Monthly Archives: aprilie 2020

Români, fiți mândri de voi!

Încă o dată spun: Români, puteți să fiți mândri de voi! Niciodată nici măcar Ceaușescu — pe care unii dintre voi știu că încă îl adorați, în secret sau pe față — n-ar fi spus că putem combate o gripă, în speță noul coronavirus, injectând raze ultraviolete sau dezinfectanți. Trump a făcut-o. Iar Deborah Birx, Coronavirus Response Coordinator for the Trump Administration’s White House Coronavirus Task Force, aflată în preajma lui la conferința de presă, a răspuns, jenată, ceva în genul: Când ai febră asta ajută organismul să se apere, dar nu știu de căldură.

Starea de urgență: armata de operetă

Vineri 10 aprilie am fost să-mi fac cumpărăturile, în intervalul permis celor de vârsta a treia, la magazinul Kaufland din Câmpina. O mare de oameni înăuntru, nimeni la intrare, nici tu poliție MAI, nici tu poliție locală, nici dintre personalul magazinului, nimeni să limiteze accesul în magazin. Cică vârstnicii au prioritate între orele 11 și 13! Aiurea. Vorbe. Dimpotrivă, îmbulzeala e și mai mare în intervalul respectiv. Dacă te adresezi românilor să respecte o regulă pentru alții, ăsta-i rezultatul, îi doare-n cot. Când e să facă ceva fiecare pentru sine, mă rog, da, se respectă. În linii mari. De ce vin cei tineri în intervalul destinat vârstnicilor pentru cumpărături. Pentru că, așa cum spuneam, îi doare-n cot. Pe 90 la sută din țara asta îi doare-n cot de tot și de toate.

I-am trimis un mesaj și președintelui — v. mai jos. N-a catadicsit să-mi răspundă. Printre altele îi reproșam că expresia „cu prioritate” este vagă. Cine asigură prioritatea? Magazinul, care are tot interesul să vândă? Sau poliția? Sau armata? Care armată? A doua zi după incident am sunat la poliția din Câmpina, unde am aflat că ieri, cu îmbulzeala de care tocmai am amintit, alți cetățeni s-au sesizat. Și atunci poliția a binevoit să se înființeze la fața locului, cu aproape o oră întârziere. Să facă, ce? Să stea la intrare, de lemn-tănase.

D-aia ziceam. Iohannis a decretat starea de urgență și câteva zile mai târziu a scos armata în stradă. Militari pe blindate, cu mâna pe trăgaci, cum spuneam ceva mai înainte, privind vulturește peste capete. Încolo, nimic. Armată de operetă.

Nu, pandemia nu va schimba nimic

Am privit de la început cu scepticism afirmațiile de genul Nimic nu va mai fi ca înainte, după pandemia de Covid-19. Ieri am avut confirmarea. Așteptam la rând, împreună cu alți clienți, distanțați social, conform regulii, la 1,5–2 metri unul de altul, la intrarea într-un supermarket. Imediat au apărut și nesimțiții, care nu înțelegeau să aștepte în rând cu toți ceilalți. Căci, poate nu știați, nesimțirea nu are vârstă. Pare un fapt mărunt, dar nu este.

Niciodată nu s-a schimbat nimic în lume după un eveniment. Schimbările au loc în generații, pas cu pas, ca să citez un clasic în viață. Unii zic că lumea s-a schimbat, de pildă, după „9/11”. Nu, nu s-a schimbat. Mărturie stă, printre altele, alegerea lui Donald Trump. Doar că locuitorii din Queens și-au descoperit, poate, peste noapte vocația de turnători la adresa imigranților musulmani, alături de mulți alți americani; și de aiurea, de ce nu? Dacă asta se cheamă schimbare… Nu s-a schimbat lumea nici măcar după traume incomensurabile precum Al Doilea Război Mondial. Nu s-a schimbat esențial nici după 1989: s-a corectat doar un derapaj al istoriei lung de șapte decenii.

Nu vă faceți iluzii, dragilor. După pandemie, începând chiar de a doua zi, totul va fi la fel ca și înainte. Absolut la fel. Ba poate chiar mai rău. Unii vor zice, sunt sigur: Aha, uite c-am scăpat, deci Dumnezeu îmi dă mână liberă!… Uitați-vă la ce se întâmplă chiar în zilele astea. Pandemia e în plin avânt, și Alina Gorghiu împreună cu confrații senatori PNL-iști se gândesc la „închisoarea la domiciliu” pentru infractorii cu pedepse până la 7 ani. Parcă intră satana în ei: cum ajung la guvernare, cum îi apucă dragostea de infractori. PSD l-a avut de protejat pe Dragnea și s-a dat peste cap s-o facă. PNL pe cine are de protejat?… Asta-i în plină pandemie. Dar după?

Nesimțiții își vor relua obiceiurile — asta, dacă, prin absurd, le-au pierdut vreo clipă. Băieții deștepți vor cumpăra în continuare energie în avans, vor face speculă cu necazurile oamenilor, vor face contracte cu statul prin încredințare directă, vor goni cu mașinile fițoase pe liniile de tramvai (alea încă neîngrădite) ca s-o ia înaintea fraierilor care așteaptă la semafor. Marioiorguleștii vor continua să dea buzna cu bolizii lor în oameni, după care vor fugi — poate nu în Italia de astă dacă, că acolo a făcut ravagii coronavirusul, ci prin țări exotice, madagascaruri pline de mazăre, sau costarice pline de alinabice. Ionțiriacii vor continua să omoare mistreți cu sutele, în companie selectă, ne vor strivi în continuare de la înălțimea miliardelor de euro și se vor indigna că polițiștii își permit să-i oprească pe șosele pentru contravenții — mărunte, cum ar fi nerespectarea limitei de viteză —, pe ei care se grăbesc să facă atâta bine pentru țară. Adriannăstasii vor continua să dea în dreapta și-n stânga lecții de morală, iordașerbalicii își vor vedea bine mersi de inițiativele lor pro-infracționale de îndată ce vor ajunge din nou la putere (de parcă ar fi plecat vreodată cu adevărat!) — și vor ajunge, parcă văd, după erodarea epidemiologică a PNL-ului.

Doctorii se vor întoarce rapid la șpagă după ce, pe vreme de pandemie și-au luat un respiro (dar parcă poți să fii sigur?), bolnavii în saloane vor reîncepe șoaptele despre care este „tariful” lui X și „tariful” lui Y… Pensiile nesimțite? Păi nu vedeți că până și astăzi, în plin dezastru epidemiologic, parlamentarii spun: Stați un pic, că nu-i așa simplu!

O societate bazată pe altruism ar fi o societate moartă. Tinerii — și mai puțin tinerii — inimoși, pe care îi vedem astăzi și ne tresaltă inima de bucurie că există, vor rămâne în continuare o infimă minoritate. Motorul societății va rămâne același: lăcomia, setea de putere. Indiferent că-i înainte de coronavirus, sau după. Nu vă faceți iluzii, dragilor.

Coronavirusul și „protecția” vârstnicilor

I-am trimis președintelui Iohannis, pe situl Președinției, mesajul de mai jos:

„Domnule Președinte
Am 81 de ani și sunt rezident la Câmpina pe durata stării de urgență. Mă adresez Dumneavoastră în chestiunea protecției vârstnicilor — persoane de 65+ ani. În ajunul instituirii interdicției pentru vârstnici de a ieși din casă în afara intervalului orar 11–13, am făcut aprovizionarea cu alimente la un supermarket, cu o oră înainte de închidere. Rezultatul a fost că, într-un magazin aproape gol, am rezolvat cumpărăturile în câteva minute. Apoi a venit interdicția numită pompos și ipocrit „protecție”! Ieri, în intervalul permis, mi-au trebuit 45 de minute pentru cumpărăturile strict necesare, dintre care 30 de minute numai așteptarea în fața magazinului, în condiții de stres, dezordine și apropiere nepermisă între clienți. Vă întreb: ce fel de protecție este asta?
Mai am două întrebări să vă pun: Cum adică persoanele vârstnice au „prioritate” în intervalul 11–13? Nu cumva termenul de „prioritate” este vag? Și, în sfârșit, vă întreb: ce au făcut autoritățile pentru servirea la domiciliu a persoanelor vulnerabile, astfel ca acestea să nu fie nevoite să se expună ieșind afară din casă și încălcând fără voie regulile de distanțare socială? Am încercat să contactez mari lanțuri de magazine în această privință (Penny, Carrefour, Kaufland și Mega Image), răspunsul fiind de fiecare dată „Ne pare rău…” (pentru orașe mici, desigur). Pentru mediul rural, nu mai vorbim!
De ce vă pun Dumneavoastră aceste întrebări? Pentru că aceleași întrebări adresate Grupului de Comunicare Strategică acum câteva zile au rămas fără niciun răspuns, ca în cazul oricărei entități birocratice transpartinice! Întrebasem atunci dacă nu este posibil ca GCS să impulsioneze într-un fel sau altul marile magazine să livreze alimente la domiciliu, în parteneriat, de pildă, cu companiile de taxiuri (care și-au cam pierdut clienții în ultima perioadă) sau cu alte firme de transport.
Vă mulțumesc.”

%d blogeri au apreciat: