Category Archives: Petiționarul vesel

Primarul Tmișoarei interzice manelele

Nicolae Robu, primarul Timișoarei, a luat o decizie prin care „se interzice interpretarea/difuzarea de manele pe domeniul public al municipiului Timișoara, în aer liber, precum și practica anunțării de dedicații, indiferent cine și pentru cine le solicită. Se interzice folosirea pe domeniul public al Municipiului Timișoara, în aer liber, a grătarelor, proțapurilor și altor ustensile de gătit cu foc deschis, generatoare de fum și degajatoare de mirosuri de bucătărie de intensități deranjante”.

I-am trimis primarului Timișoarei următorul mesaj:

„Bună ziua!
Nu aveți nevoie de dispoziții speciale (interdicție pentru grătare, manele și dedicații!), domnule primar, pentru a impune ordinea și liniștea în oraș. E nevoie doar să aplicați legea existentă:

«Art. 2 din Legea 61/1991:
Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
(…)

25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;

26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

27) organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban.»

Și, apropo de manele, credeți că dacă se cântă (în draci!) muzică populară neaoșă, e mai patriotic?”

Pe ce mai aruncă banii Primăria Municipiului București?

Sesizare la Camera de Conturi a Municipiului București: ccbucuresti@rcc.ro

Bună ziua

Vreau să vă sesizez cu privire la un caz de irosire iresponsabilă a banilor publici la Primăria Municipiului București.

În cursul acestui an, PMB a depus, timp de câteva luni, eforturi considerabile pentru amenajarea fâșiei centrale a străzii Doamna Ghica, sectorul 2, spre est de intersecția cu șos. Colentina. Și anume: au fost toaletați copacii de pe respectiva fâșie, s-au construit borduri și s-a amenajat un spațiu verde pe o lungime de câteva sute de metri. La scurt timp după terminarea acestor lucrări a început construirea pasajului Doamna Ghica și toate lucrările mai sus menționate au fost demolate.

Întrebare: oare PMB nu avea cunoștință de propria sa intenție de a construi pasajul înainte de a decide efectuarea lucrărilor amintite mai sus? Nu se cheamă că au fost bani irosiți? De la cine ar fi normal să fie recuperat prejudiciul?

Cu stimă,

Paul Tumanian

Banul public la Primăria Capitalei

Sesizare la Curtea de Conturi a României

Actriţa Dorina Lazăr, fostă directoare a teatrului Odeon din Bucureşti, a câştigat un proces pe care i l-a intentat acum doi ani „sultănesei” Bucureştiului, Gabriela Firea, după cea aceasta a destituit-o pe directoare, aparent fără niciun motiv.

„Ca un fapt divers, ea a mai adăugat că la proces, Gabriela Firea nu s-a folosit de oficiul juridic al Primăriei, apelând la o firmă de avocatură a unui israelian”, se precizează într-un articol publicat de ziarul Libertatea, pe 2 martie.

Este motivul pentru care în aceeaşi zi am trimis Curţii de Conturi a României următorul mesaj:

Banul public la Primăria Capitalei
Presa a informat despre procesul pe care primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, l-a avut cu directoarea teatrului Odeon, Dorina Lazăr, câștigat de aceasta din urmă. În proces, Gabriela Firea ar fi recurs la serviciile unor avocați israelieni în loc să se folosească de cei ai Primăriei. Nu este acesta oare un caz de cheltuire abuzivă a banului public?
Nu doresc ca acest mesaj să fie propriu-zis o petiție, doar o sugestie de autosesizare a Curții de Conturi a României.”

Ca răspuns, am primit de la Curtea de Conturi scrisoarea de mai jos, în care se spune, printre altele, că

„[P]etiţia dumneavoastră a fost transmisă Camerei de Conturi Bucureşti în vederea analizării şi verificării aspectelor semnalate, care intră în atribuţiile de verificare ale Curţii de Conturi a României, cu ocazia acţiunii de audit financiar ce se va desfăşura la Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti în anul 2019, conform programului anual de activitate aprobat de Plenul Curţii de Conturi a României.”

Actualizare 5 dec. 2019. Am primit de la Camera de Conturi București răspunsul final de mai jos.

Rezultă din acest răspuns că acțiunea în instanță a Primăriei Capitalei de către o firmă de avocatură israeliană a fost aprobată de Consiliul General al Municipiului București, și că „nu au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate [?]”. Și, în concluzie, că: „reprezentarea în instanță de către avocați ai firmelor de avocatură este permisă”. Vorba aia, unde dai, și unde crapă!

Cu aceeași ocazie, am aflat că există un proiect, inițiat de PNL (în 2018), prin fostul senator liberal Daniel Zamfir, și susținut de PSD, de modificare a Legii 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, prin care „Curtea de Conturi va controla modul de administrare și cheltuire a banilor publici de către instituțiile statului şi ale sectorului public, dar nu se va putea pronunţa asupra oportunităţii (subl. m.) acestor operațiuni. O modificare care îi pică mânușă lui madam Firea, ca să-și poată face de cap cu banul public —, dar și altor primari, de ce nu?

ING Bank, la mica ciupeală

Acum vreo două luni m-am pomenit peste noapte că nu mai pot face plăţi prin home banking la ING. La fiecare încercare de a plăti apărea mesajul: „Serviciul este indisponibil pentru moment. Ne cerem scuze. Pentru a efectua operaţiunile obişnuite, contactează-ne la 021 4028391.” (v. imag.) „Pentru moment” s-a dovedit a fi definitiv. La reclamaţia făcută la bancă am primit răspunsul: Nu-i nicio eroare în sistem. Bun, dacă nu-i nicio eroare, iar eu nu mai pot să folosesc serviciul, atunci trecem la altă bancă. Ceea ce am şi făcut.

A venit deci momentul să închid contul de la ING. Doar că cu câteva luni în urmă primisem mesajul că ING îşi închide toate operaţiunile cu cash, cu „indicaţia preţioasă” pentru clienţi de a recurge la operaţiuni pe home banking şi prin bancomate. Rămăsesem însă în cont cu o sumă de 38 de lei. Pentru 30 din aceştia, am recurs la retragere de la bancomat. Rămăseseră 8 lei. (Funcţionara de la bancă zice zâmbind: Duceţi-vă alături la magazin şi cumpăraţi ceva de ei!) Pe scurt, a trebuit să cedez băncii cei 8 lei.

În rezumat, ING a renunţat la operaţiunile cu bani cash, a dat oameni afară, a făcut economii cu personalul. Dar cum? Pe buzunarul clientului. La câte conturi se închid, peste tot rămâne câte ceva, ici 1 leu, colo 3, dincolo 8… Cum ziceam, la mica ciupeală.

Între timp am sesizat și Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar (alternativă la Protecția Consumatorilor). Așteptăm răspunsul.

Actualizare din 5 iunie 2019. ING Bank a explicat Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar că la data închiderii contului mi s-au oferit variantele fie de a transfera suma în alt cont bancar, fie de a face o plată folosind cardul. Cu alte cuvinte, eu aș fi refuzat ambele variante. De ce? Probabil, fie pentru că sunt redus mintal, fie pentru că țineam cu tot dinadinsul să pierd o grămadă de timp scriind reclamații.

Actualizare din 29 mai 2019. Mi s-a solicitat telefonic un număr de cont bancar pentru a mi se transfera cei 8 lei datorați. O cale cam lungă, trecând prin Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor din Domeniul Bancar și prin ANPC, pentru o întrebare care ar fi trebuit să mi se pună chiar la momentul închiderii contului: În ce cont să vă transferăm suma rămasă?

Explorări OMV, cu termen prelungit. De Guvern.

Am trimis la Guvern, pe data de 8 sept. 2011, pe adresa drp@gov.ro, întrebarea de mai jos:

„Bună ziua
Având în vedere repetatele declaraţii ale premierului că contractul cu OMV încheiat sub guvernarea Năstase este unul păgubos pentru România, aş dori să ştiu cum explică Guvernul actual recenta prelungire cu 3 ani a perioadei de explorări acordata OMV.
Mulţumesc.
Paul Tumanian”

Pe data de 21 sept. am primit răspunsul din imaginea alăturată.

Termenul legal legal (pentru „memoriul” meu, trimis „spre competentă soluţionare” Ministerului… pentru „luarea măsurilor legale ce se impun”!) a fost depăşit de mult: „Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă” (art. 8, alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 84, din 1 feb. 2002).

Rămâne întrebarea. Aceeaşi. Plus încă una: dacă Guvernul îşi încalcă propriile acte normative (chiar dacă la data emiterii Ordonanţei se chema guvernul Năstase, iar acum se cheamă guvernul Boc), cum putem spera ca Guvernul să aducă la ordine alte instituţii publice subordonate, care comit aceeaşi încălcare? Şi, slavă Domnului, sunt asemenea instituţii cu duiumul în România.

Actualizare 6 ian. 2012

De la 8 sept. 2011, dată la care am trimis Guvernului României solicitarea de a primi clarificări pe tema de mai sus, iată că am ajuns la 6 ian. 2012, când Direcţia Relaţii Publice a Guvernului mă înştiinţează nu de ce a fost prelungit controversatul contract cu OMV ci că a cerut Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri „urgentarea formulării unui răspuns”! După 4 luni. Şi după 3 luni de când Guvernul era obligat prin lege să-mi dea răspunsul cerut.
Tot e bine că n-a uitat!

%d blogeri au apreciat asta: