Monthly Archives: martie 2020

Închidem școlile sau nu?

Am văzut-o la tv pe directoarea Institutului Național de Sănătate Publică, dna Adriana Pistol, într-o emisiune dedicată, evident, crizei coronavirusului. La întrebarea moderatorului dacă ar trebui să se dea curs unei propuneri deja vehiculate, inclusiv de către un virusolog german, să se închidă toate școlile pe o durată de două săptămâni, am auzit-o pe dna Pistol emițând următoarea părere: ar fi poate util să se închidă școlile, dar asta numai dacă copiii ar fi ținuți în casă, dacă nu s-ar mai circula ș.a.m.d. Fiindcă altfel, știți cum e, copiii oricum ies afară la joacă și se întâlnesc unul cu altul!

Personal, am mai avut de a face, cu ani în urmă, cu „personalități” de la Institutul de Sănătate Publică. Și de fiecare dată am fost surprins de acel „stil” de a gândi în care noțiunea de șansă nu-și găsește locul — stilul să-i zicem „totul sau nimic”. Evident că copiii, în timp ce școlile sunt închise, se vor întâlni la locurile de joacă, poate că unii dintre ei se vor întâlni și la baruri. Dar aici e vorba de șansă. Cu cât grupurile de copii care se întâlnesc sunt mai mici, cu atât este mai puțin probabil ca unul dintre ei să fie contaminat și să-i contamineze și pe alții. La joacă se întâlnesc câte doi, câte trei, nu câte 25–35, câți se întâlnesc într-o clasă. Este deci vorba de șansa de a face epidemia să stagneze sau să dea înapoi, nu de certitudinea că ea va fi stopată. Dacă așa gândesc autoritățile sanitare, mă întreb dacă sunt capabile cu adevărat să gestioneze o criză cum se prefigurează în aceste zile.

Frații Micula și „robii socialismului”

Sau până unde pot ajunge lăcomia și neobrăzarea

Statul român a câștigat la Tribunalul Internațional de arbitraj de la Washington un proces cu frații Micula care pretindeau de la statul român o compensație pentru un pretins prejudiciu de 9 miliarde de lei. Povestea e mai veche, în linii mari cunoscută; pentru cine nu este la curent a se vedea aici.

Ce mi se pare șocant în cazul ăsta este că statul român a fost condamnat — și într-o primă etapă a și plătit o grămadă de bani — pentru că a pus în aplicare o hotărâre a Comisiei Europene care interpreta drept ajutor din partea statului unele facilități legale — lege din 1998 — acordate firmelor (în particular celor ale fraților respectivi) care investesc în zone defavorizate.

Încă și mai șocant mi se pare faptul că lăcomia și neobrăzarea acestor doi indivizi dau apă la moară „robilor socialismului”. Parcă îi și văd înălțând capul c-un rânjet: Vedeți? Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu! Atunci nimeni nu-și permitea una ca asta! Eram cu toții egali!

%d blogeri au apreciat: