Category Archives: Pamflete

Coincidențe bizare (III)

„A pornit o primă întrebare de la un coleg, îngăduiţi-mi să vă spun aşa, care are acelaşi nume ca şi mine — Petre.
Dar ce loc nu e plăcut în România! Bravo!
Am intrat în sală cu un succes formidabil, bravo!, extrem de important, dar atât de necesar şi atât de util pentru noi toţi.
Aveţi să ştiţi, vă spun aici, un moment deosebit de important prin prezenţa subsemnatului în acest consiliu, bravo!
A se vedea populaţia de cormorani. Cormoranii în România fac baie în piscine, nu se mai feresc de oameni, de pescari nici atât. Vă mulţumesc pentru întrebări! Bravo!”

[Din „discursul” ministrului român al agriculturii, Petre Daea, în Parlamentul European]

Coincidențe bizare (I)

Catavencu-vosganian

„De fiecare dată au existat argumente pro și contra pentru asemenea coincidențe bizare.”

„Președintele nu a făcut decât să repete ce au spus procurorii CSM. S-a purtat ca unul dintre membrii secţiei de procurori a CSM. Preşedintele Iohannis priveşte în străinătate, el nu mai are aliaţi în ţară. Singurul său aliat este Procuratura. Iohannis este reprezentantul unor străini în România, nu are nicio treabă cu România.”

Disidenţă marca PSD

Şedinţă a CEX-ului PSD-ist pentru nominalizarea propunerilor de miniştri la Transporturi şi la Dezvoltare Regională. Dragnea are doi tipi pe care vrea să-i pună pe posturile respective. Cică ar mai cârâi unii.
Ziariştii, masaţi în faţa uşii închise, aşteaptă încheierea şedinţei şi ieşirea lui Lider Maximo. Se aude o voce dindărătul uşii, vocea lui Marian Oprişan: „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!” Ziariştii fac ochii mari, dau fuga şi transmit la redacţii: „Marian Oprişan, baronul de Vrancea, a strigat la Dragnea: Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!” Ştirea se dă pe posturi. Toată lumea face ochii mari: disidenţă în PSD? Opoziţie? Din nou? Toată lumea speră. Apoi vine bomba: propunerile lui Dragnea au fost votate cu unanimitate de voturi.

Suntem acum în interiorul sălii CEX-ului PSD-ist.
Între Dragnea şi Marian Oprişan are loc următorul dialog.
— Bă, Oprişane! (Oprişan vorbeşte c-o gagică. N-aude.) Bă, Oprişane, cu tine vorbesc! N-auzi?
— Da, dom’ şef. Spuneţi.
— Uite, ia foaia asta.
— Care foaie?
— Asta, bă, ce ai orbu’ găinilor? (Oprişan ia foaia din mâna lui Dragnea.) Nu sta cu ea în mână ca o momâie. Uite-pe ea. Ce scrie acolo? (Oprişan citeşte foaia.) Ei? (Oprişan silabiseşte.)
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!” Da, şefu’, am citit. Şi ce-i cu asta?
— Citeşte-o cu voce tare.
— Eu?
— Da, bă, tu! Ia să te-aud! Citeşte.
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!”
— Mai tare, bă, ce n-ai mâncat astăzi? Te văd ditamai zdrahonu’!
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!”
— Mai tare nu poţi?
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!”
— Aşa, bă. Da’ tot nu-i bine. Ia du-te mai aproape de uşă.
— Mai aproape de uşă?
— Ce, ţi-e frică? Hai bă, că nu păţeşti nimica. Aşa, acolo e bine. Citeşte înc-o dată.
— Tot din foaia asta?
— Păi ce, bă, ţi-am dat io alta? Hai, s-auzim!
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!”
— Înc-o dată! Hai! Tare şi cu forţă!
— „Bă, Dragnea, tu nu eşti stăpânul partidului!”
— Bun, e-n regulă. Acuma cred c-au auzit şi tâmpiţii ăia de ziarişti. Păi ce, să zică dup-aia că-n partid la noi nu-i democraţie! E democraţie, bă! Chiar şi opoziţie avem. Da? Şi-acuma gata, toată lumea la vot! Hai, că n-am de gând să m-apuce miezu’ nopții cu voi aicea! M-aşteaptă…
— Cine te-aşteaptă, şefu’ (Dragnea se uită la el şi râde pe sub mustaţă.) Nu tre’ să le ştiţi voi pe toate! Hai! La vot toată lumea!

Ţara lui Conu’ Leonida…

În 1870, când prusacii erau călare pe Franţa, într-o zi de august, cald şi bine, Candiano Popescu ocupă Prefectura din Ploieşti: Să dăm cu neamţu’ de pământ! Ura!… Nişte ofiţeri din gaşcă zic: Stai, dom’le, să vedem mai întâi cine pe cine bate, Franţa sau Prusia! Că dacă bate Franţa, e mai mare ruşinea să vadă că-n România a rămas un principe un prusac! Da’ dacă nu bate Franţa? E!?… Candiano zice: Ce să mai aştept, dom’le, mergem peste Prefectură!… În piaţă la Ploieşti cică erau vreo trei mii de tipi. „Ura! Gata! Am dat cu neamţu’ de pământ!” Candiano se duce la cazarmă, îi arată maiorului de-acolo telegrama de la „Guvernul provizoriu” şi zice: Carol a fost detronat az’noapte, eu îs noul prefect! Daţi arme la popor!… Maiorul de la cazarmă se uită la el şi zice: Fugi, dom’le d-acia! Ce telegramă! Nu dau nicio armă!… Drept care, Candiano cu ai lui se duc peste închisoare şi eliberează niscaiva deţinuţi. După care dă telegrame în lume să anunţe ştirea cea mare. Republica! Victoria! Telegrafistul-şef de la Predeal zice: Ia te uită ce telegrame! Ia să nu le dau eu drumu’! Că, mai ştii! dau naibii de belea!… Candiano fuge din Ploieşti, e prins la Buzău. Gata cu Republica de la Ploieşti. În octombrie, proces mare la Târgovişte. „Conspiratorii” se apără: Da’ de ce să ne bage pe noi la pârnaie! Să facă plebicist! Să vadă dacă poporu’ nu-i pentru revoluţiune! Că-n ’66 tot aşa a fost! Oamenii n-a vrut principe străin! Tot o revoluţiune se cheamă c-a fost şi-atuncea! Da’ s-a făcut plebicist şi gata, s-a pus batista pe ţambal!… Logică beton, „conspiratorii” sunt achitaţi.
În ’77 Candiano Popescu e făcut locotenent-colonel şi e decorat. În ’79 devine prefect al Poliţiei Bucureştiului! În ’80 devine adjutant al lui Carol I! Iar în ’94 e avansat general de brigadă.

În toiul nopţii, lui conu’ Leonida i se năzare că-i rivuluţie! Şi coanei Efimiţa, la fel. Zgomote, maică! Bubuituri! Dar în zori vine servitoarea Safta şi le dă de veste. Ce rivuluţie! Cică a fost chef la cârciuma din colţ.

În 2019, un tip din ţara lui Conu’ Leonida, aflat în Italia, dă buzna într-o biserică și strigă Allah akbar!

%d blogeri au apreciat asta: