Category Archives: Electorale

IQ de prezidențiabil

Sunt sigur că, puși să ordoneze sau să potrivească între ele, pătrate, triunghiuri sau biluțe, sau culori, așa cum presupune orice test IQ, s-ar descurca cu brio. Și totuși, știind că n-au nicio șansă, candidează. Poate că pentru unii dintre ei, scrutinul este un antrenament pentru viitoarele candidaturi. (Deși mulți rămân candidați pentru toată viața — și ei o știu foarte bine.) Pentru alții însă nu-i niciun exercițiu, pentru de fapt au alte griji în viață. Ceea ce nu pot înțelege este cum de nu își dau seama, cum de nu anticipează că, la afișarea tabelei scorurilor electorale, se vor umple de ridicol. Dar probabil că asta e cu IQ-ul: exclude din grila de testare ridicolul. Ceea ce, din punctul meu de vedere, îl face să fie complet nerelevant. Că nu ține cont nici de ridicol, nici de lungul nasului.

Reclame

Pro-România lui Ponta, „Perestroika” PSD-ului

Tocmai i-am trimis lui Victor Ponta, pe situl partidului Pro-România, mesajul de mai jos.

Domnule Ponta,

Văd că aţi făcut unele declaraţii în privinţa liderului PNL, Ludovic Orban, cum că „nu poți să faci schimbarea politică în România cu indivizi ca Ludovic Orban — un combinator politic din anii 90, mincinos, prefăcut și iresponsabil, plin de «schelete» din anii 2007-2008, mereu pe post de măscărici pentru cei care îl mai bagă în seamă!”

Nu sunt un fan al liberalilor, am votat la europarlamentare cu Alianţa USR–PLUS. Nu pot însă să nu observ. Da, Orban nu-i potrivit pentru rolul de lider al Opoziţiei, pentru simplul fapt că nu se bucură de simpatia electoratului. Din diverse motive. Şi cu siguranţă are şi alte defecte. Dar înverşunarea dv. împotriva lui Orban e clar de unde vi se trage: de la de refuzul acestuia de a vi se alătura la mizeria numită USL, pe care aţi conceput-o în 2011, împreună cu Antonescu şi cu fostul om de casă al lui securistului Voiculescu, Daniel Constantin, care astăzi vă stă din nou alături, cu unicul scop — atunci — de a-l înlătura de la putere pe Traian Băsescu.

Dv. vorbiţi de minciună, prefăcătorie şi iresponsabilitate? Dar ştiu că aveţi tupeu! Aţi ajuns un „disident” al PSD-ului doar fiindcă Dragnea a avut abilitatea să vă profite de conjunctură pentru a vă înlătura de la putere. Mai nou, vă puneţi cenuşă în cap pentru unele eşecuri de pe vremea când aţi fost premier, pozând în victimă. Nu mai trec în revistă acţiunile dv. din vremea mandatului de premier, prin care aţi adus prejudicii grave, pe termen lung, românilor şi României, în intervalul 2012–2015, deoarece n-am nicio îndoială că sunteţi incapabil să înţelegeţi. O dovadă — dacă mai era nevoie de încă una — este maniera grobiană în care vă referiţi la Ludovic Orban, după ce românii tocmai şi-au manifestat prin vot, fără echivoc, preferinţa pentru Dreapta.

Schimbarea politică în România nu se poate face nu cu indivizi ca Orban, ci cu indivizi ca dv. Dv. nu sunteţi Opoziţie ci o variantă „cu faţă umană” a PSD-ului. Un fel de perestroika. Ştiţi cum se spune în popor: lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Dragnea: românii sunt frumoși

Etc.

Atenţie la jocul Gabrielei Firea!

La început „şefă” a disidenţei din PSD — a aşa-zisului puci —, apoi părăsită rând pe rând de „pucişti”, din ce în ce mai singură. Apoi, mai recent, singură de tot. Singură împotriva Căpcăunului, vai, săraca de ea! Cât pe ce să ne dea lacrimile!

M-am uitat la recentul sondaj CURS şi, dacă-i adevărat (personal, am dubii), m-am îngrozit: preferinţă de vot pentru PSD de 38% pentru europarlamentare, în Bucureşti! Măi, să fie! Chiar aşa? PNL la abia 15 procente, gâfâind în urmă, pe locul doi, la egalitate cu ALDE? Şi USR la abia 8 procente, după „Pro România” lui Ponta? Incredibil!

Dar dacă-i totuşi adevărat, înseamnă că strategia PSD-ului începe să dea roade. Simpatia pentru madam Firea a crescut vertiginos în ultimele câteva săptămâni. A fost preferată de bucureşteni în proporţie de 43% în alegerile locale din 2016. Totuşi pentru următoarele prezidenţiale era riscant să se afişeze drept candidată. Nu de alta, dar nu se bucura de simpatie în restul ţării. Nici Dragnea nu se bucura de simpatie, iar în ultimul timp a ajuns la cote catastrofale în urma lanţului de scandaluri legate de afacerile sale dubioase şi de asaltul PSD-ului împotriva justiţiei. Primăriţa Bucureştiului s-a dovedit a fi o catastrofă pentru Capitala României. Şi atunci, ce s-or fi gândit ei? Ca gospodar al Bucureştiului, zero. Dar opozantă a lui Dragnea! Vorba aia, duşmanii duşmanilor mei sunt prietenii mei! Ce pierde madam Firea ca administrator, câştigă politic. PSD pierde şi el teren, odată cu Dragnea. Vertiginos! Da, dar Firea e din ce în ce mai puţin PSD. Luni 19 noiembrie, probabil că nu va mai fi deloc. Exclusă. Cică! Păi nu-i ăsta un motiv de simpatie, chiar şi în ţară, unde până mai ieri era nedorită?

Atenţie mare! După europarlamentare urmează prezidenţialele. Unde se zice că PSD n-a reuşit până acum să-şi găsească niciun candidat. Dar dacă a şi găsit? Amintiţi-vă şmecheria lui Sorin Oprescu la alegerile de la 1 iunie 2008 pentru Primăria Bucureştiului. Sau mai bine zis, şmecheria PSD-ului cu Sorin Oprescu. În aprilie, dom’ Oprescu şi-a dat — cică! — demisia din PSD (unde fusese, ce credeţi? Preşedinte al filialei Bucureşti în 2006!), a candidat independent şi a câştigat Capitala. Nu s-a mai reînscris în PSD. Dar mai era nevoie? A rămas „trup şi suflet” pesedist şi omul lui Iliescu. În măsura în care fiul unui securist de rang înalt poate fi trup şi suflet pentru altceva decât pentru binele şi prosperitatea sa personală.

Ce intenţii are madam Firea? Întrebată dacă va candida la prezidenţialele din 2019, la început a răspuns că nu, nici vorbă. Doar că ultima ei declaraţie a fost: „Se spune că în viaţă niciodată să nu spui niciodată.” Ei? Destul de clar, nu?

Dragnea n-are şcoală de actorie. Se descurcă şi el cum poate, ca amator. Dar madam Firea? Ce mai, are şcoală madam Firea! Şcoala securistă de la Antena 3. Ea însăşi este o „fiică” a Antenei 3 şi a infractorului-securist Dan Voiculescu. Cu resurse să prostească o ţară întreagă. Care judecă cum judecă. Cu ce are şi ea în dotare.

Referendumul pentru familia tradiţională, 2018

● Prezenţa la vot: 20,41%. Referendumul a căzut.
● Suceava, cu cei 30,67% care au ieşit la vot urmează să fie de aci încolo singurul judeţ cu familii tradiţionale.
● Au votat şi 14.000 de puşcăriaşi. Violatorii au votat pentru familia tradiţională.
● La fel ca Dragnea a făcut şi Ceauşescu în 1989: a organizat ceva — respectiv mitingul — care i-a fost începutul sfârşitului.
● Pesta porcină africană a votat împotriva familiei tradiţionale. La fel a votat și afacerea cu porci, în mod bizar neafectată de pesta porcină africană, a lui Dragnea-junior.
Finis coronat opus: Condamnarea lui Dragnea în instanţă urmează. Chiar dacă s-a amânat cu o lună.
Finis coronat opus, valabil şi pentru PMP-ul lui Băsescu, susţinătorul familiei tradiţionale. Eşecul referendumului încununează căderea fostului preşedinte în decrepitudine politică, cădere începută mai de mult, cu susţinerea neruşinată a infractoarei Udrea.
● CURS, cu „prognoza” lui de 34% prezenţă la vot, urmează să-şi ceară insolvenţa.
● BOR s-a făcut încă o dată de rahat. Nimic de mirare.
● Ludovic Orban zice că referendumul, prin absenteismul electoratului, reprezintă o palmă pe obrazul coaliţiei de guvernământ. Uită însă că e o palmă şi pe obrazul lui, care nu a absentat de la vot.
● Alţi PNL-işti au vociferat împotriva liderului lor. Nu e chiar o noutate memoria scurtă a acestora, care acum doi ani au semnat un protocol electoral cu Coaliţia pentru familie, de sprijinire a familiei tradiţionale.
● Un lideraş PSD-ist a ieşit cu capul gol şi a spus că patru milioane de români au votat pentru PSD.
● „Rudele” din familia europeană social-democrată se miră că social-democraţii români adoptă poziţii conservatoare, naţionalist-tradiţionaliste. Hei, europeni! De ce vă miraţi? Unde vedeţi voi social-democraţi în România? Păi ăştia de la noi nu-s decât urmaşii lui Ceauşescu, încă nu v-aţi prins?
● S-au aruncat în vânt 40 de milioane de euro. Până la urmă pentru ce s-a votat? Nu ştiu, maică.

Alte măşti, aceeaşi farsă: un articol din Evz, din 2012

Reproduc aici un articol din Evenimentul zilei, din data de 28 iulie 2012, semnat de Andreea Udrea. La fel de actual, după şase ani, şi astăzi.

ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE! Lovitura de stat din iulie 2012

Puciul USL a folosit cu abilitate diabolică majoritatea parlamentară pentru a anihila instituţii fundamentale ale statului.

Planul a fost minuţios pus la punct. Etapele au decurs una din alta, într-o logică perfectă a unui război fulgerător împotriva statului. 1. Trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului. Monitorul Oficial, prin ordinea publicării legilor, în aşa fel încât să împiedice pronunţarea Curţii Constituţionale, a devenit o unealtă esenţială a loviturii de stat. 2. Revocarea Avocatului Poporului. Miza era controlul acestei instituţii, singura care putea ataca Ordonanţele de Urgenţă la Curtea Constituţională. În locul lui Gheorghe Iancu a fost numit, interimar, Valer Dorneanu, fost fruntaş PSD. Deşi legea nu prevede interimatul. 3. Schimbarea preşedinţilor Camerei şi Senatului. Roberta Anastase şi Vasile Blaga au fost înlocuiţi cu Valeriu Zgonea, respectiv Crin Antonescu, prin încălcarea articolului 66 al Constituţiei, a două decizii din 2005 ale Curţii Constituţionale şi a regulamentelor celor două Camere, care prevedeau că doar grupurile care i-au propus pe cei doi pot cere revocarea lor. 4. „Castrarea” Curţii Constituţionale. Guvernul Ponta a modificat prin Ordonanţă de Urgenţă Legea de funcţionare a CCR. Curţii i s-a luat dreptul de a se pronunţa asupra Hotărârilor Parlamentului, lăsându-i-se avizul consultativ. USL a urmărit să împiedice o eventuală opoziţie a Curţii la suspendarea Preşedintelui şi să facă imposibilă intervenţia CCR pentru repunerea în funcţii a lui Blaga şi Anastase. 5. Simplificarea procedurilor de suspendare şi demitere a preşedintelui. Guvernul Ponta a modificat tot prin Ordonanţă de Urgenţă Legea Referendumului. Astfel, referendumul nu se mai invalida în caz că nu se prezentau la vot 50%+1 alegători, iar demiterea se realiza cu majoritate simplă. 6. Ordinea controlată a publicării legilor în M.O. Ordonanţa de Urgenţă, care împiedica Curtea Constituţională să se pronunţe asupra Hotărârilor Parlamentului, este publicată, în ciuda cronologiei evenimentelor, înaintea hotărârilor de demitere a celor doi preşedinţi de Camere. Astfel, CCR a fost împiedicată să-i repună în funcţii pe cei doi preşedinţi de Camere. Crin Antonescu era pregătit să vină la Cotroceni. Pumnul în gură USL a depus pe 19 iulie 2012 o plângere penală împotriva lui Traian Băsescu şi a altor 14 persoane. Motivele par desprinse din dosarele proceselor politice ale anilor `50: „răspândire de informaţii false”, „defăimarea ţării şi a naţiunii”, „periclitarea siguranţei naţionale, stabilităţii monedei, siguranţei statului, credibilităţii ţării”. Cei 15 „au săvârşit fapte de denigrare şi de răspândire de informaţii false printr-o manipulare grosolană a opiniei publice, a organismelor europene şi internaţionale, a partenerilor interguvernamentali, a mediului public, a mass-media internaţională şi internă şi a personalităţilor europene cu privire la situaţia din România”. Incriminările vizează inclusiv faptul că cei 15 „au făcut afirmaţii referitoare la o lovitură de stat”, dar şi termeni ca „mineriadă”, „distrugerea statului de drept”, „acapararea justiţiei”, „suprimarea funcţionării unor instituţii fundamentale ale statului”, „răsturnarea democraţiei”. Ziariştii prezenţi au recunoscut în textul plângerii multe dintre expresiile folosite şi de ei sau de confraţii lor din străinătate. Nicolăescu nu a exclus ca, pe viitor, USL să depună plângeri penale similare şi împotriva ziariştilor sau a altor lideri de opinie care vor folosi termeni precum „lovitură de stat” şi alţii asemenea. Folosirea infractorilor pentru teroare Judecătoarea Aspazia Cojocaru, de la Curtea Constituţională, a fost ameninţată de un deţinut de drept comun. Cum a reuşit Nicu Pârlăţeanu, condamnat la 19 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav (şi-a ucis tatăl în 2008), să o ameninţe, din Penitenciarul Giugiu, în două rânduri pe Cojocaru? Anchetatorii bănuiesc că datele personale ale judecătoarei i-au fost furnizate de doi poliţişti, unul de la IPJ Olt, altul de la Direcţia Generală a Poliţiei Bucureşti. Aceştia au fost descoperiţi, după „amprentele” lăsate în hardul computerelor, că au intrat în baza de date a Ministerului de Interne, şi i le-ar fi transmis lui Pârlăţeanu. Interesante sunt mai cu seamă momentele în care s-au produs cele două ameninţări: în noaptea din 5/6 iulie, probabil printr-un apel telefonic şi în ziua de 10 iulie, printr-un mesaj. În 6 iulie a avut loc în Parlament dezbaterea pentru suspendarea Preşedintelui. În 10 iulie, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra modificărilor aduse Legii referendumului (a stabilit că e nevoie de prezenţa la urne a minimum 50%+1 din total alegători, pentru validare) şi asupra modificărilor aduse legii de funcţionare a CCR.

***

Aşa-i că nu s-a schimbat mare lucru? Au dispărut câteva mutre, au apărut altele. Unii dintre „puciştii” de ieri şi-au pus mască de democraţi iubitori ai statului de drept. (Într-un interviu recent la HotNews, Victor Ponta a spus că speră ca viitorul interviu să fie „despre viitor, nu despre trecut”. Cred şi eu! Unele „probleme” din 2012 sunt rezolvate, au apărut altele. Şi cam atât. Aşteptăm desfăşurarea evenimentelor…

Aşteptăm??

Noul guvern de stânga, cu stângul

Nu ştiu ce se poate spune despre programul de guvernare al noului guvern PSD–ALDE, înţesat de promisiuni electorale pe care specialiştii le consideră în cea mai mare parte fanteziste. Probabil că asta şi sunt. Viitorul apropiat o va arăta.

Ceea ce se vede însă cu ochiul liber şi se simte din plin este excesul de autoritate cu care partidul câştigător porneşte la guvernare. Liderul PSD Liviu Dragnea l-a acuzat deja de nenumărate ori pe preşedintele Iohannis că, respingând prima propunere de premier, a încălcat Constituţia şi că a nesocotit voinţa poporului, exprimată în alegerile de la 11 decembrie, şi l-a ameninţat ba cu demararea procedurii de suspendare din funcţie, ba cu manifestaţii de stradă. De parcă poporul ar fi votat PSD numai şi numai la pachet cu acea doamnă „în negru” de la Constanţa, cu nume imposibil de pronunţat, care s-a făcut remarcată, printre altele, printr-o bună „convieţuire” cu oligarhii de Constanţa.grindeanu-dragnea-tariceanu-30-xii-16

În realitate Iohannis n-a încălcat în niciun fel Constituţia ci pur şi simplu a făcut uz de prerogativa sa constituţională de a desemna (în cunoştinţă de cauză) primul-ministru în urma consultării tuturor partidelor parlamentare. Dragnea ştie foarte bine că nu a existat niciun fel de încălcare a Constituţiei din partea preşedintelui. Ştie, şi totuşi vociferează şi ameninţă. Detestabil este faptul că îi desconsideră astfel pe propriii săi alegători — şi odată cu ei, pe noi toţi — dezinformându-i şi arătându-le pe faţă că nu-i socoteşte altceva decât o masă de manevră, incapabilă să înţeleagă „subtilităţile” — şi rigorile — legii. De fapt, nervozitatea lui Dragnea nu se datorează nerăbdării de a-şi începe guvernarea: vezi pretinsele pierderi anunţate în conferinţa de presă din 30 decembrie, pe care urmează să le sufere cetăţenii prin amânarea instalării — din vina preşedintelui! — a noului guvern, pus în situaţia, vezi Doamne, de a amâna aplicarea măsurilor de creştere a veniturilor şi de reducere a taxelor, pe care le conţine programul de guvernare al PSD. Nervozitatea lui Dragnea este însă mimată. Căci ceea ce urmăreşte de fapt liderul PSD este să creeze impresia de autoritate absolută, inclusiv — sau mai ales — asupra noului prim-ministru desemnat. Care se prefigurează a fi o marionetă. (Rămâne de văzut doar dacă nu se va dovedi a fi la fel de „marionetă” ca şi Ceauşescu, desemnat în fruntea PCR de către greii partidului la moartea lui Gheorghiu–Dej, tocmai din raţiuni de presupusă docilitate!)

Liviu Dragnea nu ezită să inducă în electorat — pe care, încă o dată îl tratează de oligofren — ideea de subordonare a legii faţă de „voinţa poporului”; care, iată, a ales în fruntea ţării partidul pe care el îl conduce, în pofida condamnării sale penale, „nedrepte, printr-o lege profund anticonstituţională”, privându-l în mod arbitrar de ceea ce i se cuvine prin vot, adică funcţia de premier. Aici Dragnea mizează pe acelaşi electorat „oligofren”, prefăcându-se a nu pricepe că votul popular nu-i conferă automat mandatul de prim-ministru; care mandat i se cuvine, poate, doar prin cutumele interne de partid; care sunt însă departe de a fi recunoscute şi acceptate ca atare de electorat… Deşi, mai ştii!

Una peste alta, atmosfera post-electorală, prin strădaniile liderului PSD, am impresia că se apropie încet-încet de atmosfera de după alegerile comuniste din 1946. (Bate-n lemn!)

Cu cât însă autoritatea lui Dragnea tot creşte şi creşte, cu atât s-ar putea să aibă mai mult de decontat într-o bună zi. Rămâne de văzut.

Cât despre „prestaţia” post festum a liderului ALDE, care vorbeşte de programul de guvernare pe care l-am elaborat împreună, de votul pe care electoratul ni l-a dat etc. etc., aceasta îmi aminteşte de bancul cu elefantul şi şoricelul care treceau împreună un pod, iar şoricelul se întoarce încântat spre elefant şi îi spune plin de mândrie: Ce tropăim!

Români, am o veste bună pentru voi!

Români bigoţi care leşinaţi pe capete la pelerinaje puse în scenă de Biserica Ortodoxă Română, care uneori vă zdreliţi genunchii târându-vă pe pământ, vă aplecaţi să pupaţi velinţe jegoase, şi de cele mai multe ori vă bateţi pentru o porţie de sarmale sau pentru un cârnat cu muştar!

Români săraci cu duhul care cădeţi în prostraţie în faţa hoţului Becali pentru că se-ndură să le dea când şi când Bisericii Ortodoxe şi câtorva năpăstuiţi 0,001% din milioanele lui furate!

Români iresponsabili din sectorul 4 al Capitalei, care la alegerile parlamentare din 2012 l-aţi votat cu 70% din voturile voastre pe infractorul securist Dan Voiculescu!

Români sastisiţi de politică din Bucureşti care tocmai aţi instalat prin votul vostru în Capitala României democratice o echipă întreagă de primari, în cap cu o fostă protejată de la televiziunea puşcăriaşului Voiculescu, de la un partid condus de infractorul Dragnea!

Români ameţiţi care tocmai aţi votat în posturi de primari indivizi care a trebuit să fie scoşi din arest pentru a depune jurământul şi a se întoarce apoi în arest, în aşteptarea proceselor!

Români amnezici şi nărăviţi la chiul şi la învârteli, care vă perpeliţi de dorul lui Ceauşescu!

Români îndobitociţi de ură, de minciună şi de plictis, care nu vă dezlipiţi ochii de pe Antena 3!

Acum puteţi să fiţi liniştiţi: nu mai sunteţi singuri pe Pământ! Aveţi de partea voastră zeci de milioane de americani care îl susţin pe Donald Trump.

PMP Câmpina şi taxarea apei pluviale

Candidatul PMP la Primăria Câmpina, Ioan Adrian Piţigoi, promite că va face demersurile necesare pentru a exclude taxarea apei pluviale

I-am pus candidatului PMP la Primăria Câmpina, dl Ioan Adrian Piţigoi următoarea întrebare.

Pitigoi PMP Campina„Aş fi curios să aflu dacă aveți în vedere menținerea actualului sistem de servicii de alimentare cu apă și canalizare prin HIDRO PRAHOVA sau înlocuirea acestuia cu un sistem propriu, gestionat de Consiliul Local. Mă interesează de asemenea dacă taxarea apei pluviale căzute pe terenurile private vi se pare normală sau abuzivă.”

Răspunsul a fost următorul.

„Buna seara! Intrucat sunt sanse reale ca investitia prin Hidroprahova sa-si urmeze cursul firesc, prin procedura de fazare, consider ca momentan este inoportun sa renuntam la aceasta asociere intrucat investitia din fonduri europene este foarte mare si extrem de benefica comunitatii! Referitor la taxarea apei pluviale va informez ca voi derula imediat, in prima luna de mandat demersurile necesare in vederea excluderii acesteia din factura lunara, asa cum s-a intamplat deja in multe localitati. Multumesc!”

Actualizare din 24 mai 2016

La aceeaşi întrebare
USL N-A BINEVOIT SĂ RĂSPUNDĂ!
Nici PSD, nici PNL.

Ba chiar cu ceva timp înainte, primarul liberal, Horia Laurenţiu Tiseanu, mă trimitea la cine credeţi? Chiar la cei pe care îi reclamam. „Pentru problema ridicată de dumneavoastră privind taxa pe apa de ploaie pe care o încasează SC HIDRO PRAHOVA SA, vă rugăm să vă adresaţi aceste societăţi pentru clarificări.” Ca şi cum n-ar fi ştiut că cei ce decid dacă taxa pe apa de ploaie trebuie plătită de clienţi sau nu sunt exact Consiliul Local şi primarul Tiseanu.

Cu cine votează electoratul de dreapta la alegerile locale din iunie?

Acum că CCR s-a pronunţat şi vom avea alegeri locale într-un singur tur de scrutin, a venit timpul ca dreapta din România să facă unicul gest care ar mai putea duce la evitarea disipării voturilor electoratului de dreapta: să treacă peste politica de partid şi să ajungă la o înţelegere, recomandând electoratului Dreptei să voteze cu acel candidat care întruneşte cele mai multe intenţii de vot.

Parcă văd însă că va începe „marea argumentare”, în genul „Eu am avut un scor foarte mic înainte de alegerile din anul cutare şi totuşi am ieşit învingător!” Sau: „Important este ca Stânga să ştie că are în mine un adversar redutabil!” Sau: „Lucrurile se vor clarifica într-o primă etapă, iar la alegerile următoare Dreapta va fi mai unită ca oricând!” Sau: „Adevărata Dreaptă sunt eu, ceilalţi doar mimează Dreapta!” Şi câte şi mai câte. Parcă văd că asta se va întâmpla şi ne vom procopsi cu Firea.

Logică de Corlăţean!

Corlăţean şi-a prezentat demisia pentru brambureala (organizată) din turul I al alegerilor prezidenţiale în diaspora
Ponta Corlatean
Iată aici, zice Corlăţean (şi flutură o hârtie), comunicatul BEC, în care se vorbeşte de inexistenţa vreunui impediment de natură legală pentru înfiinţarea de secţii suplimentare în diaspora, şi iată aici (şi flutură o altă hârtie) hotărârea BEC, care nu zice nimic de inexistenţa vreunui astfel de impediment. Iar aceasta are forţă juridică. Deci nu am greşit cu nimic când am refuzat să măresc numărul de secţii de votare. Eu însă îmi depun mandatul ca să nu… bla-bla-bla.

Asta da, logică! Faptul că hotărârea BEC nu conţine nicio referire la inexistenţa vreunui impediment legal de a se înfiinţa noi secţii constituie, în mintea acestui cap pătrat, pe nume Corlăţean (cu extindere firească la şeful său), un impediment pentru Ministerul Afacerilor de Externe de a înfiinţa noi secţii în diaspora!

De fapt capetele care s-au instalat în fruntea ţării în 2012 sunt pătrate doar în măsura în care mizează pe faptul că ticăloşia care se ascunde sub pătrăţeală îi este invizibilă electoratului…

Dar dacă este?

„România lucrului bine făcut”

Ponta a găsit că-i prinde bine să contrapună lucrului omul. Pe asta îşi întemeiază riposta la sloganul lui Iohannis. Zice: „Iohannis e un lucru, nu e un om politic, eu sunt un om.”

Ponta a promis locuri de muncă. Un milion. (Că le-a „dat” românilor locuri de muncă… în minus e o altă chestiune.) Dacă Klaus Iohannis ar fi la fel de infam, ar spune: Ponta e un loc. Eu sunt un om.

Poate sunt câţiva idioţi în ţara asta care să creadă că au de ales: ori lucrul, ori omul. Restul, toţi ceilalţi care ştiţi şi înţelegeţi că lucrul, prost sau bine făcut, e făcut de om, nu vă simţiţi jigniţi?

Fiindcă Ponta asta vă consideră: idioţi!

Idioţi dar cu un vot în mână. Un vot care lui îi prinde bine. În rest, nu dă un ban pe voi!

Emigrez în… Transilvania

Victoria lui Huntington

Turul I al alegerilor prezidenţiale s-a încheiat, rezultatul opţiunilor electorale este cel cunoscut. Roşu vs. albastru-verde [v. fig. din dreapta — de pe HotNews]. Samuel Huntington îşi poate Alegeri prezidentiale tur Idormi satisfăcut somnul de veci: în România viziunea lui a învins. Linia de separaţie între stânga şi dreapta în România anului 2014 urmează cu stricteţe linia sa de demarcaţie între civilizaţia occidentală catolică-protestantă şi civilizaţia estică a ortodoxismului şi a islamului [v. fig. din stânga — din „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”, ed. Litera, 2012, p. 225].
Linia lui Huntington
Harta lui Huntington a mai fost pusă în circulaţie în România, la alegerile prezidenţiale din 1996 de către oamenii lui Iliescu. Pe vremea aceea harta a vrut să grăiască astfel: români, luaţi aminte! Votul vostru masiv şi compact urmează linia lui Huntington, deosebind net Transilvania, de dreapta, de Vechiul Regat, de stânga. Ceea ce ar putea să însemne primul pas spre divizarea efectivă a României! Îmi amintesc că punerea în circulaţie a respectivei hărţi i-a fost reproşată de către Emil Constantinescu lui Ion Iliescu la confruntarea finală dintre cei doi, în faţa întregii naţiuni. Într-un gest oarecum retractil, atipic pentru tupeistul Iliescu, vădind nesiguranţa, acesta s-a limitat să-i răspundă contracandidatului său la acuzaţia că prin acea hartă îi asmute pe români unii împotriva altora: „[Linia lui Huntington] ar putea fi o explicaţie [pentru prăpastia dintre opţiunile electorale ale celor două regiuni].”

Iată însă că au trecut de atunci aproape două decenii, şi Linia lui Huntington iese din nou la iveală, ca scrisă cu cerneală simpatică, încălzită la temperatura… alegerilor. Aici nu mai poate fi vorba de strategii electorale, de discursuri ale prezidenţiabililor, de pomeni electorale, de orientări geo-strategice, nu, nimic din toate acestea. E vorba pur şi simplu de cultură (politică, dar nu numai) şi de educaţie. Transilvania este, iată, albastru-verde, în timp ce Vechiul Regat e roşu. De-a binelea. Două mici excepţii nu schimbă configuraţia: judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin; a căror roşeaţă are o explicaţie: scurgerea roşului „pe vale în sus”, respectiv pe Jiu şi pe Cerna!… O mică reconfigurare ar rezulta probabil dacă am însuma „dreptele” divizate prin „disidenţa” doamnelor Udrea şi Macovei; dar care ţin, până la urmă tot de… balcanism. Dreapta „unită” (vorba vine!) îl bate pe Ponta în Bucureşti, că, de! e Capitala. Îl bate de asemenea, confortabil, în Constanţa: 43,9% la 37,3%, că e influenţa… Mării Negre! Şi se apropie (abia) la un procent sau două în Prahova. Ceea ce nu modifică tabloul.

Turul II se anunţă sumbru. Unde se vor duce voturile celor doamne disidente e clar. Sper. Unde se vor duce voturile „liberalului roşu”, mie unul nu mi-e deloc clar. Unii spun că votanţii lui Tăriceanu ar reprezenta USL-ul. Dar eu întreb: care USL? Există USL? A existat vreodată, sau a fost doar o stafie? A fost vreodată altceva decât o agregare a curentelor anti-băsiste? Şi dacă acum Băsescu a ieşit din joc, ce mai înseamnă USL-ul?

Asta e. Îmi pare rău, dar n-am încotro: emigrez în Transilvania!

Actualizare 20 nov. 2014. Harta Huntington persistă , în linii mari, și după scrutinul final.

Huntington_tur 2

Exit poll-urile şi „jena” alegătorului român

Un fenomen fără precedent, în aparenţă puţin important, a fost consemnat în legătură cu rezultatele exit poll-urilor de la alegerile parlamentare din 2012, deosebite de cele de la oricare din alegerile precedente: 15 până la 20% din alegătorii abordaţi la ieşirea de la urne au refuzat să răspundă — constatare comună tuturor caselor de sondare a opiniei publice implicate. Consecinţa? Estimările, deşi pentru prima oară semnificativ nedivergente între ele, s-au dovedit a fi, toate, distorsionate, cu 4 până la 5 puncte procentuale sub rezultatele finale ale votului.

La aflarea rezultatelor sondajului la ieşirea de la urne, înainte de primele estimări ale Biroului Electoral Central, s-au făcut diverse presupuneri cu privire la partidele/coaliţiile către care s-ar fi putut îndrepta voturile nedivulgate de către alegătorii „precauţi”, şi la cauzele comportamentului bizar al acestora. O ipoteză ar fi fost aceea că „nerespondenţii” votaseră cu Alianţa România Dreaptă, motiv pentru care s-ar fi „jenat” să recunoască o opţiune diferită de cea „trendy” a momentului, respectiv în favoarea Uniunii Social Liberale. O a doua ipoteză ar fi fost că votanţii PPDD au fost cei cuprinşi de o subită „jenă” având în vedere, să zicem, reputaţia nu tocmai bună a liderului noului partid „al poporului”.

Când însă rezultatele oficiale ale scrutinului au fost făcute publice — surpriză! Scorul USL s-a rotunjit binişor peste aşteptări şi peste toate sondajele de opinie anterioare. A devenit clar cu cine votaseră alegătorii „jenaţi”: cu Uniunea Social Liberală.

Multe discuţii s-au consumat în spaţiul public în legătură cu votul masiv exprimat în favoarea USL. S-a vorbit de un nedorit dezechilibru de forţe creat în Parlamentul României, de votul de blam pe care electoratul românesc l-ar fi dat fostului partid de guvernământ pentru măsurile de austeritate luate în ultimii doi ani, de ignorarea de către votanţi a efectelor crizei economice mondiale, s-a vorbit de lipsă de înţelepciune, lipsă de cumpătare, lipsă de cultură politică, de indolenţă ş.a.m.d. Numeroşi comentatori au acuzat însă clasa politică de incompetenţă şi mai ales de corupţie generalizată, absolvind electoratul — inocent — de orice vină.

Mi-e teamă însă că „fenomenul” refuzului de a răspunde la exit poll-uri înlătură în mare măsură prezumţia de inocenţă a alegătorilor români. O bună parte din aceştia (cu siguranţă în număr mai mare decât cei 15–20%!) au fost conştienţi de faptul că votul lor „punitiv” la adresa ARD — alături non-votul absenţilor — a trimis în Parlament un număr important de persoane urmărite penal, incompetente, suspectate de corupţie, ba chiar dovedite a fi corupte, foşti colaboratori şi angajaţi ai Securităţii, cu moralitate îndoielnică. O bună parte din electori au fost conştienţi de faptul că Uniunea Social Liberală căreia i-au acordat votul este o construcţie absurdă, fără altă ideologie decât interesul clanurilor din lumea afacerilor cu statul, fără alt crez decât că Băsescu trebuie să plece. O bună parte din electori au fost conştienţi că votul lor va crea un dezechilibru de forţe în Parlamentul României periclitând democraţia românească, atâta câtă este. Au fost conştienţi de toate acestea. Şi de aceea au refuzat să răspundă la exit poll-uri. Le-a fost „jenă”.

Rest de plată

După ce au trecut pe la casierie să-şi ridice plata, a mai rămas probabil un rest pe care „angajaţii” lui Felix trebuie să arate că-l merită, nu?

Iar Felix trebuie le-a spus oamenilor lui din Parlament: Băi USL! Eu am dat banii! Voi cu ce-aţi venit?… Măcar arătaţi-vă şi voi indignaţi cât de cât de decizia Curţii Constituţionale! Numiţi câţiva din voi, aşa, mai… tâm… (fluierat) …să spună că Curtea aşa şi pe dincolo… Că-s nişte infractori ăia de la Curte… Că mai trebuie un raport, mă rog, găsiţi voi ce să spuneţi, da?… Care trei?… Păi am zis şi eu trei, aşa, la-ntâmplare, da’ dacă voi vreţi, puteţi să găsiţi mai mulţi, că de… tâm… (fluierat) …nu duceţi lipsă. N-o să vă spun eu pe care. E treaba voastră… Da’ dacă vreţi neapărat părerea mea, eu zic că cei mai nimeriţi ar fi Ghişe, Nicolăescu şi Georgică. Corespund sută la sută aşa, ca mutră de tâm… (fluierat). Puneţi-i dracului să facă tărăboi acolo prin holurile Parlamentului, să mai tragă de timp, să mai vocifereze. Nu de alta, da’ să nu zică oamenii ăştia de pe stradă că i-am plătit degeaba şi că voi nu faceţi nimica! Să aibă şi ei o satisfacţie, ce dracu’!

Băi! Şi să ne-nţelegem! Ponta şi Antonescu pleacă din ţară!… Unde?… Unde-or vedea cu ochii! Ponta la Congresul Internaţionalei Socialiste din Africa de Sud… Pică bine, nu-i aşa?… Şi Antonescu… Dracu’ să-l ia! Dacă n-are niciun congres cu liberalii ăia ai lui, să se ducă-n Italia! Hai, că-i plătesc eu deplasarea, cum am mai făcut şi-altă dată! Nu mă-nteresează! Da’ în ţară n-au ce căuta, să spună cine ştie ce prostii în Parlament, acuma că-l repun în funcţie pe securistu’ ăla de Băsescu!