescu, ce-aș putea să spun?… Dar de dat, le-o dați, nu? Și Șubler nu-și poate reține rânjetul de satisfacție: Păi sigur, e greu să le refuzi votanților măriri de salarii!…

Sigur, Barna a venit neexperimentat de în politică. De-abia de-acum încolo se va putea spune că iese călit din luptă. Căci nu doar respectivul post de televiziune îl tratează pe Dan Barna ca pe Inamicul public numărul 1. Mass-media îi este în cvasi-totalitate ostilă. Firma. Sora. DNA. Anticipate. Refuz guvernare. Și din nou de la capăt. Ba chiar și OMUL SERVICIILOR! Încât ajungi să te întrebi: dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce aveți toți cu Barna? Iar răspunsul mi se pare evident: Barna nu-i de-al lor! Barna e cu adevărat din afara sistemului. Așa că eu unul m-am decis: dacă până acum aveam îndoieli, acum nu mai am, votez cu el fără nicio ezitare. Probabil chiar în turul al doilea al prezidențialelor.

PS. Întrebare secretă: nu cumva fac cu toții un joc? „Barna, hai că te denigrăm și te alegi sigur! Ce dai în schimb?” Fiindcă toată lumea știe: românul simpatizează cu cel greu lovit.

Dan Barna și „obsesia” anticipatelor

Multă, mult prea multă tevatură de vreo câteva zile încoace în jurul „antecedentelor” antreprenoriale deficitare ale prezidențiabilului Dan Barna din partea alianței USR–PLUS. Acuzator principal: Rise Project. Care prezintă suspiciuni legate de administrarea firmei deținute în trecut de candidatul Barna, firmă specializată în consultanță pentru atragerea de fonduri europene. Nu intru în detalii. Mulți spun: e o investigație jurnalistică normală și, mai mult decât atât, salutară. Personal, argumentația Rise Project mi se pare cam subțire. În plus, conlucrarea Rise Project cu DLAF, aflată în subordinea Guvernului, taman „la momentul potrivit”, mi se pare suspectă.

În lumina respectivelor dezvăluiri, alții au descoperit peste noapte că Dan Barna e total nepotrivit pentru o candidatură la prezidențiale, că „ochii săi au o fixitate sticloasă”, care denotă, vezi Doamne, lipsa oricărui sentiment, că Barna e fad, că n-a spus niciodată nimic memorabil, pe scurt, că n-are nicio șansă și că distruge USR-ul și odată cu ea speranțele românilor. I se reproșează îndeosebi că se cramponează de alegerile anticipate, evitând să intre la guvernare alături de PNL și de restul Opoziției care tocmai a răsturnat guvernul Dăncilă. Cum însă în viață totul e relativ (și de multe ori ciclic), n-ar fi exclus ca istoria să se repete — cea de după guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș — și PSD-ul să revină în forță la putere după guvernarea de un an a liberalilor; și atunci să cădem cu toții de acord că… tare a fost înțelept candidatul Dan Barna când a repetat obsesiv că fără alegeri anticipate, cu actuala majoritate parlamentară, nu se poate face o guvernare eficientă în România.

În paranteză fie spus, dacă tot îl acuză unii pe Barna că e fad, mă întreb cât de suculent a fost Iohannis ca prezidențiabil înainte de a rosti memorabilele (și poate providențialele) sale vorbe: „Mai bine pierd alegerile decât să fiu mârlan!” Să ne amintim că pentru mulți Iohannis fusese, înainte de lansarea în campania din 2014, „premierul de la GRIVCO”. Ceea ce numai favorabil nu s-ar putea spune că i-a fost. Și totuși a reușit să producă, la momentul potrivit, declicul așteptat în lupta cu Ponta.

Vom trăi și vom vedea. Până una, alta, Barna probează rezistență, aproape imunitate, aș zice, la intoxicări și la hărțuire mediatică. Votul de la 10 noiembrie ne va arăta cât de mult va fi influențat Rise Project sorții candidatului USR–PLUS. Ceva îmi spune că electoratul lui Barna nu-i mai puțin rezistent la intoxicări. Și atunci se va putea vedea dacă nu cumva, propulsându-l în turul al doilea, electoratul nu-i va da dreptate, indirect, că alegerile anticipate sunt condiția primordială a normalității — cuvântul cheie al contracandidatului Iohannis.

Cât despre cealaltă anticipare (sumbră) a lui Barna, cea privitoare la întoarcerea PSD-ului la putere după un an de guvernare „de tranziție” a liberalilor, nici vreau să mă gândesc.

P.S. Am luat notă de replica ironică a lui Sebastian Lăzăroiu: Voi USR sunteți Uniunea Salvați România, dar lăsați PNL să salveze România! Aici, fără a fi un susținător necondiționat al USR, observ că există două răspunsuri: 1. Rămâne de văzut dacă PNL va salva România; și 2. Depinde cum salvezi România — pe moment, sau pe termen lung.

%d blogeri au apreciat asta: