Category Archives: Justiția sub papuc

Inocentul domn Morar

Judecătorul constituţional Daniel Morar restituie premiul GDS

Domnul Morar adresează Grupului pentru Dialog Social o scrisoare deschisă în care explică pe larg de ce restituie organizaţiei neguvernamentale premiul acordat de aceasta magistratului în… 2011. Pentru că acelaşi premiu a fost acordat şapte ani mai târziu, adică în 2018, procurorului-general al României, Augustin Lazăr. Care este în ultimele zile subiect al unui scandal mediatic, declanşat — foarte probabil — de actuala Putere PSD–ALDE, şi care — cu siguranţă — convine Puterii PSD–ALDE.

Reţinem din scrisoare:

„[D]omnul Augustin Lazăr nu a fost un torționar, însă nu este nici un inocent. Profesia de procuror în regimul comunist a ales-o în cunoștință de cauză și trebuia să înțeleagă care sunt consecințele unei asemenea activități într-un regim represiv. Avea de ales, chiar în condițiile acelor vremuri, mai ales că erau anii 80, iar nu anii 50. Istoria ne arată că actele de tortură în timpul regimurilor dictatoriale erau comise de regulă de forțele de miliție/poliție, de către ofițeri de siguranță/securitate sau de către gardienii închisorilor. Însă, tot istoria ne arată că disidenții politici erau oprimați de către autoritățile regimului, de regulă, cu ajutorul magistraturii. Procurorii și judecătorii acestor regimuri politice erau cei care, potrivit legii, dispuneau trimiterea în judecată a oponenților regimului și, respectiv, dispuneau condamnarea și încarcerarea acestora. Tot ei erau cei care cenzurau, într-un fel sau altul, liberarea condiționată a deținuților.”

Reţinem de asemenea din tardiva scrisoare deschisă:

„[R]evoluția din decembrie 1989 m-a «prins» în facultate, student la Drept, la Universitatea UBB din Cluj-Napoca, la vârsta de 23 de ani, având educația intelectuală pe care mi-o permiteau cărțile și lecturile disponibile într-o societate închisă.”

De unde putem deduce că inocentul domn Morar, în momentul înscrierii la o facultate de drept, în societatea închisă în care trăia, nu avea alte ambiţii decât să ajungă jurisconsult sau avocat. Şi asta deoarece, aşa cum el însuşi mărturiseşte, procurorii şi judecătorii din acele vremuri, nefiind de regulă chiar torţionari, contribuiau totuşi, volens-nolens, la reprimarea contestatarilor regimului. Să mai adăugăm că în societatea închisă în care dl Morar aspira să ajungă avocat sau jurisconsult, admiterea la o facultate de drept (ca şi de ziaristică sau chiar de istorie), în anii ’80, era condiţionată de obţinerea prealabilă a unei recomandări din partea comitetului local al PCR. Aşa, ca o garanţie a ataşamentului viitorului magistrat — mai puţin jurisconsult sau avocat! — la „valorile moralei şi eticii socialiste”.

Şi uite-aşa, întorsăturile (benefice) ale istoriei ne scot uneori eroi imaculaţi.

Reclame

Amendamente propuse de PSD la Regulamentul jocului de tenis

În spiritul echităţii şi dreptăţii, având ca model reparaţiile aduse Codurilor Penal şi de Procedură Penală, Partidul Social Democrat din România cere Federaţiei Internaţionale de Tenis adoptarea în regim de urgenţă a amendamentelor de mai jos la Regulamentul jocului de tenis..

● Dacă un jucător îi pune adversarului său o „scurtă”, pe care acesta nu o poate ajunge, arbitrul va anula punctul care rezultă din aceasta dacă jucătorul în cauză, înainte de a lovi mingea, prin mimica sa şi prin gestica sa, i-a ascuns adversarului intenţia de a-i trimite acestuia o minge scurtă, prefăcându-se că se pregăteşte să-i trimită o minge „normală”, respectiv „lungă”.

● Dacă un jucător comite la serviciu o dublă greşeală şi publicul îl ovaţionează în mod nejustificat pe adversarul său, atunci jucătorul care a greşit va fi considerat câştigător al serviciului.

● Dacă un meci se desfăşoară pe teren neacoperit şi unul din jucători joacă cu soarele în faţă, fiecare game cu soarele în faţă va porni de la scorul 30–0 în favoarea jucătorului dezavantajat dacă acesta poate dovedi că organizatorul meciului nu i-a asigurat şapcă cu cozoroc pentru protecţie. Dacă jucătorul astfel dezavantajat poate produce dovada că organizatorul nu i-a asigurat din rea-credinţă cuvenita şapcă cu cozoroc, atunci game-ul va porni de la scorul de 40–0 în favoarea sa.

● Dacă un jucător, enervat că a pierdut un punct, aruncă racheta peste fileu, în capul adversarului, el nu va putea fi descalificat dacă face dovada că într-un interval de două secunde dintre pierderea punctului şi gestul său nervos, în tribună au fost strigate la adresa sa cuvinte ostile sau depreciative.

● Indicaţiile tactice ale antrenorului, date jucătorului în pauzele dintre game-uri, vor fi obligatoriu înregistrate şi vor putea fi folosite de adversar, în cazul în care acesta a pierdut partida, pentru contestarea rezultatului, dacă se va dovedi că indicaţiile tactice au fost date cu rea-intenţie, respectiv cu intenţia de a profita de punctele slabe ale adversarului.

● Un jucător care pierde o partidă va putea cere anularea partidei dacă dispozitivul de măsurare a timpului folosit de organizator nu are aviz din partea serviciului metrologic al ţării jucătorului care a pierdut partida. Cererea de anulare va putea fi făcută indiferent de scor.

Partidul Social Democrat din România îşi rezervă dreptul de a aduce completări listei de amendamente de mai sus, pe măsură ce acestea le vor veni în minte experţilor săi.

„Deputatul–mitralieră” şi legea evazioniştilor

A circulat pe vremea regimului comunist o povestioară cu un profesor ingenios. Pe vremea aceea erau la mare modă meditaţiile pentru elevii de liceu şi mai ales cele în vederea admiterii la facultate. (Nu că acum n-ar mai fi!) Ce făcea profesorul cel ingenios (şi se pare că povestea se baza, vorba aia, pe un fapt real)? Le spunea elevilor pe care îi medita: Uite, eu vă garantez că după meditaţiile mele, intraţi la facultate. Sigur! Dacă nu intraţi, vă dau banii înapoi…

Era vreo înşelătorie la mijloc? Discutabil. Un truc însă, fără doar şi poate era. Problema e că dintre elevii care se prezintă la admiterea la facultate, un număr oarecare reuşesc oricum. Cu sau fără meditaţie. Socoteala lu’ dom’ profesor al nostru era pe cât de ingenioasă, pe atât de simplă: celor care pică la admitere le dau banii înapoi. Ceilalţi n-au decât să fie fericiţi şi… să mă iubească!

Iniţiativa legislativă a parlamentarilor PSD–ALDE de zilele trecute (exprimată — şi explicată cu dezinvoltură ziariştilor —, prin gura „deputatului–mitralieră”, infractor şi el) e la fel de simplă şi de… ticăloasă. Cei ce au făcut evaziune fiscală şi au fost prinşi, să dea banii înapoi. Mă rog, plus dobânda. Asta e important, nu? Nu să stea omul la puşcărie şi să nu dea înapoi nimic din ce a furat. Că, vezi bine, omului nu-i convine să stea la puşcărie şi să dea banii înapoi. Zice omul: Păi dacă mă duc la puşcărie, de ce să vă mai dau şi banii? Ori una, ori alta… Aşa că voi, evazioniştilor, important e să puneţi mâna pe bani. Dacă vă prinde, daţi banii înapoi. Dacă nu, să fiţi iubiţi!

Cei şase magnifici constituţionali de pe banca de rezerve a PSD

Şase din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale a României au reacţionat la comanda politică a PSD, prin ministrul justiţiei Slugărel Tudor, şi au emis o decizie a CCR prin care îl obligă pe preşedinte să o demită pe şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi totodată îi lasă pe procurori la cheremul politicului.

Avem două articole constituţionale: nr. 94 şi nr. 132.

Articolul 94 (c) se referă la prerogativa preşedintelui de a face numiri în funcţii publice:

„Preşedintele României îndeplineşte (…) următoarele atribuţii: c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege.”

Articolul 132 (1) se referă la activitatea procurorilor:

„Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”


Cele două articole i-au servit Curţii Constituţionale (celor şase majoritari simpatizanţi pesedişti) drept pretext pentru permite celorlalţi majoritari — la vedere, în Parlament — să pună mâna pe justiţia din România. Sesizând sensurile vagi ale prevederilor constituţionale în cauză şi intuind că aici se ascunde „cheia acaparării justiţiei” cei şase „magnifici” au decis că una din prerogative este precisă, în timp ce cealaltă este generală. Precisă este — aţi ghicit — prerogativa ministrului justiţiei, care îşi exercită autoritatea asupra procurorilor; şi nu că le-ar da celor şase cine ştie ce satisfacţii procurorii de rând, ci faptul că în rândul procurorilor poate fi plasat (consideră ei) trofeul cel mare: procurorul-şef al DNA. Aşa că au zis „cei şase magnifici”:
Art. 94 (c)

„este un text cu caracter general, de principiu, în sensul că Preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile legii (…), aplicându-se, deopotrivă şi în ipoteza revocării/ eliberării din funcţie.”

„În schimb — zice în continuare Curtea în comunicatul ei — art. 132 alin.(1) din Constituţie este un text cu caracter special, care stabileşte o putere de decizie a ministrului justiţiei asupra activităţii desfăşurate de procurori şi indică faptul că în această procedură ministrul are un rol central (…), aspect care se reflectă şi asupra carierei procurorilor.”

Deci, vă daţi seama: caracter special, putere de decizie, rol central, (până şi) cariera procurorilor are de suferit de pe urma Măriei-sale ministrul justiţiei! Tare de tot!
(Aia cu „cariera procurorilor” chiar n-am înţeles-o! Un fel de: Na, că v-am tras-o! Sau ce?)

Pentru ca în final s-o spună pe şleau:

„Curtea, având în vedere jurisprudența sa, a stabilit şi conduita constituţională care trebuie urmată, respectiv emiterea, de către Preşedintele României, a decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.”


De unde rezultă că una din prerogative e generală, iar cealaltă specială, rămâne ascuns în tenebrele logicii „celor şase magnifici constituţionali”. De ce nu invers? De ce să nu fi fost autoritatea ministrului una formală, iar aceea a preşedintelui, de a numi procurori, una specială? Cu atât mai mult cu cât preşedintele, conform articolului 80 (2) din Constituţie, „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. Păi atunci de unde până unde a scos „cei şase magnifici” că „conduita Preşedintelui României de a nu-şi exercita competenţele potrivit Constituţiei a determinat imposibilitatea ministrului justiţiei să îşi exercite competenţele constituţionale”? Nu s-a întâmplat oare exact invers, adică decizia „celor şase magnifici” să fi fost de natură să îl împiedice pe preşedinte să îşi exercite prerogativa de a „veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”?

Nu ştiu. Întreb şi eu. Nu mai vorbesc de şuntarea CSM, de lista celor 20 de puncte a lui Slugărel, inspirate din Lulu.ro şi din Antena 3, şi câte şi mai câte.


Cei şase magnifici constiţionali sunt: Valer Dorneanu, preşedinte, fost parlamentar PSD, numit din partea Camerei, la propunerea PSD; Marian Enache, fost deputat FSN, PDSR și PSD, numit din partea Senatului, la propunerea PSD; Petre Lăzăroiu, numit la propunerea preşedintelui Traian Băsescu; Mona Pivniceru, fost ministru al justiției în Guvernul USL condus de Victor Ponta, numită din partea Camerei Deputaţilor, la propunerea PNL; Simona Maya Teodoroiu, numită judecător la CCR prin decizie a Senatului, cu susținerea PSD; Varga Attila, numit de Camera Deputaților, la propunerea UDMR.

Nu ştiu ce să mai inventeze

Asaltul împotriva justiției

Asaltul împotriva justiţiei continuă neabătut. Toţi pentru unul. Adică pentru Dragnea. (Dar, ca s-o spunem pe-a dreaptă: nu-i doar unul. Aşteaptă şi alţii. Cu încredere în politica partidului!) Au pornit de la dezincriminare de fapte penale. Le-a mers cât le-a mers. Au continuat cu eliberări din penitenciare pe motiv de înghesuială în celule. Pe-asta au şi făcut-o. Au trecut la proceduri de urmărire: cică să-l anunţi pe suspect când începi să-l urmăreşti. (Adică să-i pui pisicii clopoţei.) A mers cât a mers. Au inventat despăgubirile pentru condiţii grele de detenţie. Rămâne de văzut cât le va merge. Vine la rând: pedeapsa executată acasă. Deci acel „unul” pentru care se zbat toţi, dacă cu invenţiile anterioare o dau în bară, măcar să stea acasă, condamnat la căldurică, la piscină şi tot tacâmul.

Ultima găselniţă: protocoalele. Cică înţelegerea dintre parchete şi SRI conţine chestii odioase! Bun. Odioase sau nu, o fi, într-adevăr, câte ceva suspect. De pildă, de ce să fie obligat procurorul să-i raporteze ofiţerului SRI cum i-a folosit informaţiile? Dar de aici până la anularea tuturor proceselor judecate începând din 2009, cum vrea deputatul penal Mitralieră, e cale lungă.

Au afectat protocoalele fondul judecăţilor? E ceva imoral în protocoale? Poate este. Dar nu cumva esenţa protocoalelor este că a s-a ajuns la ticăloşi? Poate că imoral este şi să urmăreşti sub acoperire, nu? Se cheamă că tu, agent de urmărire, te dai drept altcineva. Se cheamă că te prefaci. Or, prefăcătoria e imorală. De altfel, în elanul său „purificator”, PSD-ul a încercat-o şi pe-asta, cum ziceam: să-i pună pisicii clopoţei. Să ne imaginăm că agentul de urmărire se dă drept client al traficantului de droguri. Traficantul cade în plasă, bietul de el. A fost tras pe sfoară. Altfel, n-ar fi ajuns la el. Şi atunci, ce e mai bine? Să-i vină poliţia, în uniformă, la uşă? Sau să-l lăsăm pe traficant să-şi facă mendrele? Şi alţi şi alţi tineri nesăbuiţi să le cadă victime şi să ajungă narcomani? Sau să uzăm de… protocoale şi să-i salvăm de la moartea albă?

Între traficanţii de droguri şi traficanţii de bani ai statului, de pe urma cărora dezinfectăm spitalele cu apă de ploaie, întindem asfalt din zer de brânză (sau nu-l întindem deloc), sau sfeterisim medicamente esenţiale,şi câte şi mai câte, ce deosebire ar fi?

Să fim serioşi. Protocoalele or avea, poate, câteva chestii care scârţâie. Dar în principiu sunt bune şi necesare. Chiar dacă este anapoda ca procurorul să-i dea raportul ofiţerului SRI, asta nu înseamnă că informaţiile pe care acesta din urmă le-a cules şi le-a înmânat procurorului, n-au prins bine. Ticălosul se află pe bună dreptate după gratii.

Corupţia şi siguranţa naţională

Cum s-o dărâmi pe Codruţa în cinci paşi

Vă amintiţi cum în 2012 „dom’ profesor” Dan Voiculescu schiţa paşii de parcurs pentru suspendarea lui Băsescu? Pasul 1, pasul 2, pasul 3 etc. Băsescu era atunci inamicul public nr. 1 (pentru USL, altminteri creată pentru unicul scop de a se descotorosi de un preşedinte care nu ştia de glumă în privinţa independenţei justiţiei).
Acum inamicul public nr. 1 e altul. Mă rog, alta. Laura Codruţa Kövesi. Nici ea nu ştie de glumă în privinţa urmăririi juridice a penalilor. Şi ea le stă acum în gât. Drept urmare, s-a pus — deja de ceva vreme – de un „incubator” de soluţii de eliminare. Planul A fost „eliminarea” directă, prin raportul lui Slugărel. Se pare totuşi că nu prea iese. Şi atunci au activat Planul B. Planul B spune aşa: faceţi uz de protocoale. Cele de colaborare între DNA şi SRI. Nu se poate să nu descoperiţi ceva pe-acolo. Hai, la treabă!

N-a fost uşor. Dar „incubatoarele” de eliminare n-au stat degeaba. Au zis aşa:

Pasul 1. Protocoalele de colaborare DNA–SRI, de acum câţiva ani, există? Există. Deci Codruţa a colaborat cu SRI. Şi…

Statutul procurorilor
Pasul 2. Ia vedeţi, au procurorii voie să colaboreze cu serviciile? (Procurorii, la ei ne referim; judecătorii nu ne interesează. Deocamdată. Nu-i vreo lege în sensul ăsta?… Ba, cum să nu (dom’le Dragnea)! Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor ce zice? Păi, la art. 7, zice aşa — simplific, ştiţi: „Judecătorii, procurorii (…) nu pot fi (…) colaboratori ai serviciilor de informaţii”… Şi, mai departe?… Mai departe zice aşa: „încălcarea dispoziţiilor [de mai sus] conduce la eliberarea din funcţia deţinută (…) de (…) procuror.”

Excelent! Asta e! O băgăm la Legea 303 şi am ars-o!… Da, dar… nu e tocmai clar (dom’le Dragnea). Ştiţi anti-corupţia — aia de care se ocupă DNA — se vinde bine în ţară, şi la fel şi-n străinătate, la EU, la CE… S-a vorbit de ea şi la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Au băgat corupţia la vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale… Şi atunci…

Strategia CSAT
Pasul 3. Ia vedeţi, cum pleacă corupţia de la CSAT! Că n-are ce căuta acolo!… Păi, e cam greu. Că, uite, în iunie 2015, CSAT, cu Iohannis în frunte, a scos un document numit „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015–2019. O Românie puternică în Europa şi în lume”. Chestii d-astea! Cică:

„Corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre.” (paragr. 3.3. Vulnerabilităţi, pct. 68)

Se mai zice în document:

„Nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistenţa dificultăţilor economice, proliferarea economiei subterane şi a corupţiei, evaziunea fiscală, precaritatea infrastructurii, dar şi de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul Uniunii Europene şi gradul scăzut de rezistență faţă de turbulenţele majore de pe pieţele externe, mai ales pe zona financiar-bancară.” (paragr. 3.2. Riscuri, pct. 59)

Păi, putea să zică toate astea? Ia vedeţi voi, nu găsiţi niscaiva definiţii pe undeva? Corupţia vulnerabilizează statul? Unde scrie de vulnerabilităţi la adresa securităţii statului? Nu-i nicio lege pe chestia asta?… Ar fi (dom’le Dragnea), dar… Păi, ce mai staţi! Hai…

Vulnerabilităţile după Legea 51/1991
Pasul 4. Ia uitaţi care sunt, după Legea 51/1991 (republicată) privind securitatea naţională a României, ameninţările la adresa securităţii — citez:

„a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român;
b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale;
h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională;
l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a)-k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.” (Art. 3)

Păi şi unde-i „corupţia”? Nicăieri! Excelent! Păi gata, deci CSAT n-avea niciun drept să vorbească de corupţie legat de securitatea naţională… Dar, ştiţi (dom’le Dragnea), o fac şi eu pe avocatul diavolului. Ar putea cineva, aşa, din rea-credinţă, cum se-ntâmplă de-atâtea ori, să se găsească să despice firu-n patru. Ar putea să zică că, uite, să luăm… punctul f de mai sus… Vi-l mai citesc o dată (dom’le Dragnea): „subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale”. Toate astea sunt ameninţări la adresa securităţii naţionale, nu po’ să negi. Că aşa scrie în lege. Nu vreau să vă supăr (dom’le Dragnea), dar cineva de rea-credinţă, ar putea să citească paragraful ăsta, aşa, mai pe sărite, cum s-ar zice. Ar putea să zică aşa: „Orice (…) acţiuni care (…) aduc atingere capacităţii de apărare ori altor (…) interese ale ţării” constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale… Şi aicea găsim şi corupţia?… Găsim, fir-ar să fie (dom’le Dragnea)… Şi nu-i numai asta. Mai sunt şi alţii care se bagă în ciorbă. Unii de le zice Grupul de Studii de Securitate.

Mizeriile corupţiei
Nu mă-ntrebaţi cine-s ăştia, că habar n-am. Da zic aşa, ăştia de la Grup:

„— corupţia distorsionează însuși principiul competiției specific economiei de piață, încurajând în schimb obținerea de favoruri prin mituirea funcționarilor publici;
— corupția duce la pierderea sau irosirea banului public, limitând potențialul economic al statului, al societății ori al comunităților locale;
— corupția ignoră normele morale și legale, încurajând în schimb alte forme de infracționalitate;
— corupția scade astfel coeziunea socială și politică, generând noi clivaje între victime și presupușii vinovați;
— corupția delegitimează clasa politică, autoritățile statului, încurajând în schimb mișcările și partidele populiste, de extremă-dreaptă sau extremă-stângă;
— corupția permite accederea în funcții publice pe alte criterii decât cele de merit, contribuind la fenomene adiacente precum proasta guvernare și la scăderea calității serviciilor publice.”

Cum funcţionează CSAT
Eu mi-am făcut datoria să vă atrag atenţia (dom’le Dragnea). Şi v-aş mai atrage atenţia, dacă-mi permiteţi (dom’le Dragnea), că mai e şi Legea 415 din 2002, privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, unde zice că atribuţia de a „aproba principalele direcţii de activitate şi măsurile generale necesare pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale” (art. 4, lit. f, pct. 22). Cu alte cuvinte, dacă Strategia aia de care ziceam mai pe la-nceput se referă la corupţie ca fiind o ameninţare la adresa securităţii naţionale, înseamnă că CSAT e îndreptăţit să declare chestia asta — ştiţi, Strategia, bat-o vina!… Dar Iohannis ce zice de toată povestea asta… Preşedintele (dom’le Dragnea) zice aşa: „CSAT este instituția care organizează și coordonează toate activitățile referitoare la apărarea și securitatea țării, însă stabilește doar direcții de acțiune, măsuri generale pentru prevenirea și înlăturarea riscurilor la adresa securității naționale, generează un cadru strategic de coordonare, dar nu decide colaborări punctuale între instituții.”… Ca să nu mai spun că e cam tuflit preşedintele după ce i-au mai tăiat din atribuţii, ştiţi dumneavoastră (dom’le Dragnea)… Dacă doar stabileşte direcţii, e OK. Bine că nu face legi, că de-asta mi-era mie teamă. Bun, atunci mergem înainte! Nu mai rămâne decât…

Cine-i Dana Gîrbovan?
Pasul 5. Să găsim pe cineva să pună în mişcare toată mustăria asta. Ia zi, pe cine vezi tu?… Ar fi o doamnă pe care o ştiu eu. Şi mi se pare foarte potrivită… Competentă? Devotată?… Nu ştiu câte e de competentă şi de devotată, dar are o mutrişoară (dom’le Dragnea)! Mieluşel. O cheamă Dana Gîrbovan. O să-i bage în cofă pe ăia de la EU şi de la CE, alde Timmermans sau Junker. Ia uitaţi ce zice de ea Graiul Sălajului, din 11 decembrie 2017:

„Judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedinta Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, singurul ONG acceptat în comisia Iordache (…) a intrat în atenţia presei pe vremea Guvernului Victor Ponta, când a criticat aspru politizarea unor instituţii ale Justiţiei.
Apoi, la începutul acestui an [2017], judecătoarea de pe malul Someşului a apărut din nou în presa după ce şi-a arătat susţinerea (…) cu privire la Ordonanţa 13 privind introducerea pragului la abuzul în serviciu, ordonanţa care a scos în stradă sute de mii de cetăţeni. Presa centrală mai spunea la acea vreme că, drept răsplată pentru susţinerea proiectului ministrului justiţiei de atunci, Florin Iordache, Dana Gîrbovan era una din variantele vehiculate pentru preluarea ministerului Justiţiei.
Odată cu apariţia şi dezbaterile noilor modificări propuse de PSD la legile justiţiei, sălăjeanca Dana Gîrbovan iese din nou în atenţia publică prin postări detaliate prin care susţine (…) noul pachet legislativ. Ba chiar aflăm din Cotidianul.ro, un trust de presă care îi promovează intens activitatea, că Dana Gîrbovan din Jibou, prin calitatea de preşedinte la UNJR, face propuneri pe noul pachet de legi care se dezbat in Parlament.
Comisia speciala pentru Legile justiţiei, din Parlament, condusa de Florin Iordache, a adoptat săptămâna trecută înfiinţarea «Secţiei de investigare a unor infracţiuni din Justiţie».”

Şi în plus — mai adaug de la mine — merge pe la televiziunile exact alea care trebuie: Antena 3, România TV şi altele (dom’le Dragnea)… Bun, asta e! Daţi-i bătaie, băieţi! Începem cu pasul 1. Desecretizarea! La protocoale mă refer. După care, toate merg şnur! Plus că poate mai găsim câte ceva să-i ajutăm pe băieţii noştri.

Cum se vede în grupul ALDE–România de la Bruxelles asaltul împotriva legilor justiţiei şi al DNA

Aşadar, recapitulând cele petrecute în ultimele zile, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a dat aviz negativ cererii de revocare din funcţie a şefei DNA, Laura Codruţa Kövesi. Cum reacţionează eurodeputata Norica Nicolai când se discută în Parlamentul European situaţia justiţiei în România s-a văzut mult prea bine în România, acum câteva zile, şi nu mai este nevoie de comentarii. Dar care este părerea unei alte eurodeputate ALDE, Renate Weber, în legătură cu acest subiect?

Un interviu la RFI cu gust amar
Într-un interviu recent — 28 februarie — la Radio France International, reporterul i se adresează europarlamentarei din grupul ALDE:

Reporter: CSM a dat ieri aviz negativ solicitării ministrului justiţiei de revocare a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi. Vă întreb mai întâi, doamnă Weber, cum priviţi acest vot al secţiei de procurori a CSM?
Renate Weber: Cu siguranţă că eu personal îl privesc nu neapărat cu surprindere, dar cu un gust foarte amar, pentru că mi se pare incredibil ca secţia de procurori să accepte să discute, aşa cum a fost discuţia de ieri, când doi dintre membrii săi se află în ancheta DNA. Deci este aici un conflict de interese uriaş şi nu înţeleg, sincer, cum cei doi nu s-au abţinut de la a participa la aceste discuţii, sau cum secţia de procurori nu a decis ca cei doi să nu participe.
Reporter: Cei doi, adică?
RW: Cei doi procurori care se află în… care au plângere penală şi în legătură cu care există investigaţii la DNA. Acesta este un conflict de interese. Este o chestiune care în mod normal, în instanţele din România de exemplu, nu se poate întâmpla pentru că există procedura abţinerii sau procedura recuzării. Ei, în mod asemănător, aşa ar fi trebuit, şi ieri, în secţia de procurori… Adică vreau să spun că orice procedură viciată într-o temă de o asemenea sensibilitate şi de o asemenea importanţă este un semn că ceva nu e în ordine, că ceva trebuie schimbat în general. Inclusiv în felul în care funcţionează CSM-ul.”


Aşadar, RW simte un „gust foarte amar” pentru că doi dintre procurorii semnatari ai avizului negativ al CSM — RW apucase să spună „în ancheta DNA”, dar, la insistenţa reporterului, s-a corectat: „au plângere penală şi în legătură cu care există investigaţii la DNA”. (Mă rog, nu chiar anchetă!)

În mod straniu, n-o deranjează pe RW că însuşi acuzatorul, ministrul justiţiei Tudorel Toader, a semnat pentru… propriu-i punct de vedere pe respectivul aviz! Asta nu i-a lăsat niciun gust amar. (Poate i s-a părut chiar dulce?… având în vedere, aş adăuga, că TT are susţinerea ALDE, comună celor doi.)

Am adresat CSM mesajul de mai jos.

Bună ziua
Revin cu rugămintea de a obţine de la dumneavoastră o clarificare în legătură cu respingerea de către CSM, secţia procurori, a cererii de revocare a procurorului-şef al DNA. Şi anume privitor la informaţia apărută în mass-media — şi invocată totodată de europarlamentara Renate Weber într-un interviu la RFI — cum că doi dintre procurori, Cristian Ban şi Nicolae Solomon, ar fi anchetaţi de DNA şi deci ar fi fost de dorit să se abţină de la semnătură sau nu ar fi trebuit să fie invitaţi să semneze rezoluţia de respingere a cererii de revocare.
Consider că o asemenea clarificare din partea dumneavoastră ar fi cât se poate de utilă pentru opinia publică. La fel de utilă ar fi şi pentru CSM şi în general pentru imaginea justiţiei din România.
Dacă întâmplător aţi făcut-o deja, am rugămintea să-mi indicaţi situl unde poate fi găsită.
Cu mulţumiri,
Paul Tumanian [adresă; telefon]


Sunt în aşteptarea răspunsului… Dacă va veni vreodată.

Pe ce se bazează RW atunci când afirmă că doi procurori ai CSM sunt investigaţi de DNA? Singura sursă disponibilă în spaţiul public este luju.ro , adică publicaţia „Lumea justiţiei”, unde este prezentată şi comentată cu lux de amănunte plângerea unui avocat, pe nume Florin Ghiulbenghian, depusă la DNA în 2016, împotriva celor doi avocaţi ai CSM.

Cu alte cuvinte, tot aşa cum ministrul justiţiei şi-a întocmit raportul privitor la DNA sprijinindu-se copios pe informaţii din mass-media, cu precădere de la Antena 3, tot aşa şi RW se sprijină pe spusele unei publicaţii. O publicaţie destul de dubioasă, după cum vom vedea. Deci nimic oficial.

Din ce surse se informează europarlamentara ALDE?
Mai întâi, cine este Florin Ghiulbenghian? Ei bine, avocatul FG a fost condamnat pe 6 mai 2016, de Judecătoria Sectorului 1, la patru ani închisoare pentru înșelăciune într-un proces cu Banca Comercială Carpatica. Când a fost condamnat FG? În acelaşi an în care a depus plângerea împotriva procurorilor! Adică 2016. Unde am mai auzit oare, recent, de o asemenea practică: inculpatul/condamnatul depune plângere penală împotriva procurorilor/judecătorilor?

Ştirea de pe luju.ro a mai fost preluată, aţi ghicit, de Antena 3. Şi atât.

Dar ce/cine este publicaţia electronică „Lumea justiţiei” — luju.ro? Redactorul-şef al publicaţiei este un ziarist, pe nume Răzvan Savaliuc. Iată câteva titluri din ziarul „Adevărul”, care îl privesc pe RS: „Procurorii care instrumentează dosarul «Ordonanţei 13», reclamaţi la Inspecţia Judiciară de «Lumea Justiţiei», un site apropiat Antenelor [subl. mea]” (martie 2017). Sau: „Circul continuă în procesul dintre postul Antena 3 şi Codruţa Kovesi: Răzvan Savaliuc [subl. mea] a cerut recuzarea completului de judecători şi strămutarea procesului” (decembrie 2016). Sau: „Circ în procesul Codruţei Kovesi împotriva postului Antena 3: jurnalistul Răzvan Savaliuc [subl. mea] a cerut amendarea şefei DNA”. Etc.

Iată de asemenea ce articole scrie Savaliuc (citez de pe situl corectnews.com): „Iohannis si Kovesi renasc practicile Securitatii si ura de clasa”. „Coruptie la Strasbourg pe legile justitiei. Atentatul la suveranitatea Romaniei a fost dejucat”. „Adio Kovesi! Klaus te saluta!”. „Linsajul judiciar al chirurgului Lucan si distrugerea transplantului in Romania”…

Are vreo legătură „Lumea justiţiei”/Răzvan Savaliuc cu propaganda rusă?
Cine credeţi că îl ridică în slăvi pe RS? Aţi ghicit: sputnik.md. Iată câteva titluri din sputnik.md: „Răzvan Savaliuc îl face praf pe ambasadorul Hans Klemm” („Obraznicul ambasador Hans Klemm nu pierde nicio ocazie să ne umilească, nu avem bani și pentru că plătim rachetele Patriot și avioanele F16 de care nu avem nevoie”). Sau: „Pleșoianu și doi mari ziariști au făcut-o praf pe Kovesi” [unul din cei doi mari ziarişti este RS!]. Sau: „Savaliuc: «Kovesi, președinte — străinii o pregătesc» — reacție totală Ciutacu”… Cred că ajunge.

Din asemenea surse se inspira eurodeputata RW când afirma la RFI că are „un gust foarte amar”.

A fost odată Renate Weber
Doamna Weber, înainte să ajungă deputată la Bruxelles, pe lângă numeroase alte activităţi, a fost membră, ba chiar co-preşedintă a Comitetul Helsinki pentru Apărarea Drepturilor Omului, APADOR–CH, şi preşedintă a Fundaţiei (Soros) pentru o Societate Deschisă. Printre multe altele, cum ziceam…

Dar acum?

Astăzi RW este europarlamentară, membră a grupului ALDE din Parlamentul European, membră a partidului cu acelaşi nume din România, în fruntea căruia se află Tăriceanul cel trimis în judecată de DNA pentru mărturie mincinoasă. „Este vorba despre declaraţia pe care a dat-o la DNA Braşov la data de 15 aprilie 2016 [în legătură cu] retrocedarea către Paul Philippe Al României a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (trunchiul de pădure Fundul Sacului), [cu] implicarea inculpaţilor Tal Silberstein, Beny Steinmetz, Moshe Agavi (…) în procedurile de retrocedare.”

O companie „onorantă” pentru RW
Iată ce aflăm de pe situl aktual24.ro, 13 feb. 2018:

„Mai mulţi jurnalişti care se ocupă de România au primit, duminică seară, după emisiunile în tandem de la Antena 3 si RTV în care procurori DNA au fost acuzaţi de măsluirea dosarelor, un mail în care este atacată violent Laura Codruţa Kovesi sub pretextul «apărării luptei anticorupţie» din România. Mesajul a fost trimis de o companie de public-relations din Marea Britanie.” Şi se referă la scandalul dezvăluirilor privind abuzurile DNA (v. cazul DNA Ploieşti)

Care era lista? Ne-o dezvăluie, cine credeţi? sputnik.md: Călin Popescu Tăriceanu, Sebastian Ghiţă, Liviu Pleşoianu, Renate Weber, Bogdan Chireac, Daniel Dragomir şi Ingrid Mocanu. Cum spuneam, „onorantă” companie! N-am auzit-o pe RW să iasă public şi să conteste ştirea.

RW în trecutul recent
În 2014 lucrurile stăteau cu totul altfel. RW era deputat PNL, iar despre actualul ei şef la ALDE din România avea o cu totul altă părere: „Renate Weber ironizează la RFI anunţul făcut de premierul Victor Ponta, care spunea marţi că l-ar vrea prim-ministru pe Călin Popescu Tăriceanu, dacă va ajunge preşedinte. Europarlamentarul PNL califică acest anunţ drept o glumă şi-l compară pe candidatul PSD cu un «jongleur care scoate iepuraşi din pălărie».” La data aceea, RW, după ce pusese umărul din gros la „monstruoasa coaliţie” USL pentru dărâmarea lui Băsescu (inclusiv la Antena 3; ceea ce, fie vorba între noi, i s-a întâmplat şi mai recent, de mai multe ori), deja se simţea dezlegată de „obligaţiile” faţă de PSD şi deci mai slobodă la gură.

Şi, s-o recunoaştem în final, RW are totuşi jumătăţi de sclipiri de luciditate când afirmă că: „Oamenii care ies în stradă în Piaţa Victoriei şi în alte pieţe din oraşe mari din România nu ies pentru că nu se redactează o hotărâre judecătoreasca cu anii. Ei ies pentru că există o percepţie că, dacă te atingi şi cu o floare de legile justiţiei acum, şi insist asupra cuvântului «acum», o faci pentru că vrei de fapt să sugrumi toată lupta anticorupţie. Şi aceasta de ce? Pentru că, sincer, câtă vreme ai în fruntea partidului de guvernământ o persoană care are o condamnare penală nu ai cum să ştergi din percepţia publică ideea că este un conflict de interese şi că este o chestiune pro domo. Nu ai cum să scoţi asta din mintea oamenilor.”

Asta se întâmpla în noiembrie 2017. A se observa că RW nu era de părere că există un atac real din partea Puterii la legile justiţiei. Ci doar o percepţie. Drept care, se arată dispusă să-l sacrifice pe şeful PSD. (Cine ştie însă ce aspiraţii secrete are şeful ei de partid, Tăriceanu, în raport cu aliatul său actual; şi noi încă nu le ştim?)

Actualizare 7 martie 2018
De la Consiliul Superior al Magistraturii am primit răspunsul de mai jos. Rezoluţia la cererea mea este, în final, următoarea. „Informaţiile solicitate de dumneavoastră nu reprezintă, în accepţiunea Legii nr. 544/2001, informaţii de interes public care să rezulte din activităţile Consiliului Superior al Magistraturii ca instituţie/autoritate publică. Având în vedere cele mai sus enunţate, vă informăm că obiectul cererii dumneavoastră excede competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii.”

Pedofilul şi Serviciile

Domnilor Dragnea şi Tăriceanu!

Am să fiu scurt! Şi direct! Nu vi se pare suspectă apariţia taman acum pe scenă a pedofilului din Drumul Taberei? Să vă spun care-i părerea mea. Şi credeţi-mă că ştiu ce vorbesc!

Apariţia pedofilului nu a fost întâmplătoare! Da’ deloc! Statul paralel l-a scos din mânecă exact acuma, ca să vă pună beţe în roate şi să împiedice votarea modificărilor la Codul penal. Nu vedeţi ce zice DNA? Cică modificările şi completările care se preconizează să fie făcute Codului penal şi Codului de procedură penală vor avea un efect „devastator” asupra anchetelor penale.

Devastator, pe dracu! Modificările propuse de partidele dumneavoastră sunt nemaipomenite! Bineînţeles că înregistrările video n-au ce căuta printre probele cu care nenorociţii de anchetatori vor să bage la zdup persoane nevinovate. Şi mai ales din partidele dumneavoastră! Se vede de pe Lună!

Toată lumea ştie cât de uşor pot fi falsificate respectivele înregistrări video şi ce confuzii se pot face. Aşa că le-a venit ideea cu pedofilul. Cică l-au prins cu ajutorul camerelor de supraveghere. L-or fi prins, dar nici vorbă de pedofil. E o persoană de-a lor, care se sacrifică. Sau e plătită! Sigur că da, mai degrabă plătită! Ca să saboteze modificările dumneavoastră! Toată lumea o să zică acuma: uite la ce-s bune camerele de supraveghere!

Ştiu din surse sigure că au avut convorbiri secrete între Klaus Werner Iohannis şi şefii Serviciilor, la indicaţia speculatorului Soroş şi a directorilor de la multinaţionale. Asta-i soluţia pe care au găsit-o ca să vă saboteze.

O să scoată acum din toată povestea asta un mare succes, or să facă mare tam-tam, modificările dumneavoastră or să cadă, iar cu aşa-zisul pedofil ce credeţi că se va întâmpla? Or să-l bage la puşcărie, aşa, de ochii lumii, o să stea un pic, după care Serviciile or să-l facă scăpat. Pun pariu cu dumneavoastră că în trei luni îl vedem în Madagascar!

Deci, domnilor Dragnea şi Tăriceanu, nu vă lăsaţi păcăliţi. Parcă văd că or să inventeze tertipuri şi pentru celelalte modificări. Nu vă lăsaţi! Daţi-i înainte cu modificările dumneavoastră! Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Vă rog din suflet. Şi vă urez succes.

Un admirator devotat cauzei justiţiei române şi modificărilor PSD (şi ALDE)

Când intră în vigoare OUG 13?

Văd că „specialişti” în drept, care mai de care, îşi dau cu părerea. Printre aceştia, fostul preşedinte Traian Băsescu, care s-a pronunţat aseară pe postul B1 tv. Când intră în vigoare OUG 13? Băsescu zice că ordonanţa este deja în vigoare! Umblă zvonul că s-ar fi pronunţat şi marele „specialist” Nicolicea: Ehei, să fiţi voi sănătoşi, ordonanţa e de mult în vigoare, iar Dragnea e spălat, curat ca lacrima. Alţii i-au căinat pe protestatarii din Piaţa Victoriei: protestează, sărmanii, fiindcă nu ştiu că ordonanţa e deja în vigoare!

În realitate lucrurile sunt mult mai simple şi mai clare. Iată ce spune Legea 24/2000, la art. 12 (2):

„Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară (subl. mea).”

Aşadar, publicarea în Monitorul oficial şi depunerea la Parlament este o condiţie necesară dar nu şi suficientă… dacă textul ordonanţei conţine şi o prevedere privitoare la data intrării în vigoare.

Actualizare ora 17: La deminarea terenului. Tovarăşii Andronache, Constantin şi Tăriceanu, trimişi să demineze terenul (lansând în spaţiul public dubii de ultimă oră cu privire la propria-le ordonanţă), teren pe care ar urma să păşească triumfător şi în siguranţă — îşi imaginează el — tov. Dragnea, cu o ramură de măslin: „Haideţi să fim uniţi, tovarăşi! Eu abrog ordonanţa, voi îmi aplicaţi amnistia ca să rămân curat în faţa istoriei! Spre satisfacția ambelor tabele! De acord?”

Justiţia lui Băsescu: Eu te-am făcut, eu te omor!

Scrisoare deschisă către fostul preşedinte Traian Băsescu

Domnule Preşedinte,

Deşi băsist, nu mă arunc cu capul înainte în a vă susţine în toate cele. Cu voia dumneavoastră, am şi critici a vă aduce.

Pentru a doua oară sunt în dezacord cu dumneavoastră. Prima oară a fost când, în lupta pentru preşedinţia României din noiembrie 2014, aţi ezitat până în ultima clipă să recomandaţi simpatizanţilor dumneavoastră să voteze cu Klaus Iohannis, în mod evident singurul la momentul acela capabil să-l învingă pe Ponta. Aţi făcut-o abia în ajun, cu câteva ore înainte de începerea celui de-al doilea tur de scrutin. Dacă nu a fost prea târziu, asta s-a datorat fără doar şi poate chibzuinţei electoratului român şi mai ales a diasporei. Dacă aţi avut motive să procedaţi astfel, mă abţin deocamdată să fac speculaţii pe această temă.

Pentru a doua oară sunt în dezacord cu dumneavoastră acum, când afirmaţi că procurorii fac, sau tind să facă, democraţia în România. Aţi afirmat-o de mai multe ori şi o repetaţi din nou acum, aproape obsesiv. Ceea ce nu vă caracterizează, sper. Chiar dacă nuanţaţi, recunoscându-le meritele „adevăraţilor” procurori, caracterizarea generală de „democraţie a procurorilor” rămâne şi se strecoară insidios în mintea susţinătorilor dumneavoastră; şi a tuturor românilor până la urmă.

Ca exemplu de victimă a procurorilor îl daţi pe Ponta, în legătură cu care vedeţi chiar necesitatea unei legi care să îl protejeze pe primul-ministru pe durata mandatului, tot aşa cum o altă lege îl protejează pe preşedinte. OK, să zicem că aveţi dreptate, că o astfel de lege este necesară şi că va fi adoptată la un moment dat. Dar Ponta este singurul exemplu pe care l-aţi găsit pentru a vă susţine în public teoria „procurorilor atotputernici”, care „îşi agaţă capete de politicieni la centură”. Eu cel puţin nu cunosc un alt exemplu. Bănuiala mea este că aţi ales să îl apăraţi pe Ponta (sigur, „a apăra” e doar un fel de a spune) doar pentru a vă susţine teoria. Care îşi are sursa în altceva. În ce? Iarăşi mă abţin să fac speculaţii. Mecanismul psihologic prin care cineva forţează aruncând în joc toate resursele mentale de care dispune pentru a-şi susţine fie o anumită teorie, fie o simplă idee, este destul de răspândit şi practicat de mulţi dintre noi; cu să fără a ne da seama. Gândiţi-vă la asta.

Adevărul este că — o ştie toată lumea — în România corupţia este uriaşă, atotstăpânitoare, mai nocivă decât oricare altă meteahnă, şi că ceva trebuie făcut în acest sens, pentru stârpirea „sistemului ticăloşit”. Expresia vă aparţine, dar mă întreb dacă v-o mai revendicaţi. „Ticăloşia sistemului” începe, în luările dumneavoastră de poziţie, să vireze încet-încet spre procurori şi spre DNA. Căci atâta vreme cât vorbiţi de un sistem, nu mai puteţi îndulci expresia extrăgând din rândul „procurorilor atotputernici” pe cei câţiva care sunt „buni profesionişti” şi „îşi fac onest meseria”. Caracterizarea dumneavoastră este, cum spuneam, prea generală pentru a mai admite că excepţiile contează.

Parafrazând, dacă nu DNA-ul, atunci cine să lupte împotriva corupţiei? Dacă nu acum, atunci când? Aşteptăm să crească şi să se întărească MP-ul creat de dumneavoastră? Mă tem că va mai dura. Şi că nici acolo nu merge totul ca uns. Altminteri, opoziţie, chiar dumneavoastră aţi afirmat-o, practic nu există în România. Ce ar trebui să facă DNA-ul atunci când descoperă (în serie) cazuri de corupţie? Să le lase pe altă dată? Să se ocupe cu predilecţie de afaceriştii neimplicaţi în politică (dacă există aşa ceva!) pentru a nu lăsa impresia că procurorii (unii din ei!) „îşi atârnă capete la centură”?

Spuneţi că justiţia nu este atât de strălucitoare cum apare la televizor. Că în ţară se comit foarte multe nedreptăţi. De acord. Chiar dumneavoastră şi cei din preajma dumneavoastră aţi fost victimele unor serii de abuzuri. Parchetele înalte se încăpăţânează să nu găsească vinovaţii pentru victimele Revoluţiei… Da, justiţia din România nu este perfectă. A pretins cineva că este? Justiţia nu a ieşit încă în totalitate de sub influenţa politicului. Şi atunci, pentru a avea o justiţie cât mai bună, ce facem? Criticăm şi partea ei strălucitoare (reprezentată îndeosebi de combaterea corupţiei la vârf), aşa cum apare ea la televizor?

OK, dumneavoastră aveţi mult mai multe informaţii decât cetăţeanul de rând. Aţi afirmat spre sfârşitul mandatului dumneavoastră de preşedinte că serviciile încep să aibă cam prea multă putere. Acum şi justiţia începe, în ochii dumneavoastră, să aibă prea multă putere… Nimeni nu vă contestă meritul de a fi contribuit decisiv la întărirea justiţiei; vi-l recunosc chiar şi o bună parte din cei ce vă repudiază.

Şi atunci, ce urmează? Vorba aceea din popor referitoare la dreptul asupra odraslei: „Eu te-am făcut, eu te omor!”

Vă urez în final, domnul Preşedinte, să aveţi tăria de vă învinge antipatiile (şi simpatiile!) şi a contribui cu obiectivitate și eficiență la finalizarea lucrului bine făcut pe care l-aţi iniţiat: o justiţie echitabilă şi total independentă de politic.

%d blogeri au apreciat asta: