Category Archives: Dialoguri presupuse

Dialoguri presupuse (9)

Cum a stat Putin de vorbă cu Ponta a doua (şi ultima) oară

PUTIN: Ai-ai-ai! cum m-ai dezamăgit, Vitea, galubcik!Putin-Ponta

PONTA: Recunosc, tovarăşe preşedinte, am pierdut alegerile. Asta e! Aşa s-a-ntâmplat.

PUTIN: Ai pierdut alegerile?… He-he! Nu la asta mă refer, Vitea, ştii tu prea bine la ce mă refer.

PONTA: Nu ştiu la ce vă referiţi, tovarăşe preşedinte, jur că nu ştiu. N-nu, nu… Nici nu-mi trece prin cap.

PUTIN: Ei, nu ştii! Te faci numa’ că nu ştii. M-ai trădat, Vitea. Asta ai făcut. M-ai trădat. Şi acuma faci pe prostu’.

PONTA: Eu?! Eu v-am trădat pe dumneavoastră? N-am putut să fac mai mult! Asta, da, recunosc. Aţi văzut şi dumneavoastră, le-am promis câte-n lună şi-n stele, salarii, prime, indemnizaţii, m-am dat bine cu capii bisericii ortodoxe — pravoslavnice, ca şi la dumneavoastră, numai că noi nu-i zicem aşa. Am trimis bileţele la pensionari că Iohannis vrea să le taie din pensie, i-am aruncat în curtea partidului un sac cu găini…

PUTIN: Sac cu găini… Stîdna, Vitea dragă, stîdna!

PONTA: Poftim?

PUTIN: Ruşine, Vitea! Asta spun. Te-ai înţeles cu faşîst.

PONTA: Eu m-am înţeles cu Iohannis? Păi eu nu m-am înţeles nici cu Băsescu, tovarăşe preşedinte! Cum era să mă-nţeleg cu Iohannis?

PUTIN: Asta ai făcut, Vitea, galubcik. Tare m-ai dezamăgit. Te-ai prefăcut că te baţi cu el cinstit, ca între doi mujcina, ca între bărbaţi, şi na samom dele te-ai înţeles cu el. În realitate te-ai înţeles cu el!… Taci! Nu vreau s-aud nicio vorbă! Să ştii că eu mă înfurii rar, da’ şi când mă-nfurii! Am centura neagră, ai uitat? Să nu-mi spui mie că ai făcut de capul tău ce-ai făcut! Te-a sfătuit el, faşîst! Nu, că sunt înfuriat, Vitea! Da, sunt înfuriat rău de tot! Păi dacă nu le-ai dat secţii de votare acolo, v Parije, v Londăne, v Tarino, v Berline, nu le-ai dat cabine de vot, nu le-ai dat ştampile, câtă minte trebuie să ai ca să nu-ţi dai seama că românii voştri din străinătate or să se-nfurie şi-or să voteze cu Friţ al vostru, cu faşîst! Mm? Ce cap, ia spune!

PONTA: Klaus.

PUTIN: Poftim?

PONTA: Klaus îl cheamă, nu Fritz.

PUTIN: Klaus, Friţ, dlia menia eta vsioravno, mie mi-e totuna, pricepi? Ei toţi faşîstî. Şi tu ai avut înţelegere cu faşîst!

PONTA: N-am avut nicio înţelegere, tovarăşe preşedinte.

PUTIN: Da’ cine a avut? Ministrul ăla al tău de externe? Cine a avut ideea aia cretină? Carlaţian?

PONTA: Nu, nu mai e Corlăţean ministru.

PUTIN: Nu mai e Carlaţian? Da’ cine e, Meleşcan?

PONTA: Nu mai e nici Meleşcanu.

PUTIN: Nici el nu mai e? Da’ cine atunci? Motoc?

PONTA: Nu mai e nici Motoc. Da’ văd că sunteţi bine informat! E Aurescu.

PUTIN: Ăsta e partenerul tău de raliu?

PONTA: Nu, partenerul meu de raliu e Aur. Titi Aur. Da’ să ştiţi că la raliuri particip numai în timpul meu liber. Şi numai pe banii noştri.

PUTIN: Mă rog, e treaba voastră. La mine asta nu-i aşa de însemnat… Bine ai făcut că l-ai pus pe Aur. El le-a luat ucrainenilor platoul continental, eu le-am luat Crimeea, ha! Tot din Marea Neagră! Nu, eta haraşo… Dar între tururi Carlaţian a fost, să nu-mi spui că n-a fost el. Un dobitoc! Ori tu, ori el v-aţi înţeles cu Friţ să nu înfiinţaţi secţii de votare şi să-i înfuriaţi pe români.

PONTA: Klaus.

PUTIN: Poftim?

PONTA: Klaus îl cheamă, v-am spus. Nu Fritz.

PUTIN: Iar eu ţi-am spus: pentru mine tot un drac! Şi ce e Carlaţian ăsta, armean?

PONTA: Nu, tovarăşe preşedinte. Varujan e armean. Corlăţean e ardelean get-beget.

PUTIN: Aha! Păi sigur, asta era, galubcilk! Ardelean. La fel ca şi faşîst. Sigur că s-au înţeles între ei ca Friţ să câştige alegerile! Se putea altfel!

PONTA: Am făcut greşeli, tovarăşe preşedinte, recunosc.

PUTIN: Greşeli!… Da’ în Dubai ce-ai căutat? Mm?

PONTA: M-am dus să-mi revin după eşec, tovarăşe preşedinte. Dar n-am cheltuit nimic din banii guvernului, să ştiţi. Am fost cu Ghiţă.

PUTIN: Ia panimaniu, Vitea. Ai fost cu Ghiţa, de ce nu? Dar în Dubai, Vitea, în Dubai? Trebuia să veniţi amândoi la serai, Vitea, nu în Dubai!

PONTA: Unde aţi spus?

PUTIN: În serai, la tavarişci Nazarbaiev. Păi el te primea ca-n sânu’ la Avram, Vitea, ştii foarte bine. Dubai numa’ în aparenţă e mai luxos. Ce are tavarişci Nazarbaiev la el la palat n-ai să găseşti în Dubai, galubcik. On tebia liubit. Te iubeşte, tî jă znaieş, ştii foarte bine. După cadoul pe care l-ai făcut lui Kazmunaigaz. Patru sute de milioane dollarov! Eta cadou, nu glumă!

PONTA: Da, dar le-am pus condiţia să investească la noi un miliard.

PUTIN: Un miliard! Tî naiv ili durak? … Bine, lasă, hai să… cum asta la voi ziceţi? Baltă? Hai să lăsăm baltă?

PONTA: Da, aşa se zice. Hai s-o lăsăm baltă.

PUTIN: Nu, ladno. De acord, o lăsăm baltă. Da’ ce facem mai departe?

PONTA: Cum adică ce facem mai departe?

PUTIN: Tu, Vitea, ai nevoie de azil politic.

PONTA: Eu, azil politic! Nici nu mă gândesc! Eu lupt până la capăt!

PUTIN: Care capăt, Vitea? Capătul e ocen nedaleko! E foarte aproape capătu’, galubcik. Trebui să vii la noi la Maskva.

PONTA: La Moscova? Eu?

PUTIN: Dar unde? Preferi la Beijing?

PONTA: Dacă vin la dumneavoastră, vin numai în plimbare.

PUTIN: Plimbare? Hm, da, putem să-i spunem şi aşa, de ce nu? O plimbare mai lungă, tak skazati. Ca să spunem aşa. Un lucru e bine să ştii, Vitea… Şi nu-i nicio jignire în asta, dacă aşa ai crezut. N-am spus skatina, am spus Vitea. Fiindcă aşa spunem noi la Victor: Vitea. Să nu înţelegi greşit… Aşa că e bine să ştii, galubcik, noi îi iubim tare mult pe prietenii noştri. Cine a lucrat pentru FSB, nu mai pleacă aşa, de capul lui.

PONTA: FSB?

PUTIN: Ştii foarte bine. Federalinaia Slujba Bezapasnasti. Sunt sigur că ţi-a explicat prietenul tău Gheorghi Maior. Dacă nu, cere-i să-ţi explice. Repede până nu-l schimbă Friţ al vostru, faşîst… Cu alte cuvinte, daragoi moi, dragul meu, te aşteptăm… Nu, davai! Capul sus, Vitea. Poate, cândva, cine ştie… Ţi-aduci aminte ce lozinci pusese Ceauşescu al vostru prin toate pieţele din Buharest, în ’89?

PONTA: Nu, că eram mic pe-atunci.

PUTIN: Comunismul, viitorul luminos al omenirii! Frumos, nu? Mne oceni nravitsea. Îmi place tare mult. Aşteptăm vremurile bune. Aşteptăm, da’ nu stăm degeaba. Ladno?

Dialoguri presupuse (8)

Cum a stat Mencinicopschi de vorbă cu Ion Iliescu

Dialogul are loc în vorbitorul Penitenciarului Rahova.

ION ILIESCU: Bună ziua, domnule profesor, ce mai faceţi, bine? Sănătos, voinic?

MENCINICOPSCHI: Vai, ce surpriză mi-aţi făcut, Domnule Preşedinte! Să fiţi tocmai dumneavoastră primul care mă vizitează aici la… Nici prin cap nu mi-ar fi trecut!

mencinicopschi_iliescu

ION ILIESCU: Păi de ce? N-am lucrat noi în cercetare, amândoi? Un gest de solidaritate…

MENCINICOPSCHI: Aoleu! Vasăzică şi dumneavoastră?… Ce, şantaj? Sau în chestiunea revoluţiei?

ION ILIESCU: Nu! Nici vorbă! La mine s-a prescris de mult. Mă refeream la noi care am lucrat în cercetare… Mata mai lucrezi şi-acuma.

MENCINICOPSCHI: Eu?!

ION ILIESCU: De ce nu? Avem tradiţii, avem idealuri comune. Pe care nu le-am întinat, orice s-a întâmplat în decursul anilor.

MENCINICOPSCHI: Da, aşa este, Domnule Preşedinte. Aveţi dreptate. Dumneavoastră la Ape, eu la… Ah, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte, ticălosu’ ăla!

ION ILIESCU: Apoi, amândoi am lucrat în privatizări…

MENCINICOPSCHI: Privatizări?

ION ILIESCU: Numai că ale mele au fost de succes. Pe când mata…

MENCINICOPSCHI: Da… Cu toate meritele mele…

ION ILIESCU (visător): Da, a fost frumos…

MENCINICOPSCHI: Ştiţi, am publicat şi eu o carte de Editura Tehnică.

ION ILIESCU: Da? Care, cum se numeşte?

MENCINICOPSCHI: Ei, un titlu cam… aşa, mai… „Bioingineria preparatelor enzimatice microbiene”, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: În ce an a apărut?

MENCINICOPSCHI: În nouă sute optzeci.

ION ILIESCU: A! Nu eram încă director la Editura Tehnică pe vremea aia.

MENCINICOPSCHI: Ştiu, ştiu. Ştiu că abia mai târziu aţi ajuns disident.

ION ILIESCU: Asta nu-i adevărat! N-am ajuns mai târziu! Eram şi pe-atuncea disident, ce ştii mata! Ceauşescu deja o luase razna! Încă de la Tezele din Aprilie, din ’71, i-am atras atenţia că…

MENCINICOPSCHI: Nu venise nici Gorbaciov la putere.

ION ILIESCU: Gorbaciov? Da’ ce legătură are Gorbaciov cu toată povestea asta, cu disidenţa mea?

MENCINICOPSCHI: N-are nicio legătură. Vă rog să nu vă supăraţi pe mine.

ION ILIESCU: Nu mă supăr. Da’ vorbesc unii aşa, fără nicio bază ştiinţifică. Asta mă supără!

MENCINICOPSCHI: Ei, ştiţi cum e, Domnule Preşedinte. Invidia… Eu, în orice caz, pot să vă spun cu mâna pe inimă. Nici invidios nu sunt, şi nici să vă supăr nu vreau…

ION ILIESCU: Foarte frumos din partea matale.

MENCINICOPSCHI: Ştiţi, eu am mai apărut într-o carte publicată la Editura Tehnică. N-a fost a mea, da’ era despre mine. Mă rog, printre alţii.

ION ILIESCU: Nu-mi amintesc. Cum se chema?

MENCINICOPSCHI: Se chema aşa: „Dicţionarul specialiştilor în ştiinţa şi tehnica românească”, Domnule Preşedinte. A apărut şi numele meu acolo. „Al specialiştilor”!

ION ILIESCU: Asta, în ce an?

MENCINICOPSCHI: În două mii.

ION ILIESCU: A! Nu mai eram director atuncea, în 2000.

MENCINICOPSCHI: Ştiu, Domnule Preşedinte. Eraţi preşedinte al României. Pentru a treia oară. Tocmai îl bătuserăţi pe Vadim în alegeri. Ar fi fost o mare belea, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Mata eşti cam şugubăţ! Eram preşedinte pentru a doua oară! Nu ştiu cum vorbesc unii, aşa, fără nicio bază ştiinţifică!

MENCINICOPSCHI: Îmi pare rău că v-am supărat încă o dată, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Ei, lasă, nu-i nimic. Ai şi mata necazurile matale, te-nţeleg.

MENCINICOPSCHI: Da, Domnule Preşedinte. Cu toate meritele mele, după tot ce-am făcut pentru ţară, cu atâtea şi-atâtea participări la simpozioane, conferinţe, cu-atâtea cărţi publicate.

ION ILIESCU: La Editura Tehnică?

MENCINICOPSCHI: Nu numai la Editura Tehnică, trebuie să recunosc, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Câte cărţi ai mata publicate?

MENCINICOPSCHI: Păi, ultima carte publicată este „Crezi că ştii ce bei?”

ION ILIESCU: Despre ce e, despre beţie şi mahmureală?

MENCINICOPSCHI: Ha-ha! Ironic ca-ntotdeauna. E despre apă, Domnule Preşedinte… Şi aici, ca să zic aşa, ne întâlnim… Cartea e despre apa pură şi…

ION ILIESCU: Şi care-i apa cea mai pură? Aqua Carpatica, nu-i aşa?

MENCINICOPSCHI: Ei, Domnule Preşedinte, Aqua Carpatica a fost doar sponsor. Să dăm cezarului ce-i al cezarului. Iar el, la rândul lui, ne dă teste ca să încercăm puritatea apei. Ştiţi, aşa, ca supliment. Prind bine oricând.

ION ILIESCU: Cine-i cezarul, Jean Valvis?

MENCINICOPSCHI: Sunteţi la curent cu toate, Domnule Preşedinte, nimic nu poate să v-ascundă omu’!

ION ILIESCU: Şi vasăzică ţi-a lansat cartea Andreea Marin.

MENCINICOPSCHI: Bună puicuţă, nu?

ION ILIESCU: Tot pe lângă puicuţe te-nvârţi, domnule Mencinicopschi, te-am văzut eu, pişicherule! Andreea Marin… Andreea Raicu…

MENCINICOPSCHI: Mănâncă sănătos, nu?

ION ILIESCU: Asta, mata tre’ să ştii mai bine. Până una alta, am văzut că-i c-un cap mai înaltă ca mata. Ce face, mănâncă fără E-uri de s-a-ntins aşa, ca o buruiană?

MENCINICOPSCHI: Nu ştiu, Domnule Preşedinte, îmi pare rău. N-am intrat în amănunte. În orice caz, pot să vă spun sigur că patiserie nu mănâncă.

ION ILIESCU: Păi de ce?

MENCINICOPSCHI: Nu trebuie să consumăm produse de patiserie sau fast-food pentru că sunt un amestec de proteine, grăsimi şi amidon. Tot ce poate fi mai rău, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Nici de la Ana Pan nu mănâncă?

MENCINICOPSCHI: Eu sunt un om onest, Domnule Preşedinte. Nu fac distincţie între firmele producătoare. Asta îi sfătuiesc pe toţi: să refuze tot ce-i nesănătos, indiferent de firmă.

ION ILIESCU: Păi s-ar putea ca lui Copos să nu-i cadă bine chestia asta. Ar trebui să încurajăm industria autohtonă.

MENCINICOPSCHI: Chiar dacă bagă E-uri cu nemiluita, Domnule Preşedinte? Aţi văzut ce era să mi se tragă de la producătorii de ouă. Cât pe-aci să mă dea în judecată. Şi asta, de ce? Fiindcă le-am spus oamenilor ce fel de ouă e bine să mănânce?

ION ILIESCU: Nici lu’ Năstase nu i-a picat bine chestia asta. Ai văzut ce i s-a-ntâmplat.

MENCINICOPSCHI: Până la urmă am văzut şi eu, Domnule Preşedinte. De mult mă tot întrebam cât o să mai rabde ăştia criticile mele. Mă aşteptam să păţesc ce-am păţit. De mult mă aşteptam. Aşa-i când te pui cu multinaţionalele. Să-mi fie învăţătură de minte!

ION ILIESCU: E-adevărat că ai spus că roşiile cu ţugui şi E-urile sunt la fel de nocive?

MENCINICOPSCHI: N-am spus eu aşa ceva, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Ba chiar cancerigene?

MENCINICOPSCHI: Doamne fereşte, n-am spus eu aşa ceva!

ION ILIESCU: Unii aşa susţin.

MENCINICOPSCHI: Diversiune, Domnule Preşedinte!… De fapt, acuma, ce să mai spun… Ajungi la un moment dat să nu-ţi mai pese. Am o sută patruzeci şi cinci de articole publicate. Am cărţi publicate, dintre care una la editura Cambridge.

ION ILIESCU: Nu mai spune! Chiar şi la Cambridge ai? Despre ce? Cum se cheamă?

MENCINICOPSCHI: Mă bucur că vă interesează, Domnule Preşedinte. Despre dacă-i bine să punem la congelat fasolea şi ardeiul.

ION ILIESCU: Mi se pare un titlu cât de poate de onorabil. În fond, fasolea e foarte importantă.

MENCINICOPSCHI: Şi ardeiul, la fel.

ION ILIESCU: De acord cu ardeiul.

MENCINICOPSCHI: Da, dar ei n-au vrut să ţină cont.

ION ILIESCU: Ei, cine?

MENCINICOPSCHI: Completul de judecată.

ION ILIESCU: Ce să-i faci, domnule Mencinicopschi. Asta e justiţia lu’ Băsescu.

MENCINICOPSCHI: Da, dar eu am merite, Domnule Preşedinte. Am fost menţionat şi la „Who’S Who”.

ION ILIESCU: Unde ai fost menţionat?

MENCINICOPSCHI: În „Who’S Who”, Domnule Preşedinte. Chiar şi în „Balkan’s Who’S Who”.

ION ILIESCU: A, ştiu! Şi de mine s-au ţinut scai ăştia de la „Who’S Who”. Ani de zile s-au ţinut. Şi până la urmă le-ai dat banii?

MENCINICOPSCHI: Banii? Ce bani?

ION ILIESCU: Păi nu ţi-au cerit 260 de dolari ca să te vezi publicat în anuarul lor ăla mare, cu medalion? Sunt nişte psihologi clasa-ntâi! Ştiu cum să-ţi gâdile orgoliul. Şi nu se lasă cu una, cu două, se ţin de tine până cedezi. Înţeleg c-ai cedat, domnule Mencinicopschi. Sunt bani mulţi. Da’ poate că merită. Deşi, ca să fiu cinstit, şi mata eşti celebru.

MENCINICOPSCHI: Nu mi-au cerut niciun ban, Domnule Preşedinte, vă jur! Nu mi-au cerut niciun ban.

ION ILIESCU: Da’ Voiculescu ţi-a cerut?

MENCINICOPSCHI: Domnule Preşedinte, bromatul de potasiu, căruia i se mai zice şi E 924, duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree, vă daţi seama?

ION ILIESCU: Eu ştiu un singur lucru, dragă Mencinicopschi, că cel mai bine e să fii cinstit. Sărac, da’ cinstit!

MENCINICOPSCHI: Domnule Preşedinte, asta se-ntâmplă pentru că legea permite acest lucru, chiar dacă o parte dintre aceşti aditivi alimentari ne pun sănătatea în pericol.

ION ILIESCU: Dacă tot faci privatizare, măcar s-o faci cu cap. Dacă n-ai pe cine să bagi în faţă, cum se spune în popor, mai bine stai de-o parte. Eu l-am băgat pe Petre Roman în faţă.

MENCINICOPSCHI: Absolut! Aveţi dreptate. Eu cu Petre Roman nu m-am mai văzut de ani de zile. Eu sunt membru al Academiei de Ştiinţe din New York.

ION ILIESCU: Şi ăştia s-au ţinut de capu’ meu vreo câţiva ani de zile. Mi-au cerut o sută de dolari, parcă aşa mi-amintesc. C-o sută de dolari mă făceau academician de New York. Da’ eu n-am nevoie, am destule onoruri.

MENCINICOPSCHI: Dar eu sunt membru activ, Domnule Preşedinte.

ION ILIESCU: Adică ai intrat în joc şi le ceri mata altora suta aia de dolari?

MENCINICOPSCHI: Domnule Preşedinte, sulfatul de sodiu afectează vezica biliară. Ăsta e aşa-numitul E 514. Lactatul de calciu prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală. Ăsta e aşa-numitul E 327. Şi aşa mai departe, ce să vă mai spun? Una peste alta, într-o pâine regăsim până la 34 de E-uri, vă daţi seama?

ION ILIESCU: Ai pus pe jar industria panificaţiei, domnule Mencinicopschi. Îmi pare rău pentru mata. Nu-i bine să ţi-i ridici pe toţi în cap.

MENCINICOPSCHI: Am participat şi la reuniunea Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei, de la Alba Iulia, din 2007, unde am prezentat comunicarea „Importanţa vitaminelor şi mineralelor pentru menţinerea sănătăţii”.

ION ILIESCU: Ce mai! O activitate prodigioasă, domnule Mencinicopschi.

MENCINICOPSCHI: Am şi certificat de participare. La nevoie, pot să îl prezint.

ION ILIESCU: Să vedem, poate vorbesc cu Ponta după ce ajunge preşedinte. Şi reluăm procesul. Şi atunci prezinţi tot ce vrei. Mai ai un pic de răbdare, domnule Mencinicopschi.

mencinicopschi

Dialoguri presupuse (7)

Cum a stat Vladimir Putin de vorbă cu Victor Ponta

Vladimir Putin şi Victor Ponta stau la o măsuţă, afară, într-un restaurant din Centrul vechi al Bucureştiului.

Putin-Ponta

PUTIN (se uită într-un ziar pe care îl ţine în mână): Ce zâmbet văd la tine, Ponta, când apari în poză cu Djo Baiden!

PONTA: Ce zâmbet, Tova… Domnule Preşedinte?

PUTIN: Aşa, deschis. Parcă niciodată nu te-am mai văzut zâmbind aşa deschis.

PONTA: Da’ zâmbetul lu’ Băsescu l-aţi văzut?

PUTIN: Lasă-l pe Băsescu. El are altă Axă, tî ved’ znaieş.

PONTA: Nu-i pe axa care trebuie, Domnule Preşedinte.

PUTIN: Mie-mi spui!

PONTA: Dacă eram eu preşedinte…

PUTIN: Nu-i nimic, Ponta. Puţină răbdare. O să facem lucruri mari, mî s taboi. Dacă fiecare din noi o să facă ce-i dictează conştiinţa. Din păcate, începutul nu ieste tocmai bun.

PONTA: Nu?

PUTIN: Ia uite ce scrie aici. (Îi arată ziarul.)

PONTA: Ce, am spus ceva ce nu trebuia să spun?

PUTIN: Citez. „România a trăit secole având un vecin atât de mare şi agresiv ca Rusia, apoi Uniunea Sovietică, acum noua Rusie, care foloseşte, mai mult sau mai puţin, aceleaşi metode ca în trecut.”… Din cine crezi că citez?

PONTA: Am o rugăminte, Domnule Preşedinte. Tăiaţi de acolo cuvântul „agresiv” şi înlocuiţi-l cu „puternic”. În fond nici nu e mare deosebire. Ce vedeţi că rămâne? Tot ce rămâne e absolut în regulă, Domnule Preşedinte. Am avut şi avem în continuare un vecin mare şi puternic, la Răsărit. Ce vedeţi rău în asta?… Că foloseşte aceleaşi metode ca şi în trecut? Dar n-a spus nimeni că metodele folosite în trecut au fost neapărat rele!

PUTIN: Hm… Ascultă mai departe. „Când vine vorba de analizat mişcările preşedintelui, ar trebui să fim mereu foarte atenţi şi să ne aşteptam la ce-i mai rău.”

PONTA: Păi da! Evident că nu te poţi aştepta la nimic bun de la preşedintele Băsescu!

PUTIN: Băsescu? Sau…?

PONTA: Băsescu, Domnule Preşedinte! Absolut!

PUTIN: „Anexarea ilegală a Crimeei ar putea fi un fapt consumat, dar nu trebuie să acceptam pur şi simplu…”

PONTA: La câte rele a făcut… Începând de la tăierea salariilor şi a pensiilor şi terminând cu moşia de la Nana, nu m-aş mira să anexeze într-o bună zi şi Crimeea!

PUTIN: Toată lumea ştie că în Crimeea a avut loc un referendum şi că poporul singur a decis.

PONTA: Tocmai!… Degeaba vă uitaţi cu reproş la mine, Tova… Domnule Preşedinte! Spuneţi-mi dacă m-aţi mai auzit pe mine altă dată pomenind măcar cuvântul agresiune! Chiar şi cuvântul Rusia l-am evitat, cred că sunteţi conştient de asta! Dar de data asta ce puteam să fac? I-aţi văzut pe Joe Biden şi pe Băsescu la Cotroceni… Ştiţi, Cotroceni e palatul unde îşi desfăşoară activitatea preşedintele României…

PUTIN: Ponta, tu crezi că eu îs picat din lună? N-ai auzit tu oare de Federal’naia Slujba Bezopasnosti?
Joe Biden - Ponta

PONTA: Vă rog să mă scuzaţi, Domnule Preşedinte. Nu mă îndoiesc că ştiţi. N-am nici cea mai mică îndoială… Şi, ca să-mi duc ideea la capăt, dacă îmi permiteţi… Joe Biden şi Băsescu gângureau azi-dimineaţă la Palatul Cotroceni ca doi porumbei, Domnule Preşedinte. Ce puteam să fac? Să las poporul român să creadă că Statele Unite sprijină regimul Băsescu? A trebuit să ies şi eu cu ceva să-i fie vicepreşedintelui pe plac, nu? A fost prima dată când am vorbit de agresiunea Rusiei. Şi vă promit că e şi ultima.

PUTIN: M-ai dezamăgit, Ponta.

PONTA: Numai eu ştiu ce-i în sufletul meu, Domnule Preşedinte.

PUTIN: Eta nie dastatocino.

PONTA: Poftim?

PUTIN: Nu-i de-ajuns, Ponta.

PONTA: Nu?

PUTIN: Nu. Şi Federal’naia Slujba Bezopasnosti trebuie să ştie.

PONTA: Ei, dacă trebuie… Mi se pare şi normal. Ce, parcă la noi nu-i tot la fel! Tot ce ştie beţivu’ de Băsescu ştie şi SRI-ul, şi tot ce ştie SRI-ul ştie şi beţivu’ de Băsescu.

PUTIN: Dmitri Rogozin nu-i beţiv.

PONTA: Da’ cine a zis că e?

PUTIN: Băsescu a zis! Ce, eşti în cârdăşie cu Băsescu?

PONTA: Doamne fereşte, Domnule Preşedinte! Privirea mea e îndreptată tot timpul către Est! Să nu vă îndoiţi nicio clipă de asta. Chiar şi când dau impresia că… Asta-i politica, Domnule Preşedinte. Noi n-avem mijloacele dumneavoastră!

PUTIN: Da, dar vezi să nu fie prea.

PONTA: Cine?

PUTIN: Privirea spre Est.

PONTA: Cum, „prea”?

PUTIN: Prea spre Est, Ponta. Ştii bine la cine mă refer. Cine a vorbit de „Parteneriat strategic” cu China?

PONTA: A! Păi asta e Axa care trebuie, Domnule Preşedinte! Bucureşti–Moscova–Beijing. Dar bineînţeles că poate oricând să se oprească la Moscova. Dacă o să aveţi amabilitatea să mă primiţi.

PUTIN: O să vedem, o să vedem. Sunt cu ochii pe tine.

PONTA: Ştiu că le ştiţi pe toate, dar îmi permit totuşi să vă reamintesc că la toamnă avem alegeri prezidenţiale.

PUTIN: Toate la momentul potrivit, galubcik. Stai liniştit. Toate la momentul potrivit.

Dialoguri presupuse (6)

Cum a stat Traian Băsescu de vorbă cu Putin

TRAIAN BĂSESCU: Domnule Preşedinte, bine aţi venit! Ce vânt vă aduce la Bucureşti?

PUTIN: Vânt?

TRAIAN BĂSESCU: Ei, nu, n-o luaţi ad litteram. E, aşa, o vorbă românească. La voi nu e? Cu vânt, sau fără vânt?Basescu Putin

PUTIN: Mărturisesc că eu personal nu ştiu. Dar am să-l pun pe consilierul meu pentru lingvistică să cerceteze problema și să mă informeze.

TRAIAN BĂSESCU: Doar dacă n-are altceva mai bun de făcut, hă! Ar fi păcat să-şi piardă vremea cu fleacuri.

PUTIN: Bine te-am găsit, Traian! Sau poate aveţi în limba română vreun diminutiv pentru Traian?

TRAIAN BĂSESCU: Diminutiv? Hă-hă! Nu prea mă bucur eu de diminutive în România… ăăă…

PUTIN: Volodea.

TRAIAN BĂSESCU: Asta-i de la Vladimir? Volodea? Aşa se zice? N-am ştiut… Deci îmi daţi voie… îmi dai voie să-ţi zic Volodea…

PUTIN: Te rog.

TRAIAN BĂSESCU: Cum îţi spuneam, dragă… ăăă… Volodea, nu prea mă bucur eu de diminutive în România. Cred că ştii că am fost de două ori suspendat. Da’ cred că ştii de asemeni că, dacă erai în România, şi pe tine de suspendau, hă! Şi nu de două ori. De trei ori!

PUTIN: Sau de tot.

TRAIAN BĂSESCU: Vorba ta, sau de tot… Asta este, dragă… ăăă…

PUTIN: Volodea.

TRAIAN BĂSESCU: Da. Volodea… Ştii, îmi vine greu să pronunţ, nu prea am eu accent pentru limba asta… Pentru rusa asta a voastră… Şi în general, noi… Da’ ne descurcăm. În privinţa limbii! Că în alte privinţe… Ştii şi tu, Volodea dragă… Aici la noi, îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun, nu prea vă are lumea la inimă. Pe voi, ruşii, asta încerc să-ţi spun.

PUTIN: Nu, şto j, asta e!

TRAIAN BĂSESCU: Sper că nu pentru asta ai venit. Crezând, poate, că aş putea eu să schimb ceva, să vă iubească populaţia aici în România. Fiindcă, te rog să mă crezi, n-am nicio putere. NU AM CE SĂ FAC… ăăă… Volodea dragă. Nu am! Asta este! Îmi pare rău.

PUTIN: Stai liniştit. Nu pentru asta am venit.

TRAIAN BĂSESCU: Nu?

PUTIN: Nu.

TRAIAN BĂSESCU: Transnistria?

PUTIN: Traian! Şto s taboi? De ce te-ai albit aşa la faţă? Nu, galubcik, nici pentru Transnistria n-am venit.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa este. Hă-hă! Nu puteai să vii tu, aşa, singur, pentru Transnistria? Fără Krasnaia armiia? Lebed nu mai este…

PUTIN: Nu mai este, stai liniştit.

TRAIAN BĂSESCU: Slavă Domnului… Atunci…

PUTIN: Uite, să-ţi spun, Traian dragă. Am venit pentru Ucraina.

TRAIAN BĂSESCU: Păi… ai cam trecut graniţa, Volodea! Hă!

PUTIN: Nu. Vot şto, Traian. Eu ştiu că voi aicea sunteţi în relaţii bune cu Ucraina. Mă rog, trecând peste Bîstroie, trecând peste chestia aia cu platoul continental din Marea Neagră şi, mă rog, peste alte mărunţişuri… Voi sunteţi în Evrapeiski SaiuzNu, kak etă pa rumînski? În Uniunea Europeană. Şi ştiu că vreţi să atrageţi Ucraina în Uniunea Europeană.

TRAIAN BĂSESCU: Da’ nu numa’ noi, Volodea dragă! Şi Polonia vrea, şi Franţa vrea, şi Germania vrea. Ba chiar şi Ucraina! Toată lumea vrea să vadă Ucraina în Uniunea Europeană.

PUTIN: Net, Ukraina nie hocet.

TRAIAN BĂSESCU: Ba vrea.

PUTIN: Net, nie hocet. Dar… trecem peste asta. Eu, dragă Traian, vreau să-ţi spun… Ia liubliu Ukrainu! O iubesc din tot sufletul. Tu nu ştii ce înseamnă sufletul slav, Traian!

TRAIAN BĂSESCU: Bate-n lemn!

PUTIN: Poftim?

TRAIAN BĂSESCU: E, aşa, o vorbă românească: Bate-n lemn! Cică să dispară ghinionul, hă!

PUTIN: Traian, tu poate crezi că eu sunt rece şi calculat. Aşa m-ai văzut la televizor, aşa zice lumea, mă rog.

TRAIAN BĂSESCU: Ei, nu!… Ofiţer KGB, hă!…

PUTIN: Dar şi ofiţerii KGB au suflet!

TRAIAN BĂSESCU: Mie-mi spui?

PUTIN: Crezi că dacă am centura, asta însemnează că n-am suflet?

TRAIAN BĂSESCU: Centura?

PUTIN: Centura neagră, Traian. La judo.

TRAIAN BĂSESCU: Vorbeşti cu un comandant de vas, Volodea. Un comandant de vas ştie ce-nseamnă competiţia.

PUTIN: Dar sufletul, Traian! Sufletul nu se schimbă! Oricâte centuri ai avea, oricâtă glorie ai avea, sufletul rămâne suflet! Şi mai ales când slaviaskaia duşà, ştii cum e…

TRAIAN BĂSESCU: M-a ferit Dumnezeu.

PUTIN: Şi Ucraina are suflet slav! Şi cu toţii, şi tu, şi eu, şi popoarele noastre, cu toţii suntem la biserica ortodoxă!

TRAIAN BĂSESCU: Ortodoxă? Hă!… Bine, am luat notă.

PUTIN: Duşà balit!

TRAIAN BĂSESCU: Cum, cum?

PUTIN: Mă doare sufletul, asta am vrut să spun.

TRAIAN BĂSESCU: A, bun… Bine că n-a fost o înjurătură! Hă!

PUTIN: Mă doare sufletul când văd că vrea să plece de la noi, Traian. Ucraina, la ea mă refer. Tî ne mojeş paniat’ şto etă znacit! Tu nu poţi să înţelegi ce însemnează asta! Să vezi că ai tăi vor să plece de la tine! Să vezi că vor să te părăsească. Za cevo, Traian? Pentru ce?

TRAIAN BĂSESCU: Noi să fim sănătoşi!

PUTIN: Să fim, să fim, dar uite că nu ştiu cât timp o să mai fim. Fiindcă mă doare, Traian! Grijile or să mă îmbolnăvească.

TRAIAN BĂSESCU: Ca preşedinte, am atribuţii limitate, Volodea.

PUTIN: Dar eu nu-ţi cer să încalci legea!

TRAIAN BĂSESCU: Dar ce-mi ceri, Volodea? Ia s-auzim.

PUTIN: Nu îţi cer decât să duci pis’mo!

TRAIAN BĂSESCU: Ce să duc?

PUTIN: O scrisoare, Traian!

TRAIAN BĂSESCU: O scrisoare? Cui?

PUTIN: La Ucraina! Şi să-i spui că etă at mienia. Că vine din partea unui suflet slav, ca şi al ei!

TRAIAN BĂSESCU: Dar de ce eu, Volodea dragă? De ce te-ai gândit tu taman la mine?

PUTIN: Dar la cine să mă gândesc, Traian? La cine?

TRAIAN BĂSESCU: Tu ştii că eu mai mârâi din când în când împotriva voastră, sunt sigur că ţi-au spus serviciile. Pe când unu’ ca Ponta, de pildă… Ştii cum i-am spus, nu? Pisic! Ha-ha! Şi e pisic nu numai faţă de mine, dar şi faţă de voi. Pe Ponta n-ai să-l auzi niciodată criticând Rusia. De ce nu apelezi tu la el, dragule, să-ţi ducă… ăăă… scrisoarea aia?

PUTIN: De ce? Mă întrebi de ce nu apelez la premierul vostru? Galubîie glazà, vot za cem!

TRAIAN BĂSESCU: Poftim?!

PUTIN: Ochi albaştri, Traian dragă. Eu nu cred în ochi ochii căprui. Dar în ochii albaştri, da, cred! Din tot sufletul meu slav! De aceea te rog pe tine să fii mesagerul meu. Ca pe o icoană te rog! N-am nevoie de Ponta! Tu vreau să te duci la Ucraina şi să-i duci scrisoarea mea.

TRAIAN BĂSESCU: Păi, dacă-i aşa…

PUTIN: Am scris acolo tot! Nu-mi pasă ce-a făcut Nichita în ’54. Nu-mi pasă de Petliura şi de Armata Ucraineană de Eliberare. Îi iert tot! Asta am spus aici în scrisoare. Să vină înapoi la noi. Noi o primim cu braţele deschise. Eh, nici nu ştii cât ne e de dragă! Cu toţii o vrem înapoi. Hot’ kusocik!

TRAIAN BĂSESCU: Kusocik? Asta ce mai e?

PUTIN: O bucăţică, Traian. Măcar o bucăţică! Uite, asta e scrisoarea. Am încredere în tine, Traian. Galubîie glazà! Du-te la ea şi du-i-o, galubcik.

TRAIAN BĂSESCU: Păi, dacă zici…

PUTIN: Dar nu la Briusel’, milîi. Du-te direct la Kiev.

TRAIAN BĂSESCU: Nu ştiu ce-ar zice Barroso…

PUTIN: Eh, Barroso, Obama, Djon Kerry… Vse eti pentru mine totuna!

TRAIAN BĂSESCU: Să fim bine înţeleşi, Volodea, eu în Uniunea Euroasiatică nu intru.

PUTIN: Nu, ladnă. Nu intri. Nici nu te primim.

TRAIAN BĂSESCU: După ce n-am să mai fiu eu preşedinte…

PUTIN: După ce n-ai să mai fii tu preşedinte, Traian, eu am să mai fiu.

TRAIAN BĂSESCU: Bine… ăăă… Volodea. Îţi duc scrisoarea la Ucraina. Deşi nu ştiu cui s-o înmânez acolo. Ţi-o duc. Dar cu o singură condiţie.

PUTIN: Kakaia, Traian?

TRAIAN BĂSESCU: După ce eu n-am să mai fiu preşedinte, vezi că ar putea să fie Ponta… Promite-mi că n-ai să-l inviţi în Uniunea Euroasiatică, Volodea. Că ăsta ar fi în stare să accepte.

PUTIN: Maio slovo, Traian.

TRAIAN BĂSESCU: Cum, cum?

PUTIN: Pe cuvântul meu, kapitan.

TRAIAN BĂSESCU: Bine, dă scrisoarea încoace.

PUTIN: Spasiba, Traian. Bal’şoie spasiba.

Dialoguri presupuse (5)

Cum a stat Ponta (încă o dată) de vorbă cu Traian Băsescu

PONTA: Să trăiţi, domnule Preşedinte!

TRAIAN BĂSESCU: Ia loc… ăăă…

PONTA: Ponta mă cheamă. Victor Viorel Ponta. Că ştiu că aşa vă place să-mi spuneţi de-o vreme-ncoace.Basescu 7.10.13

TRAIAN BĂSESCU (râde): Da, măi băiete…

PONTA: Vă rog frumos! De câte ori să vă spun! Sunt primul-ministru al României!

TRAIAN BĂSESCU: Iar eu de câte ori să-ţi spun, Victor Viorel Ponta? Că nu eşti primul-ministru al României ci eşti primul-ministru al Guvernului României!

PONTA: Mă rog.

TRAIAN BĂSESCU: Parcă ziceai că într-o guvernare contează amănuntele. Dar hai mai bine să trecem la subiect. Voiam să te felicit, dragă Victor Viorel Ponta.

PONTA: Pentru ce, domnule Preşedinte?

TRAIAN BĂSESCU: Pentru USL, măi băiete. Ia-i jucat bine! Pe cine ai avut în spate? Pe Hrebenciuc?… Glumeam!

PONTA: N-am făcut altceva decât să urmez sugestiile dumneavoastră, domnule Preşedinte.

TRAIAN BĂSESCU: Mi-a plăcut cum te-ai ţinut băţos cu Antonescu. El cu Klaus Iohannis al lui, tu cu chestia aia, cu…

PONTA: Vă rog să nu mă tutuiţi, v-am mai spus, da’ văd că nu vreţi să-nţelegeţi.

TRAIAN BĂSESCU: Ei, lasă… ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Lasă, Ponta, că nu suntem în public, ce dumnezeu! În public spunem ce trebuie, tocmai asta mi-a plăcut la tine. Ai ţinut-o gaia-maţu’ pe-aia cu vicepreşedinte şi ministru de finanţe.

PONTA: Conform înţelegerii. N-aţi spus dumneavoastră s-o ţin… mă rog, gaia-maţu’, cum ziceţi. Am ţinut-o. Da’ altfel, aţi văzut şi dumneavoastră c-am spus în public că îl apreciez pe Klaus Iohannis. De altfel şi dumneavoastră aţi zis că vă place de el.

TRAIAN BĂSESCU: Important e, dragă Ponta, că s-a rupt USL-ul ăla al vostru.

PONTA: Da’ şi dumneavoastră aveţi un merit, domnule Preşedinte. Şi dumneavoastră aţi ţinut-o gaia-maţu’ că nu se va rupe, nu se va rupe…

TRAIAN BĂSESCU: Şi uite că s-a rupt! Păi ce, tu crezi că chiar credeam că nu se va rupe?

PONTA: Ştiu că nu credeaţi. Aţi jucat tare. Era cât pe-aci să creadă şi Crin.

TRAIAN BĂSESCU: Păi nu aşa ne-a fost înţelegerea? Ştii foarte bine, dacă vrei ca un copil răzgâiat să facă ceva, spune-i să n-o facă, şi el va face taman pe dos. La fel şi cu Crin al tău. Am spus că nu se va rupe, şi el a făcut ce-a făcut şi rupt-o. Numai aşa, ca să fie cum vrea el.

PONTA: Ei, da’ nu puteţi să ziceţi că n-am contribuit şi eu…

TRAIAN BĂSESCU: Păi eu de ce crezi că te-am chemat? Nu ca să te felicit?

PONTA: Eu nu ştiu de ce m-aţi chemat dumneavoastră. Tot ce pot să vă spun e că eu am venit singur, din proprie iniţiativă.

TRAIAN BĂSESCU: Bun, da’ ce facem că n-am făcut decât un pas?

PONTA: Un pas către ce, domnule Preşedinte?

TRAIAN BĂSESCU: Victor Viorel Ponta, vrei să spui c-ai uitat? Cum, către ce? Către dreapta, măi băiete, către dreapta, vezi bine. Trebuie să găsesc un om de dreapta, să candideze după ce eu îmi închei mandatul.

PONTA: Asta nu-i treaba mea. Eu, ştiţi bine, sunt cu stânga.

TRAIAN BĂSESCU: Ce zici de Klaus Iohannis?

PONTA: Ce zic eu? Vă interesează părerea mea?

TRAIAN BĂSESCU: De ce nu? Mi s-a părut c-ai spus că-l apreciezi.

PONTA: Trebuie?

TRAIAN BĂSESCU: Nu ştiu. Tu… Dumneavoastră decideţi dom’ prim-ministru.

PONTA: Dac-ar fi după mine, l-aş pune pe Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: De ce, ca să-şi tragă autostradă până la Bombonica? Pe Dragnea o să-l vizitezi în curând la vorbitor, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta, că ştiu că vă place, dom’ Preşedinte. Da’ eu l-aş pune pe Dragnea preşedinte.

TRAIAN BĂSESCU: Puşchea pe limbă, Ponta! Să te văd cum treci prin campania prezidenţială a lui Dragnea.

PONTA: Ce treabă am eu cu campania lu’ Dragnea. De asta se ocupă partidul.

TRAIAN BĂSESCU: Păi eu zic să n-o ţii pe Daciana pe-aproape, că ai văzut ce face Dragnea cu mâinile.

PONTA: Ce face Dragnea cu mâinile? Nu ştiu la ce vă referiţi.

TRAIAN BĂSESCU: Păi cum, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Vi…

TRAIAN BĂSESCU: Ai şi uitat de campania lu’ Prostănacu’? Sau ziariştii au văzut una, şi tu ai văzut alta?

PONTA: A! vă referiţi la mâna lu’ Dragnea pe…?

TRAIAN BĂSESCU: „Mihaela, dragostea mea”! Păi cum era să uit? Vrei s-o păţeşti la fel cu Daciana ta?

PONTA: Lăsaţi, dom’ Preşedinte, că Daciana merge din nou la Parlamentul European.

TRAIAN BĂSESCU: Treaba ta. Să nu zici că nu te-am prevenit.

PONTA: Nu, eu rămân cu Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa ai zis şi de Crin. Noi rămânem împreună până la următoarele alegeri, aşa ai zis, ai şi uitat? Noi ne-am ales ca să guvernăm pe termen lung, oare unde am mai auzit eu vorba asta? Pe la Antena 3? Sau mă-nşeală memoria? Să nu zici că nu te-am avertizat!

PONTA: Ce anume m-aţi avertizat?

TRAIAN BĂSESCU: Că iese Klaus Iohannis.

PONTA: Preşedinte? Haideţi să fim serioşi, dom’ Preşedinte! Cum o să iasă Klaus Iohannis!

TRAIAN BĂSESCU: Te pomeneşti că îţi imaginezi că o să ieşi tu!

PONTA: Vă rog foarte mult! Sunt totuşi primul-ministru al Româ… mă rog, al Guvernului României.

TRAIAN BĂSESCU: Aşa o fi. Dar preşedinte n-ai s-ajungi niciodată, măi băiete.

PONTA: Punem pariu?

TRAIAN BĂSESCU: Eu pariez pe Iohannis.

PONTA: Nu pe Boc? Că parcă aşa am înţeles. Boc iese preşedinte şi vă pune pe dumneavoastră premier. Am înţeles bine?

TRAIAN BĂSESCU: Vom vedea… Şi nu uita de sfatul meu: stai cu ochii pe Daciana… Te rog să mă scuzi acuma, ăăă…

PONTA: Ponta. Victor Viorel Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Te rog să mă scuzi, Ponta, sunt foarte ocupat. Nu. Mai. Am. Niciun. Moment. Liber. La revedere.

Dialoguri presupuse (4)

Cum a stat Ponta de vorbă cu Traian Băsescu

basescu ponta

PONTA: Bună ziua, Domnule Preşedinte.

TRAIAN BĂSESCU: Bună ziua… ăăă…

PONTA: Ponta mă cheamă… dacă aţi uitat.

TRAIAN BĂSESCU: Stai jos… ăăă… Ponta.

PONTA: Cu o singură condiţie.

TRAIAN BĂSESCU: Ia zi, care condiţie?

PONTA: Să vă aşezaţi şi dumneavoastră. Ştiţi cum e. Conform Constituţiei, toţi suntem egali în faţa legii. Că e vorba de preşedinte, că e vorba de primul-ministru al României…

TRAIAN BĂSESCU: Primul-ministru al Guvernului României, nu al României, să ne fie foarte clar… ăăă…!

PONTA: Ponta… Asta e părerea dumneavoastră.

TRAIAN BĂSESCU: Bine, o să mai discutăm.

PONTA: Ce să mai discutăm, Domnule Preşedinte! Aicea nu văd ce-ar mai fi de discutat!

TRAIAN BĂSESCU: Da, bine… ăăă… Ponta. Uite de ce te-am chemat.

PONTA: Dumneavoastră n-aveţi niciun drept să mă chemaţi pe mine, Domnule Preşedinte. Dumneavoastră reprezentaţi…

TRAIAN BĂSESCU: Şi atunci de ce-ai venit?

PONTA: …Iar eu reprezint puterea executivă.

TRAIAN BĂSESCU: Lasă asta. Cum rămâne cu înţelegerea noastră?

PONTA: Vă referiţi la pactul de coabitare? Păi, n-am nimic de comentat la pactul de coabitare.

TRAIAN BĂSESCU: Nu la pactul de coabitate mă refer, ştii foarte bine.

PONTA: Dar la ce? (Amintindu-şi, îşi dă cu palma peste frunte.) A, da! Am uitat! Sigur că da, înţelegerea. Păi… se lucrează.

TRAIAN BĂSESCU: Cum adică se lucrează?

PONTA: Foarte simplu, am început cu Papici, n-aţi văzut? Mă rog, prin intermediul lui Niţu. Da’i tot un drac!

TRAIAN BĂSESCU: Ţi-am spus eu să-l dai jos pe Papici?

PONTA: Ei… Lăsaţi-mă să am şi eu contribuţia mea! L-am dat jos pe Papici… Antonescu o să sară la gâtul meu, iar eu o să-i dau una peste bot…

TRAIAN BĂSESCU: Cui o să-i dai una peste bot?

PONTA: Lu’ Antonescu, cui să-i dau! Nu aşa era înţelegerea?

TRAIAN BĂSESCU: Măi băiete, pe mine mă interesează să se ducă dracului USL-ul ăla al vostru.

PONTA: Întâi şi-ntâi că eu nu sunt „măi băiete”…

TRAIAN BĂSESCU: Hai să trecem peste amănunte, că eu n-am timp. Te rog să mă crezi: NU AM!

PONTA: Deci. Încă o dată… Dumneavoastră vedeţi totul, aşa, de sus. Eu trebuie să mă ocup de amănunte. Trebuie să guvernez ţara. E uşor să spui că vrei să se rupă USL-ul. Problema e CUM!… Eu ştiu că dumneavoastră aveţi serviciile. Dar am şi eu informaţiile mele. Nu mă întrebaţi de unde.

TRAIAN BĂSESCU: Ştiu… ăăă.

PONTA: Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Da, Ponta… Bine, nu intru în amănunte…

PONTA: Ei, vedeţi, asta e deosebirea. Că eu trebuie să intru. Nu-i uşor să fii prim-ministru, orice aţi spune dumneavoastră. Că pisic, că mincinos. Plagiator!… Păi de ce credeţi că l-am pus pe Fenechiu în guvern? Dau, aşa, un exemplu. De ce credeţi dumneavoastră că l-am pus?

TRAIAN BĂSESCU: Ştiu, măi băiete…

PONTA: Vă rog frumos!

TRAIAN BĂSESCU: Da. Bine. Dom’ prim-ministru! Că văd că te împiedici în amănunte.

PONTA: Păi eu vă spuneam că ţara se guvernează cu amănunte. N-aţi vrut să credeţi… Deci pe Fenechiu l-am pus în guvern… EU l-am pus! De ce credeţi că l-am pus? Ca să am motiv să-i dau una peste bot lui Crin.

TRAIAN BĂSESCU: Şi încă cu ce tam-tam! Mare puşlama!

PONTA: Vă rog frumos!

TRAIAN BĂSESCU: Şi pe Vosganian? Tot de-aia l-ai pus?

PONTA: Bineînţeles!

TRAIAN BĂSESCU: Apropo de plagiator. Ai văzut ce-a scris Adrian Papahagi?

PONTA: Unde a scris?

TRAIAN BĂSESCU: Pe Hotnews.

PONTA: Dacă dumneavoastră credeţi că eu îmi pierd vremea cu băsiştii ăia de la Hotnews, vă-nşelaţi. Vă rog să mă scuzaţi, dar nu, chiar nu… Eu ştiu că Papahagi e omul dumneavoastră. Vă laudă de dimineaţă până seara. Nici nu ştiu dacă mai face şi altceva în timpul zilei. Dar chiar aşa, să luaţi de bun tot ce scrie el…

TRAIAN BĂSESCU: Eu vreau să-mi spui un singur lucru. Chiar nu ştiai că „de son propre chef” nu înseamnă „ale propriului şef” ci „de capul lui”?

PONTA: Dom’ Preşedinte, dacă dumneavoastră credeţi că eu am timp să mă ocup de toate amănuntele, atunci tre’ să vă spun că vă-nşelaţi amarnic. A fost o traducere… Aţi văzut că am avut o colaboratoare. Am lăsat-o pe seama ei, asta e. Se-ntâmplă.

TRAIAN BĂSESCU: Dar cum e cu „persoana morală”? (Râde cu poftă.)

PONTA: Cum să fie… Da, ştiu. Persoană juridică trebuia să spun. Dar dacă o persoană juridică nu-i şi morală e foarte rău. Nu dau doi bani pe acea persoană juridică dacă e imorală. Dar pe de altă parte, ştiţi şi dumneavoastră, eu merg pe prezumţia de nevinovăţie, mă rog, de bună-credinţă în cazul de faţă. Aveam de ales… Acuma dumneavoastră o să-mi spuneţi… Eu ştiu ce o să-mi spuneţi… Dar ce-i mai important? Juridică, sau morală? E! eu am considerat că morală e mai important. Aşa am considerat eu. Dumneavoastră puteţi să mă criticaţi. Dar eu asta cred. Persoană juridică poa’ să fie oricine. Dar morală, mai greu. Uneori nu po’ să-mpaci şi capra şi varza. Asta e.

TRAIAN BĂSESCU: Şi cu Vosganian ce ai de gând?

PONTA: Eu? Nu-i treaba mea. Ştiţi şi dumneavoastră, Vosganian nu poate să vă sufere. De-atunci de când i-aţi smuls pălăria de pe cap şi aţi azvârlit-o în mulţime. Eraţi într-un moment de euforie, eu vă-nţeleg. Da’ şi pe el îl înţeleg. Lucruri din astea nu se iartă. Şi mai ales nu se uită. Chiar dacă se iartă. Îl înţeleg pe Vosganian.

TRAIAN BĂSESCU: Bine că nu i-am azvârlit pantalonii în mulţime! (Râde cu poftă.)

PONTA: E treaba dumneavoastră. Pe-ai mei ştiu că n-o să vă las să mi-i aruncaţi, de asta puteţi să fiţi sigur.

TRAIAN BĂSESCU: Ce dracu… ăăă…

PONTA: Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Ce dracu, Ponta… Doar suntem oameni politici. Tu ştii că…

PONTA: Vă rog frumos, fără tutuială!

TRAIAN BĂSESCU: Dom’ prim-ministru! Aşa e bine?… Dumneavoastră ştiţi, dom’ prim-ministru, că în politică sunt alte reguli. Câteodată e nevoie şi de pantaloni!

PONTA: Să-i scoţi?

TRAIAN BĂSESCU: Să-i scoţi, să-i pui… Mă rog. Poate că o să vorbim altă dată pe tema asta.

PONTA: Mmm… mă-ndoiesc c-o să vorbim.

TRAIAN BĂSESCU: Coabitarea-i coabitare şi înţelegerea-i înţelegere.

PONTA: Asta e părerea dumneavoastră. Pentru mine sunt la fel de importante.

TRAIAN BĂSESCU: Nu-i o părere, măi omule. E o necesitate. Vezi, asta nu vrei… nu vreţi dumneavoastră să-nţelegeţi. Că în politică există necesităţi. Că-i vorba de pălărie, că-i vorba de pantaloni, necesitatea e necesitate… Revenind. De ce Senatul nu-i lasă pe procurori să-şi facă treaba?

PONTA: Vă referiţi la Vosganian?

TRAIAN BĂSESCU: La el mă refer, desigur.

PONTA: Ştiţi al cui e Senatul, mai mult de-atâta ce vreţi să vă spun?

TRAIAN BĂSESCU: Da, măi omule, da’ voi n-aveţi acolo oamenii voştri? PSD-ul, la el mă refer. N-are PSD-ul destui oameni în Senat? Cum e posibil să-i laşi să ne facă de râs în faţa Uniunii Europene? Îţi dai seama ce raport MCV o să iasă acuma? Ne facem de tot [fluierat], măi… ăăă…

PONTA: Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Da, măi omule, ne facem de tot [iarăşi fluierat].

PONTA: Facem un târg?

TRAIAN BĂSESCU: Ce târg? Iarăşi vrei târg?

PONTA: Dumneavoastră vreţi. Eu nu vreau nimica. Vreţi reunificarea dreptei. Foarte bine, faceţi reunificarea dreptei… Vosganian contra Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: Adică?

PONTA: Ştiţi foarte bine. Îi las pe procurori să-l umfle pe Vosganian, dumneavoastră îl lăsaţi în pace pe Dragnea.

TRAIAN BĂSESCU: Măi omule, eu vroiam să-ţi vin în ajutor. Nu vrei… nu vreţi dumneavoastră să scăpaţi de Dragnea? Că mâine-poimâine îl vedem şef în fruntea PSD-ului? În locul tău. Eu credeam că îţi pasă.

PONTA: Îmi pasă, ştiţi foarte bine că-mi pasă.

TRAIAN BĂSESCU: Cum crezi tu că i-ar sta unui şef de stat să intervină în justiţie? Şi de data asta mă refer la mine. V-aţi gândit la asta vreodată, dom’ prim-ministru?

PONTA: M-am gândit, cum să nu.

TRAIAN BĂSESCU: Dar Mazăre?

PONTA: Ce-i cu Mazăre?

TRAIAN BĂSESCU: E omu’ tău. Parcă spuneai că tu eşti cu pâinea şi eu cu circul! Păi acolo e exact invers.

PONTA: Acolo, unde?

TRAIAN BĂSESCU: La Constanţa. Nu c-aş fi eu cu pâinea, că n-am rezervele mele de cereale. Dar voi sunteţi cu circu’, măi omule. Gândeşte-te că vă vede o ţară-ntreagă! Şi nu numai o ţară-ntreagă. Vă vede şi Uniunea Europeană. Pe ei nu-i păcăleşte nimeni. Nimeni nu-i păcăleşte pe ăia de la Uniunea Europeană. Gândeşte-te, numai, la raportul MCV.

PONTA: Mă gândesc, Domnule Preşedinte. La toate tre’ să mă gândesc eu. Că altcineva n-are cine. Asta e.

TRAIAN BĂSESCU: Ţi l-am dat pe Niţu…

PONTA: Cum adică mi l-aţi dat pe Niţu. Ce, dumneavoastră mi l-aţi dat?

TRAIAN BĂSESCU: Cum să nu. L-am acceptat.

PONTA: A, l-aţi acceptat? Păi asta-i altceva.

TRAIAN BĂSESCU: Nu-i deloc altceva. E exact acelaşi lucru.

PONTA: Păi atunci şi eu v-am dat-o pe Kövesi. Am acceptat-o, nu?

TRAIAN BĂSESCU: Foarte bine, şi acuma ce vrei?

PONTA: Eu nu vreau nimica. Dumneavoastră vreţi. Reunificarea dreptei. N-aveţi decât s-o reunificaţi cât poftiţi. Nu-i pasiunea vieţii mele reunificarea dreptei. Eu am plecat, pa.

TRAIAN BĂSESCU: Vezi să nu dărâmi scaunul.

PONTA: N-am eu treabă cu niciun scaun. Dumneavoastră vedeţi să nu vi se dărâme.

TRAIAN BĂSESCU: Eu am serviciile să aibe grijă de scaunul meu. Tu n-ai decât un service.

PONTA: Service? Ce service?

TRAIAN BĂSESCU: Adică nu-l mai ai nici pe ăla. Mă refeream la ăla de la CFR Marfă. (Râde cu poftă.) Bine… ăăă…

PONTA: Ponta.

TRAIAN BĂSESCU: Bine, Ponta. Mai vorbim. Când o să fiu eu prim-ministru.

PONTA: Zău? Asta-i o ştire.

TRAIAN BĂSESCU: Ia-o cum vrei. Mă scuzi că nu te conduc până la maşină. Dar n-am timp. Crede-mă: NU AM.

Dialoguri presupuse (3)

Cum a stat Ponta vorbă cu Ion Iliescu

iliescu-ponta

ION ILIESCU: Nu-i nevoie să te ridici în picioare. Stai jos, Ponta.

PONTA: Ei, nu pot… Chiar şi prim-ministru fiind, nu pot să nu vă arăt respectul cuvenit, domnule preşedinte de onoare.

ION ILIESCU: Cum ai spus?

PONTA: Am spus „domnule preşedinte de onoare”. Am greşit cu ceva?

ION ILIESCU: Se poate, Ponta? Doar suntem între noi, ce dracu’, măi băiete! Păi noi între noi ne domnim?

PONTA: Da, aveţi dreptate. Ca-ntotdeauna, aveţi dreptate, tovarăşe preşedinte de onoare.

ION ILIESCU: Hai să lăsăm protocolul. Fără titluri, bine?

PONTA: Cum ziceţi dumneavoastră, tovarăşe preşe… mă scuzaţi: tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Dar sper că n-ai să te superi dacă eu îţi zic în continuare Ponta, aşa, mai familiar? Am dublul vârstei tale, aşa că…

PONTA: Dublu şi încă ceva pe deasupra.

ION ILIESCU: Ai pistrui pe nas?

PONTA: Poftim?

ION ILIESCU: Obrăznicuţ băiatu’. Ca toţi ăia cu pistrui pe nas. Că d-aia te-am întrebat de pistrui. Mi-aduc aminte de-un film, „Fiul regimentului” se chema. Ehei, n-ai de unde să-l ştii, că nu erai născut pe vremea aceea… în anii ’50. După un roman de Valentin Kataev, nici ăsta n-are de unde să-ţi fie cunoscut… Avea pistrui pe nas băiatu’ ăla din film, fiul regimentului, şi era plin de îndrăzneală. Mi-a rămas în minte.

PONTA: Da’ ştiu că aveţi memorie! Ţineţi minte până şi pistruii de pe nas! Vă invidiez tovarăşe Iliescu. Sincer, vă invidiez!

ION ILIESCU: Nu era o critică, să ştii. Nu-i rău că eşti un pic obraznic. Dar rămâne între noi. Fără obrăznicie nu faci nimica în politică. Obrăznicie în sensul bun! Numa’ să nu sari peste cal.

PONTA: Vi se pare că am sărit eu peste cal?

ION ILIESCU: Hai s-o spunem p-a dreaptă, Victor. Ce nevoie era de chestia aia cu Catania? Hai să nu umblăm cu farafastâcuri. Eu sunt pentru sinceritate la noi în partid. Pentru etică şi echitate socialistă, ştii cum era pe vremuri. Da’ e valabil şi azi. Că doar suntem partid social-democrat, nu?

PONTA: Aia a fost o greşeală, tovarăşe Iliescu, recunosc. Dar am retras-o de pe blog. Chestia cu Catania, la ea mă refer.

ION ILIESCU: De ce să le dăm apă la moară duşmanilor noştri politici? Masterat ne trebuie nouă, măi Victore? Dă-l în [fluierat] mă-si de masterat. Un om politic n-are nevoie de masterat.

PONTA: Am greşit. Dacă am greşit, am greşit. Asta e.

ION ILIESCU: Să spui tu că ai votat cu Ion Raţiu, măi Victore! Păi se poate?

PONTA: Când am spus eu că am votat cu Ion Raţiu, tovarăşe Iliescu? N-am spus eu aşa ceva. Păi eu am votat cu dumneavoastră, tovarăşe prim… Vă rog să mă scuzaţi: tovarăşe Ion Iliescu. Puteţi să verificaţi.

ION ILIESCU: Cum naiba vrei să verific după atâta timp? Hai s-o lăsăm baltă… Sau că ai luat parte la manifestaţia aia din Piaţa Universităţii! Înainte să spui în public o asemenea gugumănie trebuia să vii la mine şi să mă-ntrebi. Păi cum adică, tu vrei să zică electoratu’ că am fost adversari politici?

PONTA: Am fost, dar nu mai suntem, tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Când am fost, măi Ponta? Ce, nu te simţi bine? Noi doi am fost adversari politici? Ai imaginaţie, măi băiatule! Hai să fim serioşi!… Sau cu Constantinescu! Ai votat tu cu Constantinescu în ’96? Că aşa ai declarat public.

PONTA: Ei nu, aia o fost strategie politică. Afirmaţia mea, la ea mă refer. Cum era să votez eu cu ţapu’!

ION ILIESCU: Da’ cu Piaţa Universităţii cum a fost?

PONTA: Aţi mai întrebat de Piaţa Universităţii.

ION ILIESCU: Ţi-au ieşit pistrui pe nas?

PONTA: Mulţi s-au luat de nasul meu. Asta e.

ION ILIESCU: Când eu le ziceam că-i las să fiarbă în suc propriu, am dat dispoziţie să nu mai văd picior de măturător pe-acolo prin piaţă şi am aranjat să vină cât mai mulţi ţigani cu seminţe ca să-i satur pe toţi ăia de coji şi de mizerie… Când eu făceam toate astea, tu luai parte la manifestaţii, măi băiatule?

PONTA: N-am luat parte la manifestaţii, tovarăşe prim… ăă, tovarăşe Iliescu. Cum era să iau parte? Păi eu eram pe-atuncea procuror, ce parcă nu ştiţi? Aia era o manifestaţie neautorizată. Nu puteam eu să-ncalc legea!

ION ILIESCU: Tu nu ştii că toţi ăia manifestau împotriva mea? Jos Iliescu în sus, jos Iliescu în jos…

PONTA: Mi-aduc aminte. Şi povestea cu cucuveaua.

ION ILIESCU: Care cucuvea?

PONTA: Ei, aia… La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua…

ION ILIESCU: Tâmpenia aia?

PONTA (cântă): …Iliescu şi ai lui şi-au găsit beleaua… (Nu mai cântă.) Degeaba vă uitaţi urât la mine, că n-am inventat eu povestea cu cucuveaua.

ION ILIESCU: Păi nici nu ştiu dacă să te mai cred, măi băiete.

PONTA: V-am spus, n-am inventat eu povestea. Asta e.

ION ILIESCU: Da’ celelalte poveşti? Cine le-a inventat? Eu le-am inventat?… Povestea cu copy-paste…

PONTA: Nu vă supăraţi. Am tot respectul pentru dumneavoastră. Dar de ce aţi venit la mine? Ca să mă desfiinţaţi? La fel ca toţi duşmanii mei? Şi n-am puţini, cred că aţi băgat şi dumneavoastră de seamă.

ION ILIESCU: Cum o să te desfiinţez, măi Victore! Păi noi doi suntem tovarăşi de drum, măi. Tu ai nevoie de mine, eu am nevoie de tine. Tu crezi că întâmplător ai ajuns prim-ministru?

PONTA: Sunt convins că…

ION ILIESCU: Îmi pare bine că eşti convins. Alţii n-au fost. Şi i-a costat… Bine, să lăsăm asta. Ce te faci dacă încep manifestaţiile împotriva guvernului? Aşa cum au fost alea când l-am dat jos pe omu’ lui Băsescu.

PONTA: Care manifestaţii? Aţi văzut dumneavoastră manifestaţii? Că eu n-am văzut.

ION ILIESCU: E o vorbă din bătrâni, măi Ponta. Apără-mă, doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur.

PONTA: Vă referiţi la cineva anume?

ION ILIESCU: Ştii tu.

PONTA: Nu ştiu nimica. Vă jur că nu ştiu la cine vă referiţi.

ION ILIESCU: Ei, lasă… Mă refer la ăla cu care stai mereu la masă.

PONTA: Eu stau cu Daciana la masă.

ION ILIESCU: Când mănânci. Cu ăla la care mă refer eu nu mănânci. Şi televiziunea e tot timpul cu camera pe voi.

PONTA: Vă referiţi la Crin…

ION ILIESCU: Şi la toţi perverşii ăia de care e înconjurat. Măi, nu trebuie să ai încredere îl liberali, încă nu te-ai convins pân’ acuma? Uită-te ce-au făcut de-a lungul istoriei! Trebuie să-ţi dau eu lecţii de istorie.

PONTA: Dom’ preşedinte, vă reamintesc că împreună cu Crin l-am dat jos pe Băsescu. Adică, mă scuzaţi, era cât pe-aci să-l dăm jos. Cu Crin şi nu cu altcineva. Mă rog, şi cu Felix.

ION ILIESCU: Felix? Aşa-i spui tu? Păi tov Voiculescu a făcut mult bine României, măi băiete. El e adversarul lu’ Băsescu, nu al nostru! Nu toţi securiştii au făcut rău, ştii foarte bine. Sau ar trebui să ştii, că şi la tine în familie…

PONTA: Haideţi să nu vorbim de familia mea, bine?

ION ILIESCU: Eu înţeleg că ai făcut dreptul, că ţi-ai dat doctoratul — l-ai dat, l-ai luat, mă rog, nu-i treaba mea. Înţeleg, a fost nevoie, la un moment dat, de liberali ca să vă debarasaţi de Băsescu şi de clica lui. Da’ acuma, gata, afară cu ei! Nu mai sta pe gânduri, măi băiete! Mâine-poimâine or să-nceapă manifestaţiile.

PONTA: Adică cine, Crin o să organizeze manifestaţii? Împotriva guvernului? Hai să fim serioşi.

ION ILIESCU: Îl bag în [fluierat] mă-si pe Crin al tău!

PONTA: Îmi pare rău, dom’ preşedinte, că n-aveţi încredere.

ION ILIESCU: Să nu bagi niciodată mâna-n foc pentru nimeni, măi cârlane!

PONTA: Adică vreţi să spuneţi că Crin poa’ să treacă de partea lu’ Băsescu? Că doar acuma noi suntem la putere… Şi să vă mai spun ceva, dom’ preşedinte. Manifestaţii n-au cum să mai fie acuma, că n-are cine să plătească. Omu’ nostru are DNA-ul pe cap şi numa’ de manifestaţii nu-i arde lui.

ION ILIESCU: Să plăteşti e una şi să organizezi e alta.

PONTA: Ei, aici vă dau dreptate. Păi cum aţi organizat dumneavoastră…

ION ILIESCU: Ce?

PONTA: Revoluţia! Jos pălăria!

ION ILIESCU: Măi băiete, vrei să-mi pară rău că te-am pus acolo unde te-am pus? Am spus-o de o sută de ori şi o repet: aia a fost o manifestaţie spontană şi o revoltă spontană! Spon-ta-nă! E limpede? N-a organizat-o nimeni! Cum poţi să spui că eu am organizat ceva atunci în decembrie ’89? Eu doar am…

PONTA: Ei haideţi, nu vă enervaţi, dom’ preşedinte. Îmi pare rău că vă enervaţi. Nu asta a fost intenţia mea.

ION ILIESCU: Nu po’ să ştii niciodată cum lucrează serviciile…

PONTA: Poftim?

ION ILIESCU: Am revenit la problema cu manifestaţiile.

PONTA: Aha. Am înţeles.

ION ILIESCU: Vorbeam de servicii. Ştii bine că Băsescu le joacă pe degete.

PONTA: În privinţa asta, jos pălăria!

ION ILIESCU: Asta ce mai e? În cadrul pactului vostru de coabitare? E vreun punct pe-acolo să nu-l ştiu eu? Aţi stipulat că vă tămâiaţi unu’ pe altu’?

PONTA: Nu, dom’ preşedinte. Aţi văzut dumneavoastră că-l tămâiez eu pe Băsescu? Dimpotrivă, îl ating ori de câte ori am ocazia.

ION ILIESCU: Minte şi tu mai puţin.

PONTA: Poftim? Mă scuzaţi, mi-e greu să vă urmăresc, săriţi de la una la alta, ca la B1.

ION ILIESCU: Minte mai cu cap, vreau să spun.

PONTA: Ei, haideţi că-ncep şi eu să mă enervez. Dumneavoastră aţi minţit totdeauna cu cap?

ION ILIESCU: Poţi să-mi dai un exemplu când am minţit eu fără cap?

PONTA: Nu dumneavoastră aţi spus după Revoluţie că nu intraţi în competiţia pentru putere?

ION ILIESCU: Cine, eu?

PONTA: Ei, nu dumneavoastră personal. FSN-ul, la el mă refer.

ION ILIESCU: Cârlane, câţi ani aveai tu pe vremea aia?

PONTA: Eu? Păi aveam ceva ani, tovarăşe Iliescu.

ION ILIESCU: Jucai baschet pe vremea aia.

PONTA: Jucam. Ce, e interzis să joci baschet? Nici în regimul trecut nu era interzis. Fiecare juca ce putea: unii baschet, alţii belciuge.

ION ILIESCU: Te rog să nu fii obraznic!

PONTA: Nu sunt deloc obraznic. Spun ce gândesc.

ION ILIESCU: Mai bine te-ai gândi ce faci dacă se-ngroaşă gluma cu protestul anti-Roşia Montană.

PONTA: No force. Am încheiat citatul!

ION ILIESCU: Păi nu sunt justificaţi ăia care îşi pun întrebări legat cu nasul tău?

PONTA: Dom’ preşedinte, eu vă propun un lucru: să nu ne mai certăm. Că cearta, se ştie, nu-i bună. Haideţi să trecem la obiect. Dacă este vreun obiect.

ION ILIESCU: Să te-ntreb iarăşi de pistrui pe nas?

PONTA: Ei, nu. Acuma, serios vorbind, eu sunt convins că dacă aţi venit la mine, aţi făcut-o cu un scop. Că dumneavoastră niciodată nu faceţi nimica fără un scop precis. Asta nu e nevoie să mi-o spună nimeni. Ştiu eu.

ION ILIESCU: Ponta, uite ce e. Eu am venit la tine ca să mă asigur că pot conta pe tine. Că noi toţi putem conta pe tine. Ştii la cine mă refer.

PONTA: Aveţi în vedere vreo situaţie mai deosebită de care să nu ştiu eu? Dacă vă gândiţi la servicii, să ştiţi că aşa e cum aţi spus dumneavoastră mai înainte. Serviciile sunt în mâna lui Băsescu. Din păcate. A ştiut omu’ cum să le-nvârtă, cum să le ameţească… Mai cu Maior, mai cu Meleşcanu. I-a ieşit. Asta e.

ION ILIESCU: Nu toate se rezolvă cu serviciile. Tre’ să ştii pe cine pui în funcţie. Şi unde îl pui. Fiecare la locul potrivit.

PONTA: Vi se pare că eu n-am ştiut pe cine să pun în funcţie?

ION ILIESCU: Vrei să-ţi reamintesc de Fenechiu, de Silaghi, de Vosganian şi de toate otrepele alea liberale?

PONTA: Eu nu le-aş zice chiar otrepe.

ION ILIESCU: Corlăţean…

PONTA: Ce-i cu el? Şi Corlăţean e…?

ION ILIESCU: Corlăţean e singurul cu care ai nimerit-o, măi băiete. Bravo ţie şi bravo lui. „Conducerea politică a ţării”, aşa l-am auzit exprimându-se mai deunăzi. De când n-am mai auzit vorba asta! Drept să-ţi spun, m-a uns pe suflet. Şi să ştii că nu l-am învăţat eu. Băiatu’ ăsta are în sânge etica şi echitatea socialistă. Şi e singurul care o are, îmi pare rău că trebuie să ţi-o spun. Singurul!

PONTA: Dragnea şi Şova ce cusur au? Dragnea s-a dat peste cap să iasă referendumul…

ION ILIESCU: Şi i-a ieşit un că…[fluierat]! Asta i-a ieşit!

PONTA: Eu zic să-i apreciem bunele intenţii.

ION ILIESCU: Stai să vedem cum iese de la scărmănat.

PONTA: Vă referiţi la DNA? Ce pot să vă spun eu e că, uitaţi, nu vă plac dumneavoastră liberalii, dar cine s-a ridicat împotriva DNA-ului?

ION ILIESCU: Cine? Te referi la Stănescu?

PONTA: Păi da. Roşca-Stănescu, cine altu’?

ION ILIESCU: Ştii ce? Îl bag în [fluierat] mă-si pe Stănescu cu toţi liberalii lui! Dă-i un şut în [fluierat], să se-ntoarcă la România lui liberă! Să-i toace pe ăia! N-avem nevoie de asemenea ipochimene în conducerea politică a ţării!

(Sună telefonul.)

PONTA: Da… E aici… Da, sigur, vi-l dau imediat. (Lui Ion Iliescu.) De la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

ION ILIESCU: Ce [fluierat] mă-si mai vor şi ăştia! (La telefon.) Ion Iliescu, da, cine mă caută?… Pentru ce?!… Eşti cam şugubăţ matale!… Nu răspund decât în faţa Senatului României!… Asta-i neobrăzare! După tot ce am făcut pentru ţara asta!… Păi da!… Mai politicos de-atâta n-am cum să fiu. Sunt politicos atâta cât meriţi mata!… Mă rog, n-aveţi decât!… Nu semnez nimica!… Nu, n-am arme în casă şi nici muniţie. Nu, n-am… Adrian Năstase nu mă interesează! Aia cu Adrian Năstase a fost altă poveste!… Cum nu s-a prescris?… N-am nevoie de nicio apărare din oficiu! Vorbesc imediat cu tovarăşa… asta, cu doamna Paula Iacob. Da! Sigur că da!… (Îi dă receptorul lui Ponta.) După atâţia ani!… Pe mine! Să mă pună pe mine sub acuzare! Asta-i culmea neobrăzării!… Justiţia lu’ Băsescu!

PONTA: Eu v-am zis că le are pe toate în mână. Jos pălăria. Degeaba vă uitaţi urât la mine. Asta e.

Dialoguri presupuse (2)

Cum a stat Ponta de vorbă cu Adrian Năstase

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, uite de ce te-am chemat… Adică nu te-am chemat, că nu mi-aş fi putut permite. Eşti şi tu acuma prim-ministru…

PONTA: Da’ de ce, domnu’ Adi, m-aţi chemat! Haideţi s-o spunem p-a dreaptă, m-aţi chemat. Eu vin, care-i problema. N-am uitat, şi n-am să uit niciodată, că dumneavoastră m-aţi lansat în politică. Dumneavoastră mi-aţi fost tutore, ca să zic aşa. Puteţi să mă chemaţi oricând. Am să vin. Chiar şi la vorbitor am să vin, că doar nu-mi cade rangu’.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, hai să ne înţelegem. Dacă tu vorbeşti de vorbitor, înseamnă că n-ai aplicat cum trebuie politica partidului. Că doar este vorba de partid până la urmă. Şi de ţară.

PONTA: Domnu’ Adi, îmi pare rău. Aţi văzut că eu nu mă dau în lături de la nimica. Aţi zis să trec Inspectoratu’ în subordinea mea, l-am trecut…

ADRIAN NĂSTASE: Da, da’ eu nu ţi-am zis eu să-l pui şef pe Grăjdan ăla. Omul a fost o catastrofă, dragă Victoraş, şi mă mir că n-ai realizat lucrul acesta.

PONTA: Ce să facem, domnu’ Adi, de unde să-mi treacă mie prin cap c-o să-nceapă să vorbească de Cuza-Vodă? Orice, numa’ nu Cuza-Vodă. Când e vorba de prejudicii. Da’ pe de altă parte tre’ să recunoaşteţi şi dumneavoastră că n-am putut să fac o triere ca lumea, eram în criză de timp.

ADRIAN NĂSTASE: Orice, Victoraş, dar nu Cuza-Vodă… Bine, hai să nu lungim vorba, că iar suntem în criză de timp.

PONTA: Îmi dau seama şi îmi pare rău pentru dumneavoastră. Sincer, îmi pare rău. Apropo, v-aţi făcut valiza?

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident nu mi-am făcut-o! Adică vrei să spui că n-ai găsit încă nicio soluţie pentru mine, măi Victoraş? Păi eu, dacă eram în locul tău (şi tu, în mod evident, în locul meu), până acuma puneam mâna pe telefon şi lucrurile erau ca şi aranjate. În favoarea ta, vreau să zic.

PONTA: Vă atrag respectuos atenţia că pe vremea dumneavoastră nu-l aveaţi pe Băsescu pe cap.

ADRIAN NĂSTASE: Ba cum să nu! Băsescu era şi atuncea!

PONTA: Da, da’ era primar. Una e să-l ai preşedinte şi alta e să-l ai primar. Păi dumneavoastră ştergeaţi pe jos cu el!

ADRIAN NĂSTASE: Ei, află că nu-i chiar aşa, Victoraş dragă. Lasă, încetul cu încetul o să capeţi şi tu experienţă… Dar hai să-l lăsăm naibii pe Băsescu. Ce mă doare pe mine acuma este, în mod evident, că trebuie să mă prezint la poliţie pentru…

PONTA: Încarcerare, ştiu.

ADRIAN NĂSTASE: Sincer, mă vezi tu într-o celulă, Victoraş? Suntem amândoi doctori, ce dumnezeu! Chiar nu se găseşte nicio soluţie după condamnarea aia?

PONTA: E definitivă, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar…

PONTA: Nu, domnu’ Adi, evident că nu vă văd într-o celulă. Şi de aceea m-am gândit la o soluţie. Da’ nu ştiu dacă o să vă convină.

ADRIAN NĂSTASE: Ceva cu Curtea Constituţională? Am văzut că ai făcut o mişcare inteligentă acolo.

PONTA: Ei, domnu’ Adi, nu-i meritu’ meu, de ce să-mi atribui o idee care nu-mi aparţine. E meritu’ partidului. Pentru dumneavoastră am altă idee. Da’ comportă un risc.

ADRIAN NĂSTASE: Zău? Un risc, zici. Mare?

PONTA: Depinde de dumneavoastră. Da’ fiindcă ştiu că sunteţi bun cunoscător într-ale armelor de foc, o să iasă totu’ bine. Sper.

ADRIAN NĂSTASE: Arme de foc? Victoraş, ce prostii îţi trec prin căpşoru’ ăsta atât de nevinovat şi de drăguţ? (Dă să-l mângâie pe cap.)

PONTA (se fereşte): Domnu’ Bombo… Mă scuzaţi, domnu’ Adi, vă rog.

ADRIAN NĂSTASE: Suntem între patru ochi, Victoraş.

PONTA: Nu se ştie niciodată, domnu’ Adi. Oamenii lu’ Băsescu veghează zi şi noapte, peste tot, credeţi-mă că eu ştiu ce spun. Nu-i cazu’ să-i dăm apă la moară.

ADRIAN NĂSTASE: Oamenii lui Băsescu? Victoraş, fii sincer, sunt ai lui Băsescu, sau sunt ai tăi?

PONTA: Nu vreau să spun mai mult. Dar să revenim, fiindcă suntem în criză de timp, cum ziceaţi… Ştiu că sună ciudat, dar m-am gândit la o…

ADRIAN NĂSTASE: La o?

PONTA: Sinucidere, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, tu ştii cine sunt eu?

PONTA: Ei, cum, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, eu te-ntreb foarte serios! În mod evident ai uitat tot ce am făcut pentru ţară, ai uitat că am fost atâţia ani preşedintele Partidului Social Democrat, ai uitat că am fost ministru de externe, ai uitat că am fost prim-ministru…

PONTA: N-am uitat, domnu’ Adi…

ADRIAN NĂSTASE: Nu, nu, nu, ai uitat! Ai uitat că am privatizat Sidex şi Petrom. Pentru ţară, Victoraş. Pentru binele acestei ţări! Ai uitat că în prim-ministeriatul meu România a finalizat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, ai uitat că sub prim-ministeriatul meu România a devenit membru NATO. Adică eu am băgat-o, hai să nu ne ferim să ne recunoaştem meritele!

PONTA: Îmi pare rău, domnu’ Năstase… Domnu’ prim-ministru… N-am uitat nimic din toate astea. Zău, credeţi-mă. Şi tocmai de aceea, acum, când sunteţi într-o situaţie grea, eu vreau să vă întind o mână să vă scap, atât cât se poate, din această belea în care v-a băgat duşmanul nostru comun, Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Păi atunci cum îmi vorbeşti tu mie de sinucidere, măi băiatule?

PONTA: Nu, nu… Domnu’ Adi, daţi-mi voie să vă explic! Păi dacă nu mă lăsaţi să vă explic, n-ajungem nicăieri.

ADRIAN NĂSTASE: Bine, Victoraş, te las. Ascult.

PONTA: Lucrurile stau în felul următor. În primul rând, dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine care-i psihologia maselor…

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-mă, omule, cu teoria. Bineînţeles că ştiu cum e cu psihologia maselor. Chiar dacă n-am ajuns doctor în psihologie… Adică voi vreţi să mă sacrificaţi? După tot ce am făcut pentru ţară?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, nici vorbă! Ideea e că o sinucidere reuşită, ca să zic aşa, are aceleaşi efecte ca şi una ratată. Mă urmăriţi?

ADRIAN NĂSTASE: Adică tu îmi sugerezi să recurg la o sinucidere simulată? Să mă prefac?

PONTA: Domnu’ Adi, gândiţi-vă niţel. Eu zic că merită. E în interesul dumneavoastră şi pentru binele ţării. De-aia ziceam că depinde de dumneavoastră. Aveţi atâtea arme, ştiţi cum să umblaţi cu ele, le-aţi folosit de atâtea ori.

ADRIAN NĂSTASE: Da, măi, dar tu uiţi un lucru: eu am tras în animale.

PONTA: Domnu’ Adi, hai să fim serioşi. Adică când sunt interese atât de mari în joc, noi ne împiedicăm de astfel de amănunte? Ce mi-e om, ce mi-e animal! Anatomic funcţionează la fel. Ideea e că dumneavoastră tre’ să rataţi ţinta.

ADRIAN NĂSTASE: Şi dacă n-o ratez?

PONTA: Păi d-aia ziceam că vă pricepeţi la arme. O s-o rataţi. Ce preferaţi, cap sau inimă?

ADRIAN NĂSTASE: Mă pui în faţa unei alegeri delicate.

PONTA: Da’ de ce? Am şi aranjat cu Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Cu Rus?!

PONTA: Păi da. Nu e el ministru de interne?… Domnu’ Adi, ca să înţelegeţi şi dumneavoastră, uitaţi, noi o să lucrăm pe două planuri. Pe de o parte, Rus vă trimite doi băieţi pricepuţi, chiar mai pricepuţi ca dumneavoastră, iertaţi-mă că v-o spun. (Da’ ştiu că v-o să vă supăraţi şi d-aia îndrăznesc.) Pe de altă parte, pe partea cu medicina, o să vă asigurăm toată asistenţa de care e nevoie. O ambulanţă o să v-aştepte în faţa casei, sau chiar în garaj la dumneavoastră dacă vreţi. O să ajungeţi unde trebuie, domnu’ Adi, să n-aveţi nicio grijă.

ADRIAN NĂSTASE: Adică unde o s-ajung?

PONTA: La Spitalu’ de Urgenţă, bine’nţeles. Acolo sunt băieţii noştri, doar îi ştiţi. E Brădişteanu, e Lascăr…

ADRIAN NĂSTASE: Da, îl ştiu şi pe Lascăr, cum să nu. Dar…

PONTA: Domnu’ Adi, hai, ca să fiţi liniştit până la capăt: acum trei zile l-am numit pe Lascăr consilierul meu onorific.

ADRIAN NĂSTASE: Victoraş, trebuie să recunosc că îmi depăşeşti toate aşteptările.

PONTA: Fac tot ce trebuie pentru partid, domnu’ Adi. Şi pentru ţară. Şi pentru suspendarea lu’ Traian Băsescu.

ADRIAN NĂSTASE: Lasă-l încolo de Băsescu, nu-mi mai aminti de el.

PONTA: Nu ştiu dacă pot, domnu’ Adi. Sincer, îmi stă în gât. Apropo de gât, cred că e locul cel mai potrivit. Aşa spunea şi Rus.

ADRIAN NĂSTASE: Potrivit pentru ce?

PONTA: Pentru împuşcat, domnu’ Adi. Da’ n-o să fie decât aşa, tangenţial, o zgârietură, vă rog să contaţi pe băieţii lu’ Rus. În rest, e treaba lu’ Brădişteanu şi a lu’ Lascăr.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ce treabă? Să mă panseze?

PONTA: Să vă şi panseze, bineînţeles. Dar principala lor treabă e să prezinte rana, mă rog, plaga împuşcată, ca să vorbim în termeni medicali. S-o prezinte pentru public. Credeţi-mă, domnu’ Adi, între ceea ce o să fie în realitate şi ceea ce o să prezinte ei, o să fie o diferenţă ca de la cer la pământ.

ADRIAN NĂSTASE: Adică minţim, Victoraş?

PONTA: Nu noi, domnu’ Adi. Ei or să mintă. Dar o vor face pentru binele partidului şi al ţării. Şi pentru…

ADRIAN NĂSTASE: Mi-ai promis că n-o să mai…

PONTA: Aşa e, domnu’ Adi. Da’ nu mă pot abţine… Vreţi ca Rus să trimită băieţii imediat, ca să facem, aşa, o repetiţie generală?

ADRIAN NĂSTASE: Nu, cred că nu-i nevoie. Am pistolul pregătit pentru asemenea cazuri.

PONTA: N-o să fie nevoie, domnu’ Adi. Băieţii vin pregătiţi cu tot ce trebuie.

ADRIAN NĂSTASE: Bun, şi după aia?

PONTA: După aia… Lucrurile îşi urmează cursul firesc, nu vă faceţi griji. Intră pe fir Antenele, Realitatea, organizăm şi un miting de simpatie în faţa Spitalului de Urgenţă, Andrei o să citească testamentu’ dumneavoastră chiar de ziua dumneavoastră, ocazie cu care vă urez şi eu la mulţi ani, fiindcă nu ştiu dacă vineri o s-avem ocazia să ne vedem.

ADRIAN NĂSTASE: Care Andrei? Andrei Zaharescu, purtătorul tău de cuvânt?

PONTA: Andrei, băiatul dumneavoastră, domnu’ Adi.

ADRIAN NĂSTASE: Ce testament o să citească Andrei?

PONTA: Testamentu’ dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Adică ăla cu tablourile, armele, bijuteriile şi toate celelalte?

PONTA: Nu, domnu’ Adi, testamentul dumneavoastră POLITIC.

ADRIAN NĂSTASE: N-am scris eu aşa ceva!

PONTA: Ei, domnu’ Adi, iarăşi ne împiedicăm în amănunte fără nicio importanţă? Nu contează că nu l-aţi scris. L-am scris eu în locul dumneavoastră. Adică băieţii mei de la partid. De la propagandă. V-am preluat toate ideile, nu vă faceţi griji.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident îmi fac griji. Pentru că nu vreau să se mai întâmple ca cu teza ta de doctorat. E original sută la sută?

PONTA: Testamentul? Sută la sută original, domnu’ Adi, se poate! Sută la sută. Mai puţin o poezie de Adrian Păunescu. Da’ care e citată sută la sută corect.

ADRIAN NĂSTASE: O poezie de Adrian Păunescu în testamentul meu?

PONTA: POLITIC, domnu’ Adi. Nu uitaţi asta. O să vedeţi, o să vă placă.

ADRIAN NĂSTASE: Dar m-ai întrebat dacă îmi place Adrian Păunescu?

PONTA: Ei, cum să nu vă placă, domnu’ Adi. E de-al nostru. Ne reprezintă pe toţi, ca să zic aşa. Aţi uitat ce vremuri minunate am trăit cu toţii pe vremea lu’…?

ADRIAN NĂSTASE: Vasăzică tu lansezi pe piaţă testamentul MEU, şi eu nici să nu-l văd?

PONTA: Nu mai avem timp, domnu’ Adi. Rus tre’ să vă sune dintr-o clipă într-alta. Da’ vă rog s-aveţi încredere în mine. În partid! Noi suntem oameni politici responsabili. Nu ca…

ADRIAN NĂSTASE: Te rog, te rog! Fără Băsescu!

PONTA: Cum ziceţi dumneavoastră.

ADRIAN NĂSTASE: Şi, Victoraş, una peste alta, tu ce crezi, o să iasă totul exact aşa cum ai stabilit?

PONTA: Sută la sută, domnu’ Adi. Ideea e că în România toată lumea se uită la telenovele şi varsă lacrimi. Prostimea, domnu’ Năstase. O să vedeţi. Cazu’ dumneavoastră o să stârnească valuri de simpatie. Valuri-valuri, domnu’ Adi. Contaţi pe mine. Şi pe partid. Toată lumea o să spună că sunteţi un bărbat adevărat, că aveţi demnitate, o să-şi amintească de toate lucrurile bune pe care le-aţi făcut.

ADRIAN NĂSTASE: În mod evident.

PONTA: Trebuie să scăpăm odată de dictatura lui Bă… Hm! Vă rog să mă scuzaţi, domnu’ Adi, da’ nu mă pot abţine.

Dialoguri presupuse (1)

Cum a stat Victor Ponta de vorbă cu Balaban-Grăjdan

VICTOR PONTA: Ia loc, Grăjdan. Ştii de ce te-am chemat, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Am eu o bănuială, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Ştiu că eşti băiat deştept, Costică. Da’ nu ştiu dacă de data asta chiar ai mirosit-o pân’ la capăt.

BALABAN-GRĂJDAN: Vedem, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Sper că n-am greşit, te cheamă şi Constantin, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, aşa e. Normal să-mi ziceţi Costică şi nu Adi, ca să nu se işte vreo confuzie.

VICTOR PONTA: Nu se iscă nicio confuzie, Costică, stai liniştit… Apropo de Adi, tu ştii că preşedintele partidului nostru, mă rog, fostul preşedinte, are nevoie de-o mână de ajutor.

BALABAN-GRĂJDAN: Mie-mi ziceţi, dom’ Victor? Păi n-am vorbit eu cu dumnealui la telefon! De-atâtea ori! Şi SMS-uri, nu mai spun!

VICTOR PONTA: Când ai vorbit?

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, dom’ Victor, parcă nu ştiţi dumneavoastră!

VICTOR PONTA: Măi băiatule, eu ştiu, da’ tu nu ştii că eu ştiu, mă-nţelegi, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Păi nu ziceaţi dumneavoastră că-s băiat deştept?

VICTOR PONTA: Eşti băiat deştept, da’ faci ce-ţi zic eu, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Victor, se poate! Oi fi eu băiat deştept, da’ nu mă compar cu dumneavoastră. Fiecare cu cât poate.

VICTOR PONTA: Tocmai… Costică, tu ştii că domnu’ preşedinte al partidului, mă rog, fostul preşedinte, e la ananghie. Ştii asta, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, cum să nu ştiu, dom’ Victor! Ăştia i-a pus gând rău. Tre’ să punem umăru’ cu toţii. Mai ales acuma, c-aţi venit dumneavoastră prim-ministru şi se poate. Pentru dumnealui punem umăru’ cu toţii, ce dracu’!

VICTOR PONTA: Costică, nu trebuie să punem umărul cu toţii.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu?

VICTOR PONTA: Nu. Numai tu pui umărul.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Costică.

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Uită-te-n ochii mei.

BALABAN-GRĂJDAN: Mă uit, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Până unde eşti gata să mergi cu sacrificiul pentru domnu’ preşedinte?

BALABAN-GRĂJDAN: Fostu’? Adică domnu’ Adi?… Până… unde trebuie, dom’ Victor! Până la… capăt!

VICTOR PONTA: Uite cum facem, Costică.

BALABAN-GRĂJDAN: Ascult, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Eu trec Inspectoratul în subordinea mea.

BALABAN-GRĂJDAN: Adică ISC-ul?

VICTOR PONTA: Păi noi despre ce dracu’ vorbim aicea? Despre ISC, nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, cum ziceţi dumneavoastră. Nu vă supăraţi.

VICTOR PONTA: Nu mă supăr… Şi te pun pe tine inspector-general.

BALABAN-GRĂJDAN: Grozav!

VICTOR PONTA: Stai, nu te bucura prea tare.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu? De ce?

VICTOR PONTA: Ai spus că eşti gata să mergi cu sacrificiul pân’ la capăt, da?

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor, dacă am spus, am spus.

VICTOR PONTA: Chiar a doua zi după ce te numesc, tu trimiţi o scrisoare la Înalta Curte de Casaţie.

BALABAN-GRĂJDAN: Da…

VICTOR PONTA: Trimiţi o scrisoare şi le spui că ISC-ul nu mai are nicio pretenţie în procesul ăla.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor. „Trofeul Calităţii”. Sunt la curent. Că doar am schimbat cu domnu’ Adi atâtea SMS-uri, cum vă spuneam. Ştiu tot.

VICTOR PONTA: Ştii tot, da’ nu ştiu dac-ai înţeles.

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, cum să nu, dom’ Victor. După scrisoarea aia, Înalta Curte n-o să-l mai condamne pe domnu’ Adrian.

VICTOR PONTA: Da, da’ vezi că o să-ţi sară toţi ăştia-n cap.

BALABAN-GRĂJDAN: Cine, Băsescu?

VICTOR PONTA: Nu numa’ Băsescu. Şi DNA-ul.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Niciun aoleu, Costică! Te sacrifici, sau nu?

BALABAN-GRĂJDAN: Mă sacrific, dom’ Victor, se poate? Da’ ce treabă are DNA-ul?

VICTOR PONTA: Are, Costică. S-ar putea să te pună sub acuzare pentru favorizarea infractorului. Eu, între timp, dau o fugă până în Afganistan. La băieţii noştri.

BALABAN-GRĂJDAN: A, la băieţii noştri!… Da’ ce, băieţii noştri e în Afganistan?

VICTOR PONTA: Nu te mai gândi la Niculae, la Robert, la Dan şi la toţi ăia, Costică, ce dracu’! Mai sunt şi alţi băieţi pe lumea asta. Care se sacrifică pentru onoarea Patriei!

BALABAN-GRĂJDAN: Şi ei?

VICTOR PONTA: Şi vezi că tu rămâi singur. Vezi cum te descurci.

BALABAN-GRĂJDAN: Le spun că ISC-ul n-are niciun prejudiciu de pe urma „Trofeului”.

VICTOR PONTA: Şi ce, are?

BALABAN-GRĂJDAN: N-are dom’ Victor! Păi eu de când le tot spun! Din 2009!

VICTOR PONTA: Vezi c-o să sară şi presa cu gura pe tine.

BALABAN-GRĂJDAN: Dă-o-n mă-sa de presă!

VICTOR PONTA: Măi băiatule, nu-i chiar aşa. Vezi ce le răspunzi.

BALABAN-GRĂJDAN: Da’ nu puteţi să amânaţi vizita aia în Afganistan până după ce vine presa?

VICTOR PONTA: Şi DNA-ul…

BALABAN-GRĂJDAN: Şi DNA-ul, da.

VICTOR PONTA: Costică, păi eu credeam c-ai înţeles.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor. Vă duceţi în Afganistan ca sa vadă presa că ţineţi la onoarea băieţilor noştri. Şi presa, şi DNA-ul.

VICTOR PONTA: Mă dezamăgeşti, Costică. Eu trebuie să fiu cât mai departe când tu o să faci prostia aia.

BALABAN-GRĂJDAN: Care prostie, dom’ Victor?

VICTOR PONTA: Scrisoarea aia către Înalta Curte, Costică. Lumea tre’ să creadă c-ai făcut-o de capu’ tău.

BALABAN-GRĂJDAN: Am înţeles, dom’ Victor… Şi, dom’ Victor, dumneavoastră aţi fost procuror, ce credeţi c-or să-mi facă ăia de la DNA?

VICTOR PONTA: Păi ce să-ţi facă, măi Costică? Stai liniştit. Ăia de la DNA nu poa’ să-ţi facă mai nimica. Ăia doar de acuză. Instanţa hotărăşte.

BALABAN-GRĂJDAN: Şi acolo aveţi dumneavoastră grijă!

VICTOR PONTA: Grijă, pe dracu’!

BALABAN-GRĂJDAN: Nu dumneavoastră? Da’ cine? Băsescu? C-atuncea e de rău!

VICTOR PONTA (după o ezitare): Costică… Poate că fac o prostie… Nu ştiu dacă pot să mă-ncred în tine…

BALABAN-GRĂJDAN: Puteţi, dom’ Victor! Vă garantez io!

VICTOR PONTA: Nu ştiu, zău…

BALABAN-GRĂJDAN: Ei, hai, dom’ Victor. E de rău?

VICTOR PONTA: Nici asta nu ştiu…

BALABAN-GRĂJDAN: E de Băsescu?

VICTOR PONTA: Ei, aici ai nimerit-o.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Costică, hai să-ţi spun ce cred eu. Fie ce-o fi. Îmi asum ricul. Uite… Eu… cred în Băsescu.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta… dumneavoastră vă simţiţi bine?

VICTOR PONTA: Sincer? Nu, Costică, nu mă simt bine… alături de panglicaru’ ăla de Antonescu. Dar… asta-i politica, Costică dragă, ce să-i faci.

BALABAN-GRĂJDAN: Şi-atuncea…

VICTOR PONTA: Şi atuncea, măi băiatule, mai bine Băsescu.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Victor, vreţi să vă spun ceva? Eu am încredere în dumneavoastră. Cum spuneţi dumneavoastră aşa e bine.

VICTOR PONTA: Costică dragă, ştii ce? Dacă în lipsa mea vine presa la tine şi te-ntreabă, ai de la mine mână liberă să spui ce vrei! Toate prostiile din lume, Costică dragă. Sunt convins că poţi.

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta, dacă îmi daţi mână liberă, n-o să vă pară rău.

VICTOR PONTA: Te-ai prins ce am de gând să fac?

BALABAN-GRĂJDAN: Dom’ Ponta, să vă spun şi eu ceva. Nu contează. Nu contează dacă m-am prins sau nu.

VICTOR PONTA: Bun. Dacă te prinzi greu, cu-atât mai bine. O să vină presa la tine, o să vină DNA-ul… După ce mă întorc din Afganistan, te dau afară.

BALABAN-GRĂJDAN: Aoleu!

VICTOR PONTA: Niciun aoleu!

BALABAN-GRĂJDAN: Din ce mă daţi afară, dom’ Ponta? Din partid?

VICTOR PONTA: Măi băiatule, partidul are nevoie de oameni ca tine. Din ISC. De-acolo te dau afară. Ai priceput? Nu stai şef decât vreo două-trei zile. Asta-i situaţia. Te sacrifici, asta-ţi cer! Toată lumea o să spună c-am dat-o-n bară cu „cel mai cinstit guvern”. Şi atuncea cu cine crezi tu c-o să voteze lumea la toamnă?

BALABAN-GRĂJDAN: Cu Băsescu!

VICTOR PONTA: Costică, uită-te-n ochii mei.

BALABAN-GRĂJDAN: Da, dom’ Victor.

VICTOR PONTA: Băsescu nu se mai alege.

BALABAN-GRĂJDAN: Nu se mai alege, dom’ Ponta.

VICTOR PONTA: Mai bine cu PDL-ul.

BALABAN-GRĂJDAN: Mai bine cu PDL-ul?

VICTOR PONTA: Costică, crede-mă, am făcut tot ce-am putut ca să nu vină ăştia de la USL la putere. Iliescu şi toată gaşca lui! Cârlan, aşa mi-a zis! Ţii minte? Păi tu crezi că eu pot să uit una ca asta?

BALABAN-GRĂJDAN: E un măgar, dom’ Ponta. Asta-i părerea mea. Nu se face aşa ceva! Între doi oameni salon nu se face!

VICTOR PONTA: Mai mult decât am făcut n-am ce să mai fac. O să bată la ochi.

BALABAN-GRĂJDAN: Aşa e, dom’ Victor…

VICTOR PONTA: Păi tu de ce crezi c-am pus-o pe toanta aia de Corina Dumitrescu la Educaţie?

BALABAN-GRĂJDAN: De ce?

VICTOR PONTA: De ce! D-aia!… De ce crezi că după aia l-am pus pe Mangă ăla, alt zevzec? Ce, crezi că nu ştiam c-a plagiat ca-n codru! Puteam, la fel de bine, să te pun pe tine.

BALABAN-GRĂJDAN: He-he, dom’ Victor, eu n-am plagiat.

VICTOR PONTA: Ce să plagiezi, măi băiatule? Tu ai alt destin în viaţă.

BALABAN-GRĂJDAN: Să-l aduc pe Băsescu la putere.

VICTOR PONTA: Costică, ştii ceva? Hai să ne vedem lungu’ nasului. Dacă PDL-ul vine din nou la putere, o să fie meritul meu. Nu al tău. E clar?

BALABAN-GRĂJDAN: Clar, dom’ Victor. Să trăiţi! Clar ca bună-ziua.

%d blogeri au apreciat asta: