Category Archives: Infrastructură

O pasarelă a căzut


O pasarelă a căzut. Lângă Ploieşti. Estimările merg de la 4 tone la 10 tone. Rugină. Fier vechi. Trenurile s-au oprit. Au venit specialiştii. Au apărut purtătorii de cuvânt. Ministrul transporturilor. Au trecut cinci ore. Specialiştii au adus un tub de oxigen. Şi unul de acetilenă. Alţi purtători de cuvânt. Ministrul transporturilor e din nou pe ecran. Specialiştii au adus un flex. Zece ore. Se estimează cât va dura. A venit flacăra oxiacetilenică. Purtători de cuvânt. Tubul de oxigen e greu. A venit o macara. Ministrul transporturilor. Au trecut 12 ore. Trenurile merg pe o şină. Tubul de oxigen e mutat un pic mai încolo. Restricţii de viteză. O flacără oxiacetilenică taie în fier vechi. Multe veste roşii fosforescente. Veste galbene fosforescente. Agitaţie în jurul pasarelei căzute. O singură flacără oxiacetilenică taie în fier vechi. Veste albastre fosforescente. Un flex. Mai durează o noapte. Poate mâine dimineaţă. Purtători de cuvânt. Flexul taie altă bucăţică. Senatul a votat o lege prin care se permit construcţiile în rezervaţiile naturale.

— De ce a căzut pasarela peste şine?
— Pentru că era suspendată deasupra şinelor.

Reclame

Iarna în România: tragedie națională

În fiecare an iarna e în România o tragedie naţională. Ninge 30 de centimetri, comandamente peste comandamente, televiziunile le consacră mii de ore de emisie, miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, directori generali, directori, adjuncţi, şefi de birou se perindă pe la televiziuni şi dau explicaţii. Şi dau explicaţii. Şi dau explicaţii: sare, nisip, clorură de calciu, tronsoane, macazuri, pasaje, bariere, tiruri alunecate de-a curmezişul, trotuare, primiri urgenţe, hipotermie, ceaiuri calde, coduri, şoferi, străzi laterale, drumuri închise, gaz metan din Rusia, importuri, parlament gol, comisii de specialitate, chiciură, „suluri” peste şosele, gheaţă la captări, prim-ministru oferind ceai cald şoferilor, aziluri de noapte, traumatisme…

Iată o poză (circulă pe internet) dintr-o ţară unde probabil că se dau foarte puţine explicaţii şi totul se rezolvă. On the spot!

Ancuţei (Boagiu), cu drag

Îmi aduc aminte cu neplăcere de vremurile — din fericire apuse — când trenurile în România erau supraaglomerate, vechi şi mizerabile, noaptea cufundate în întuneric şi iarna frigidere pe roţi. Dintotdeauna am tânjit după trenuri moderne, cu toate dotările necesare, curate. Şi mai ales neaglomerate. N-am mers niciodată cu gândul până acolo să sper ca numărul de călători să fie exact egal cu cel al locurilor. Adică toată lumea să stea jos! Ei, nu, nici chiar aşa! Ar fi însemnat să cer prea mult. Câţiva călători în plus, acolo, pe culoare sau pe lângă uşă, asta da, era parte din visul meu.

Dar ce se întâmplă acuma, sub ministeriatul tău, dragă Ancuţa, îmi depăşeşte până şi cele mai nesăbuite aspiraţii. Trenuri curate, sigure, cu uşi acţionate pneumatic, aer condiţionat vara, încălzire iarna, izolare fonică, lumini, tapiţerie nevandalizată. Dar mai ales trenuri goale, dragă Ancuţa! Dacă stau să mă gândesc bine, asta a fost dintotdeauna dorinţa mea secretă: să călătoresc singur într-un tren. Măcar o dată. Mecanicul de locomotivă, „naşul”, personalul de întreţinere, şefii de gară cu chipiurile lor roşii, cu toţii să lucreze — o singură zi — pentru mine exclusiv.

Astăzi visul mi s-a împlinit. Cu asupra de măsură! Anul trecut de pildă am călătorit la Câmpina într-un tren aproape gol. Un tren foarte elegant. Întocmai ca-n Occident. La înapoierea de la Câmpina — n-ai să crezi, dragă Ancuţa! — patru trenuri goale au trecut prin gară, două îndreptându-se spre Bucureşti şi două spre Braşov. Patru! Goale toate! Din păcate cumpărasem bilet pentru unul singur din ele pentru că la casă nu se ştia care ajunge mai întâi în gară, care pleacă mai întâi, care are întârziere şi care n-are, sau, mai precis, care din patru are întârzierea mai mică. Altfel, m-aş fi urcat în toate patru, atât eram — sunt! — de ahtiat de trenuri goale. Şi, slavă Domnului, sub ministeriatul tău, dragă Ancuţa, am parte din plin de trenuri goale!. Zilele trecute, am fost din nou la Câmpina, cu rapidul 831. Gol! De la un capăt la celălalt, gol! Cred că n-am fost mai mult de 20 de călători în tot trenul. Şi erau 7 (şapte) vagoane, dragă Ancuţa. Dacă nu chiar opt! Nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc. Sunt de-a dreptul entuziasmat! La întoarcere, în rapirul 832 a fost la fel de minunat! Şi tot 7 (şapte) vagoane. Sau opt!

Ştiu că nu e brevetul tău, Ancuţa dragă, ăsta cu trenurile goale. La fel erau şi sub ministeriatul colegului tău Berceanu, la fel a fost şi mai înainte, sub ministeriatul lui Ludovic Orban ş.a.m.d. Dar asta nu-ţi micşorează cu nimic meritul. Tine-o tot aşa!

Ştiu de asemenea că se vorbeşte pe la voi prin minister şi la Guvern de eficientizarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători (printre altele, desigur), de reducerea personalului şi de alte fleacuri de-astea. Or să-ţi spună, poate, niscai secretari de stat sau directoraşi de pe-acolo din minister că trenurile astea goale ar cam trebui dispară, că dacă trenul tot circulă gol, poate c-ar fi mai bine să se reducă numărul de vagoane (goale) de la şapte sau opt, câte sunt acuma pe un tren, la două. Dar tu să nu-i asculţi, Ancuţa dragă! Aşa ceva e inadmisibil! Gândeşte-te numai cât timp şi cu ce intensitate a tânjit populaţia României după trenuri goale. Şi eu printre ceilalţi. Lasă-le să circule goale! E o desfătare, crede-mă. După atâţia ani de privaţiuni, măcar de atâta s-avem parte, de trenuri goale, dragă Ancuţa! Dumnezeu să te ţină în postul de ministră a transporturilor.

P.S. Scuze pentru calitatea slabă a pozelor. Le-am făcut cu telefonul mobil. Dacă ştiam că am să întâlnesc aşa o mândreţe de vagoane goale, îmi luam aparatul foto.

%d blogeri au apreciat asta: