Category Archives: Petiționarul vesel

Rețetele compensate și „arondarea”

Limitați contactele, limitați deplasările inutile, pe cât posibil stați acasă — sunt doar câteva dintre recomandările autorităților la vreme de pandemie. Și totuși, când e vorba de rețete medicale compensate, aceleași autorități te pun pe drumuri. Și nu pe orice drumuri, ci dintr-o localitate într-alta. Dacă în pandemie te-ai refugiat la o reședință, să zicem, la oarece distanță de localitatea de domiciliu, pentru a te izola, pentru a scăpa de aglomerație, de magazine ticsite, pentru a respira, eventual, aer curat, n-ai scăpat de necazurile pandemiei de coronavirus dacă ești bolnav cronic în România și beneficiezi de rețetă compensată/gratuită. A fost acceptată rețeta trimisă pe mail de medicul de familie, dar — în astfel de cazuri — ce folos! La farmacia din localitatea de reședință ești trimis la plimbare, deoarece farmacia nu are „relații contractuale” cu casa de sănătate la care ești „arondat”, prin domiciliu, dacă aceasta se află în alt județ.

M-am adresat încă de acum câteva luni Ministerului Sănătății pe acest subiect. Și știți de mi-a răspuns: rugați pe cineva, un prieten, o rudă, din localitatea de domiciliu să vă facă rețeta acolo și să vă trimită apoi medicamentele prin poștă!

Zilele trecute am trimis un nou mesaj aceluiași minister, printre altele cu întrebarea: „În general se spune că pandemia a contribuit la digitizarea relațiilor dintre public și autoritățile statului. De aceea vin și vă întreb încă o dată: problema «arondării» este acum rezolvată? Fiindcă mi se pare total anacronic ca într-un stat UE să persiste asemenea reguli.”

Ministerul Sănătății promite că „arondarea” va fi eliminată. Cândva!

Iată răspunsul Ministerului Sănătății:

„Conform prevederilor legale în vigoare, farmacia care eliberează rețeta compensată trebuie să fie în relație contractuală cu aceeași casă de sănătate cu care are încheiat contract și medicul care a emis rețeta.

Precizăm că se are în vedere dezvoltarea platformei informatice din asigurările de sănătate, astfel încât furnizorul de medicamente să poată elibera medicamentele din prescripțiile medicale asiguraților, indiferent de casa de asigurări de sănătate la care este luat în evidență asiguratul, indiferent dacă medicul care a emis prescripția medicală se află sau nu în relație contractuală cu aceeași casă de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală farmacia (cu excepția medicamentelor care fac obiectul contractelor cost-volum-rezultat [pentru cine nu este familiarizat cu termenul, o lămurire poate fi găsită aici ] care se eliberează indiferent de casa de asigurări de sănătate la care este luat în evidență asiguratul, cu condiția ca furnizorul de medicamente să fie în contract cu aceeași casă de asigurări de sănătate cu care se află și medicul care a emis prescripția medicală).”

Să reținem deci: SE ARE ÎN VEDERE! Nu: SE LUCREAZĂ LA!

Când anume se va elimina „arondarea”? Probabil că MS își pune speranțele, la fel ca noi toți, în vaccinul anticovid: e mai simplu ca bolnavii cronici să se întoarcă la domiciliile lor, decât să perfecționeze MS sistemul informatic, care și așa e vai și-amar. V-o poate confirma orice medic de familie.

Sunt rețetele compensate/gratuite valabile dintr-un județ într-altul? Răspuns: NU

I-am trimis președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate mesajul de mai jos.

„Fiind asigurat la CSMB, m-am plasat de la începutul stării de urgență la reședința mea din Câmpina, jud. Prahova. A durat câteva săptămâni până când medicul de familie a putut să-mi trimită prin email rețeta curentă, de bolnav cronic (…), fără a mai fi necesar cardul de sănătate. Am avut însă neplăcuta surpriză să constat că aici, în județul Prahova, farmaciile nu îmi onorează rețeta gratuită pentru că țin de o altă casă de sănătate. Și după cum știți, la București nu am voie să mă deplasez!

Și atunci, vin și vă întreb: Cum, în era internetului și a globalizării, o farmacie dintr-un oraș provincie, la 90 km de Capitală, nu îmi poate elibera medicamentele de pe o rețetă care să fie decontată de o altă casă se sănătate din țară? Cum e posibil așa ceva? Eu credeam că pot să obțin cele necesare tratamentului în oricare punct din Uniunea Europeană! Ce fel de sistem de sănătate avem în România?”

Am primit de la CNAS, ce-i drept, prompt, adică în ziua următoare (prin departamentul Relatii Publice relpubl1@casan.ro), răspunsul de mai jos.

„În conformitate cu art. 152 lit. l din Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018–2019, cu modificările şi completările ulterioare,

«l) (…) farmacia eliberează medicamentele din prescripţiile medicale asiguraţilor numai în baza prescripţiilor medicale eliberate de medicul care se află în relaţie contractuală cu aceeaşi casă de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală şi farmacia».”

Nefiresc, nu? Hai să presupunem că găsesc o cunoștință dispusă să-și piardă timpul pentru mine. Dar în această perioadă de pandemie, când cuvântul de ordine este DISTANȚARE/EVITAȚI CONTACTELE, ce presupune „soluția” CNAS? Un intermediar/cunoștință să se ducă la farmacie (un contact), apoi la poștă (două contacte), și eu, destinatarul, să mă duc la poștă pentru a ridica coletul (trei contacte). Când, printr-o logică de bun-simț, aș fi putut rezolva totul printr-un singur contact, cel de la farmacie.

Ar fi deci nevoie de o hotărâre de guvern. CNAS nu promite însă că are în vedere să facă demersurile necesare. Căci situația mea este, cu siguranță, departe de a fi singulară. În schimb, CNAS are o soluție în genul Hai să vedem ce putem cârpi:

„Puteţi transmite reţeta unei cunoştinţe din Bucureşti care va ridica medicamentele în numele dvs. şi vi le va transmite în Câmpina.”

Nicio noutate pentru sistemul sanitar din România: dacă se poate prost și complicat, de ce să facem ceva simplu, funcțional și în ultimă instanță firesc?

Coronavirusul și „protecția” vârstnicilor

I-am trimis președintelui Iohannis, pe situl Președinției, mesajul de mai jos:

„Domnule Președinte
Am 81 de ani și sunt rezident la Câmpina pe durata stării de urgență. Mă adresez Dumneavoastră în chestiunea protecției vârstnicilor — persoane de 65+ ani. În ajunul instituirii interdicției pentru vârstnici de a ieși din casă în afara intervalului orar 11–13, am făcut aprovizionarea cu alimente la un supermarket, cu o oră înainte de închidere. Rezultatul a fost că, într-un magazin aproape gol, am rezolvat cumpărăturile în câteva minute. Apoi a venit interdicția numită pompos și ipocrit „protecție”! Ieri, în intervalul permis, mi-au trebuit 45 de minute pentru cumpărăturile strict necesare, dintre care 30 de minute numai așteptarea în fața magazinului, în condiții de stres, dezordine și apropiere nepermisă între clienți. Vă întreb: ce fel de protecție este asta?
Mai am două întrebări să vă pun: Cum adică persoanele vârstnice au „prioritate” în intervalul 11–13? Nu cumva termenul de „prioritate” este vag? Și, în sfârșit, vă întreb: ce au făcut autoritățile pentru servirea la domiciliu a persoanelor vulnerabile, astfel ca acestea să nu fie nevoite să se expună ieșind afară din casă și încălcând fără voie regulile de distanțare socială? Am încercat să contactez mari lanțuri de magazine în această privință (Penny, Carrefour, Kaufland și Mega Image), răspunsul fiind de fiecare dată „Ne pare rău…” (pentru orașe mici, desigur). Pentru mediul rural, nu mai vorbim!
De ce vă pun Dumneavoastră aceste întrebări? Pentru că aceleași întrebări adresate Grupului de Comunicare Strategică acum câteva zile au rămas fără niciun răspuns, ca în cazul oricărei entități birocratice transpartinice! Întrebasem atunci dacă nu este posibil ca GCS să impulsioneze într-un fel sau altul marile magazine să livreze alimente la domiciliu, în parteneriat, de pildă, cu companiile de taxiuri (care și-au cam pierdut clienții în ultima perioadă) sau cu alte firme de transport.
Vă mulțumesc.”

Mesaj către PNL: candidat unic al Dreptei la București

Am trimis pe adresa PNL mesajul de mai jos.

Gândiți-vă bine la candidatura unică a Dreptei la alegerile pentru Primăria Capitalei. Nu vă mai împăunați cu scorul teribil obținut de PNL la ultimul sondaj. O să pierdeți Bucureștiul cu scorul vostru mare cu tot. Din păcate însă n-o să pierdeți numai voi, ci noi toți, bucureștenii responsabili, care o să ne procopsim pentru încă un mandat cu pațachina pesedistă. Bucureștenii n-or să v-o ierte. Așa că așezați-vă la masă și negociați cu celelalte forțe de dreapta pentru a desemna un candidat unic. Scuturați-vă de orgolii. Primează soarta Capitalei, nu măreția PNL.

Primarul Timișoarei interzice manelele

Nicolae Robu, primarul Timișoarei, a luat o decizie prin care „se interzice interpretarea/difuzarea de manele pe domeniul public al municipiului Timișoara, în aer liber, precum și practica anunțării de dedicații, indiferent cine și pentru cine le solicită. Se interzice folosirea pe domeniul public al Municipiului Timișoara, în aer liber, a grătarelor, proțapurilor și altor ustensile de gătit cu foc deschis, generatoare de fum și degajatoare de mirosuri de bucătărie de intensități deranjante”.

I-am trimis primarului Timișoarei următorul mesaj:

„Bună ziua!
Nu aveți nevoie de dispoziții speciale (interdicție pentru grătare, manele și dedicații!), domnule primar, pentru a impune ordinea și liniștea în oraș. E nevoie doar să aplicați legea existentă:

«Art. 2 din Legea 61/1991:
Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
(…)

25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;

26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

27) organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban.»

Și, apropo de manele, credeți că dacă se cântă (în draci!) muzică populară neaoșă, e mai patriotic?”

Pe ce mai aruncă banii Primăria Municipiului București?

Sesizare la Camera de Conturi a Municipiului București: ccbucuresti@rcc.ro

Bună ziua

Vreau să vă sesizez cu privire la un caz de irosire iresponsabilă a banilor publici la Primăria Municipiului București.

În cursul acestui an, PMB a depus, timp de câteva luni, eforturi considerabile pentru amenajarea fâșiei centrale a străzii Doamna Ghica, sectorul 2, spre est de intersecția cu șos. Colentina. Și anume: au fost toaletați copacii de pe respectiva fâșie, s-au construit borduri și s-a amenajat un spațiu verde pe o lungime de câteva sute de metri. La scurt timp după terminarea acestor lucrări a început construirea pasajului Doamna Ghica și toate lucrările mai sus menționate au fost demolate.

Întrebare: oare PMB nu avea cunoștință de propria sa intenție de a construi pasajul înainte de a decide efectuarea lucrărilor amintite mai sus? Nu se cheamă că au fost bani irosiți? De la cine ar fi normal să fie recuperat prejudiciul?

Cu stimă,

Paul Tumanian

Actualizare 27.01.2020 Tocmai am primit de la Curtea de Conturi răspunsul de mai jos.

Banul public la Primăria Capitalei

Sesizare la Curtea de Conturi a României

Actriţa Dorina Lazăr, fostă directoare a teatrului Odeon din Bucureşti, a câştigat un proces pe care i l-a intentat acum doi ani „sultănesei” Bucureştiului, Gabriela Firea, după cea aceasta a destituit-o pe directoare, aparent fără niciun motiv.

„Ca un fapt divers, ea a mai adăugat că la proces, Gabriela Firea nu s-a folosit de oficiul juridic al Primăriei, apelând la o firmă de avocatură a unui israelian”, se precizează într-un articol publicat de ziarul Libertatea, pe 2 martie.

Este motivul pentru care în aceeaşi zi am trimis Curţii de Conturi a României următorul mesaj:

Banul public la Primăria Capitalei
Presa a informat despre procesul pe care primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, l-a avut cu directoarea teatrului Odeon, Dorina Lazăr, câștigat de aceasta din urmă. În proces, Gabriela Firea ar fi recurs la serviciile unor avocați israelieni în loc să se folosească de cei ai Primăriei. Nu este acesta oare un caz de cheltuire abuzivă a banului public?
Nu doresc ca acest mesaj să fie propriu-zis o petiție, doar o sugestie de autosesizare a Curții de Conturi a României.”

Ca răspuns, am primit de la Curtea de Conturi scrisoarea de mai jos, în care se spune, printre altele, că

„[P]etiţia dumneavoastră a fost transmisă Camerei de Conturi Bucureşti în vederea analizării şi verificării aspectelor semnalate, care intră în atribuţiile de verificare ale Curţii de Conturi a României, cu ocazia acţiunii de audit financiar ce se va desfăşura la Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti în anul 2019, conform programului anual de activitate aprobat de Plenul Curţii de Conturi a României.”

Actualizare 5 dec. 2019. Am primit de la Camera de Conturi București răspunsul final de mai jos.

Rezultă din acest răspuns că acțiunea în instanță a Primăriei Capitalei de către o firmă de avocatură israeliană a fost aprobată de Consiliul General al Municipiului București, și că „nu au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate [?]”. Și, în concluzie, că: „reprezentarea în instanță de către avocați ai firmelor de avocatură este permisă”. Vorba aia, unde dai, și unde crapă!

Cu aceeași ocazie, am aflat că există un proiect, inițiat de PNL (în 2018), prin fostul senator liberal Daniel Zamfir, și susținut de PSD, de modificare a Legii 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, prin care „Curtea de Conturi va controla modul de administrare și cheltuire a banilor publici de către instituțiile statului şi ale sectorului public, dar nu se va putea pronunţa asupra oportunităţii (subl. m.) acestor operațiuni. O modificare care îi pică mânușă lui madam Firea, ca să-și poată face de cap cu banul public —, dar și altor primari, de ce nu?

ING Bank, la mica ciupeală

Acum vreo două luni m-am pomenit peste noapte că nu mai pot face plăţi prin home banking la ING. La fiecare încercare de a plăti apărea mesajul: „Serviciul este indisponibil pentru moment. Ne cerem scuze. Pentru a efectua operaţiunile obişnuite, contactează-ne la 021 4028391.” (v. imag.) „Pentru moment” s-a dovedit a fi definitiv. La reclamaţia făcută la bancă am primit răspunsul: Nu-i nicio eroare în sistem. Bun, dacă nu-i nicio eroare, iar eu nu mai pot să folosesc serviciul, atunci trecem la altă bancă. Ceea ce am şi făcut.

A venit deci momentul să închid contul de la ING. Doar că cu câteva luni în urmă primisem mesajul că ING îşi închide toate operaţiunile cu cash, cu „indicaţia preţioasă” pentru clienţi de a recurge la operaţiuni pe home banking şi prin bancomate. Rămăsesem însă în cont cu o sumă de 38 de lei. Pentru 30 din aceştia, am recurs la retragere de la bancomat. Rămăseseră 8 lei. (Funcţionara de la bancă zice zâmbind: Duceţi-vă alături la magazin şi cumpăraţi ceva de ei!) Pe scurt, a trebuit să cedez băncii cei 8 lei.

În rezumat, ING a renunţat la operaţiunile cu bani cash, a dat oameni afară, a făcut economii cu personalul. Dar cum? Pe buzunarul clientului. La câte conturi se închid, peste tot rămâne câte ceva, ici 1 leu, colo 3, dincolo 8… Cum ziceam, la mica ciupeală.

Între timp am sesizat și Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar (alternativă la Protecția Consumatorilor). Așteptăm răspunsul.

Actualizare din 5 iunie 2019. ING Bank a explicat Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar că la data închiderii contului mi s-au oferit variantele fie de a transfera suma în alt cont bancar, fie de a face o plată folosind cardul. Cu alte cuvinte, eu aș fi refuzat ambele variante. De ce? Probabil, fie pentru că sunt redus mintal, fie pentru că țineam cu tot dinadinsul să pierd o grămadă de timp scriind reclamații.

Actualizare din 29 mai 2019. Mi s-a solicitat telefonic un număr de cont bancar pentru a mi se transfera cei 8 lei datorați. O cale cam lungă, trecând prin Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din Domeniul Bancar și prin ANPC, pentru o întrebare care ar fi trebuit să mi se pună chiar la momentul închiderii contului: În ce cont să vă transferăm suma rămasă?

Explorări OMV, cu termen prelungit. De Guvern.

Am trimis la Guvern, pe data de 8 sept. 2011, pe adresa drp@gov.ro, întrebarea de mai jos:

„Bună ziua
Având în vedere repetatele declaraţii ale premierului că contractul cu OMV încheiat sub guvernarea Năstase este unul păgubos pentru România, aş dori să ştiu cum explică Guvernul actual recenta prelungire cu 3 ani a perioadei de explorări acordata OMV.
Mulţumesc.
Paul Tumanian”

Pe data de 21 sept. am primit răspunsul din imaginea alăturată.

Termenul legal legal (pentru „memoriul” meu, trimis „spre competentă soluţionare” Ministerului… pentru „luarea măsurilor legale ce se impun”!) a fost depăşit de mult: „Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă” (art. 8, alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 84, din 1 feb. 2002).

Rămâne întrebarea. Aceeaşi. Plus încă una: dacă Guvernul îşi încalcă propriile acte normative (chiar dacă la data emiterii Ordonanţei se chema guvernul Năstase, iar acum se cheamă guvernul Boc), cum putem spera ca Guvernul să aducă la ordine alte instituţii publice subordonate, care comit aceeaşi încălcare? Şi, slavă Domnului, sunt asemenea instituţii cu duiumul în România.

Actualizare 6 ian. 2012

De la 8 sept. 2011, dată la care am trimis Guvernului României solicitarea de a primi clarificări pe tema de mai sus, iată că am ajuns la 6 ian. 2012, când Direcţia Relaţii Publice a Guvernului mă înştiinţează nu de ce a fost prelungit controversatul contract cu OMV ci că a cerut Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri „urgentarea formulării unui răspuns”! După 4 luni. Şi după 3 luni de când Guvernul era obligat prin lege să-mi dea răspunsul cerut.
Tot e bine că n-a uitat!

%d blogeri au apreciat: