Category Archives: Poliția locală

Sesizare către Poliţia Locală Sector 4 Bucureşti

Interlopi lângă BIG Berceni

Bună ziua
Marţi 8.05.2018, la ora 10, am întâlnit în zona gurii de metrou de la BIG Berceni doi agenţi ai poliţiei locale. I-am sesizat cu privire un individ pe care l-am remarcat de foarte multă vreme făcând în zonă comerţ cu obiecte, cel mai probabil furate: telefoane, încărcătoare. Pe unul din aceşti indivizi l-am surprins descuindu-şi maşina parcata în apropiere, un Volkswagen nou, cu matricola […]. (Asta ca să vă faceţi o idee de cât de bine le merge!) Era doar un indiciu. L-am comunicat agenţilor dv. Le-am arătat: Uitaţi, cel de colo este individul la care mă refer. N-au părut interesaţi. Dar deloc. Fumau rezemaţi de peretele gurii de metrou şi discutau între ei. Cu privire la maşină, replica unuia din agenţi a fost: Dacă are omu’ bani!… I-am spus: Păi dv. nu pentru asta sunteţi aici, ca să vedeţi de unde „are omu’ bani”?… Mi-a răspuns: Dacă nu-l prindem asupra faptei, n-avem ce să-i facem.

Problema stă aşa: Eu trec prin zonă de vreo 15 ani. Văd de fiecare dată mişunând pe la gura de metrou tot felul de indivizi dubioşi, care şoptesc printre dinţi: Telefoane, încărcătoare!… Aceleaşi fețe, pe care am ajuns să le cunosc. Nu pot să cred că agenţii dv. nu-i cunosc la rândul lor. Sau, dacă nu-i cunosc, înseamnă ca nu-şi fac meseria. La momentul la care fac referire erau tot acolo, la 20 de metri de agenţi. Fiecare îşi vedea nestânjenit de „treaba” lui. Zic agenţii: dacă nu-i prindem asupra faptei!… Păi cum să-i prindă asupra faptei? Fiind în uniforma?

Nu vă supăraţi, am motive temeinice să suspectez că exista înţelegeri între poliţie (mă rog, unii poliţişti) şi interlopi. Mi-e imposibil să cred că în atâţia ani, dacă se dorea cu adevărat stârpirea comerţului ilicit cu obiecte furate în zonă, nu se reuşea.

Mai fac o încercare pe această cale la dv. Daca lucrurile continuă, sunt hotărât să merg mai departe, să sesizez organele ierarhic superioare şi/sau să alertez televiziunile.

Actualizare din 18 iunie 2018. Am primit în sfârşit astăzi un răspuns de la Poliţia locală a Sectorului 4, Bucureşti. Nu înainte de a mă fi plâns Primăriei Sectorului 4 de absenţa unei reacţii din partea Poliţiei locale, cu încălcarea legii care stabileşte intervalul de maximum 30 de zile ca fiind obligatoriu pentru soluţionarea oricărei petiţii adresate unei autorităţi publice.

Pe scurt, Poliţia locală n-a văzut nimic, nu ştie nimic. Deci eu îi văd pe bişniţari aproape zilnic, „la datorie”, „promovându-şi” marfa de furat, le cunosc şi mutrele, sunt sigur că toată lumea care trece prin Piaţa Sudului îi cunoaşte, iar Poliţia locală n-aude, nu vede, nu ştie.

La suspiciunea mea de cârdăşie a poliţiei cu interlopi din zonă răspunsul Poliţiei locale nu face nicio referire.
DGPL 26437 SERGIU PAUL TUMANIAN-page-001

Reclame

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (3)

București, strada Aliorului, sector 4, 17.09.2016
strada-aliorului-17-09-2016

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (2)

Câmpina, strada Bucegi, 4.09.2016
bucegi-campina_1-04-09-16
bucegi-campina_2-04-09-16
București, strada Salinei, sector 4, 14.02.2016

imagine0217
Poza este din februarie, dar această dubiță se află în același loc și acum, la sfârșit de septembrie… și cine știe încă câte luni va rămâne neclintită, până ce poliția locală poate-poate va binevoi să se sesizeze.

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (1)

Câmpina, strada Ion Eliade Rădulescu, 14.07.2016
Eliade Radulescu Campina 14.07.16

Câmpina: niciun weekend fără „bairam”!

Poliţia locală, impotentă faţă cu potentaţii locali

Este deja de notorietate prin partea locului: cum se încălzeşte vremea, în partea de nord a „liniştitului” orăşel Câmpina, în cartierul numit Muscel, locuit în mare parte de „burghezia post-comunistă” prahoveană (şi nu numai), încep „bairamurile”. La fiecare sfârşit de săptămână, până târziu în noapte. Sau, după caz, în dimineaţă.Highlife Campina Nunţi, botezuri sau pur şi simplu „chefuri”. Legea 61 pe 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, nu există pentru nesimţiţii petrecăreţi.

Pe data de 29 mai 2016 am sesizat Primăria Câmpina, căreia îi este subordonată Poliţia locală, prin următorul mesaj.

În noaptea de 28-29 mai a.c. a avut loc în cartierul Muscel o petrecere pentru „distracţia” întregului cartier, cu focuri de artificii, muzici, animator, cu boxe de sute de waţi.
La ora 2,00 am sunat la poliţia locală pentru e reclama nerespectarea liniştii în intervalul 22,00–08,00 h, potrivit legii 61 din 1991, cu modificările ulterioare.
Ofiţerul de serviciu mi-a răspuns că nu este atribuţia poliţiei locale, că este vorba de „o nuntă în cort”, pe domeniu privat, unde poliţia locală nu are acces. Motiv pentru care nu a putut interveni deşi au fost primite şi alte sesizări. Respectivul ofiţer mi-a sugerat să mă adresez poliţiei MAI. La insistenţele mele, a acceptat să sune ei, poliţia locală, la poliţia MAI.
După această discuţie petrecerea a continua nestingherită, până la o oră pe care nu pot să o apreciez, timp în care, la fel, probabil, ca şi alte zeci sau poate sute de locuitori în zonă, nu am putut dormi.

Întrebarea 1. Poliţia locală trebuie sau nu să asigure protecţia populaţiei împotriva zgomotelor, scandalurilor şi nesimţirii? Trebuie sau nu să asigure respectarea strictă a legii?

Întrebarea 2. Poliţia locală are nevoie de cetăţean ca intermediar pentru a asigura colaborarea cu poliţia MAI? Colaborarea dintre cele două instituţii de protecţie a cetăţeanului nu este de la sine înţeleasă?

Întrebarea 3. Anul trecut am sesizat poliţia locală de câteva ori privitor la incidente de acest fel. Deosebirea faţă de ultima sesizare este că atunci, în trecut, ofiţerul de serviciu NU mi-a răspuns nu că nu ar fi de competenţa poliţiei locale, ci mi-a răspuns: „Trimitem imediat un echipaj.” Şi nu doar că mi-a spus asta, ci liniştea a fost într-adevăr restabilită cu promptitudine. Ce s-a schimbat la poliţia locală faţă de anul trecut?

Întrebarea 4. Asemenea petreceri nesimţite au loc frecvent în cartier, poate în tot oraşul. Ceea ce pot să vă spun este că sunt ani de zile de când nu am asistat la asemenea incidente în Bucureşti. În Câmpina nu este posibil?

Întrebarea 5. De ce este nevoie ca cetăţeanul să sesizeze de fiecare dată poliţia locală? De ce aceasta nu patrulează noaptea şi nu intervine din proprie iniţiativă? Să fie oare din motive de economie de carburant? Caz în care, aş zice: primăria municipiului nu ar trebui să regândească redistribuirea resurselor?

Poliţia locală mi-a transmis răspunsul de mai jos.
Raspuns Pol. locala_zgomote
Părea că totul va reintra în normalitate. Poliţia locală s-a dezmeticit, îşi reintră în atribuţii, autoritatea ei va restabili respectarea legii. Zona va fi monitorizată, nu va mai fi nevoie de reclamaţii din partea locuitorilor, petrecăreţii nesimţiţi îşi vor băga minţile în cap, ştiind de frica Poliţiei locale.

Aş! ţi-ai găsit! Sâmbătă, în noaptea de 9 spre 10 iulie, din nou „bairam” în cartierul Muscel. Cu boxe mari, cu chiote, cu „gurist”, cu tot ce trebuie într-o lume a nesimţirii. La miezul nopţii, după ce am tot aşteptat ca Poliţia locală să înceapă monitorizarea promisă, am sunat pentru a solicita intervenţia Poliţiei locale. „Da, da, trimitem echipaj în zonă.”

Dacă intervenţia a avut loc sau nu, nu ştiu. Să fi negociat oare (fără succes) Poliţia locală cu potentaţii locali? Să fi avut loc o nouă altercaţie? Cert este că „bairamul” a continuat nestingherit, cu muzici, boxe mari, „gurist”, cu toate ingredientele nesimţirii.

De-aia zic, faţă cu potentaţii locali, Poliţia locală din Câmpina este impotentă.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (IX)

Câte maşini are totuşi Poliţia Comunitară a Sectorului 4?

Am avut curiozitatea să număr maşinile parcate în curtea Secţiei 3, de pe strada Izvorul Mureşului, a Poliţiei Comunitare a sectorului 4. N-o să vă vină să credeţi: 30! Şi asta în ziua alegerilor prezidenţiale, când se poate presupune că mai multe echipaje decât de obicei se află în misiune de patrulare pentru a asigura — nu-i aşa? — ordinea şi liniştea publică. Având în vedere că există nu mai puţin de patru secţii ale Poliţiei Comunitare a sectorului 4, putem deduce de câte maşini (neutilizate) dispune această instituţie.
Bineînţeles, primarul Piedone n-a mai catadicsit să-i dea dispoziţie subalternului său, directorul Poliţiei Comunitare a sectorului 4, să-mi răspundă la întrebarea referitoare la numărul da maşini din dotare.
Lex et honor este deviza Poliţiei Comunitare, preluată (fraudulos, zic eu) de la poliţia adevărată, cea aparţinătoare Ministerului Administraţiei şi Internelor, după cum ne dă de veste musiu Piedone pe site-ul său. Honor? Să mori de râs, nu alta!
Apropo, site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 poate că nu mai este „în construcţie”, dar e inaccesibil.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VIII)

Poliţia Comunitară, mană cerească pentru… angajaţii ei

Sâmbătă, ora 14,30. Ajung acasă. Undeva, peste străzi, muzică lăutărească pentru delectarea unei bune părţi din cartierul Berceni, voioşie mare cu chiuituri, în bună tradiţie dâmboviţeană.

Peste drum, la doi paşi, pe strada Izvorul Mureşului, Poliţia Comunitară a sectorului 4, Secţia a 3-a.

Intru pe poarta Poliţiei Comunitare, instalată acum câţiva ani în locul unei creşe de pe vremea odiosului regim comunist. Dar — nu-i aşa? — linişte şi ordine înainte de toate. Clădire mare cât o şcoală, alături, o curte plină cu maşini (al căror număr e secret de stat).

Patru handralăi comunitari sprijină, de o parte şi de alta, balustrada, la umbră deasă, relaxaţi. Muzica lăutărească, nici gând să-i deranjeze. — Spuneţi? mă întâmpină unul din poliţişti. — Păi, mă gândeam că muzica asta pe care o auziţi şi dumneavoastră nu-i potrivită pentru ora asta [interval de linişte, conform legii: 14–17 h]. Şi chiar dacă n-ar fi interval de linişte, tot n-ar fi în regulă. — De unde? se arată interesat (şi mirat în acelaşi timp) un al doilea poliţist comunitar, d-acia din maşină? — Nu, zic, asta nu-i muzică din maşină, e muzică de-un cartier întreg. — Nu ştiţi de unde vine? se interesează al treilea poliţist comunitar (care pare a fi şef). — Asta, cred că dumneavoastră v-ar fi mult mai simplu s-o aflaţi. — Ia urcaţi-vă, măi, în maşină şi vedeţi despre ce-i vorba, zice şefu’.

Cu câteva săptămâni înainte, luând în serios „programul ecologic” anunţat de primarul Piedone (căruia i se subordonează Poliţia Comunitară a sectorului 4), le atrăsesem atenţia asupra unui loc noroios (fuseseră multe ploi) folosit pentru parcare, de unde noroiul era împrăştiat — cu nesimţire — peste asfaltul proaspăt turnat, pe o rază de zeci de metri. Mă gândeam la o îngrădire, ceva, eventual chiar la aplicarea unei/unor amenzi (conform prevederilor Codului rutier). Între timp a venit seceta, apoi furtuna. Locul e tot acolo, când noroios, când prăfos, după capriciile vremii. Şi tot neîngrădit.

Salarii bune, linişte; spaţiu pentru birouri, cât cuprinde; maşini, câte pofteşti. Obligaţii de serviciu… Obligaţii?!

Să tot trăieşti la Poliţia Comunitară.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VII)

La prima încercare, pe 19 martie, de a accesa site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 Bucureşti am găsit următorul anunţ: „Site în construcţie, vă rugăm să reveniţi.”
Şi astăzi, pe 1 aprilie, suntem în continuare rugaţi să revenim. Se munceşte din greu.

Actualizare din 19 aprilie

La site-ul Poliției Comunitare a sectorului 4 București se muncește în continuare. Deja începe să miroasă a incompetență și a dispreț față de public. Disprețul față de public nu-i o noutate. Nici incompetența.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VI)

„Serialul” Poliţia Comunitară continuă

În urma întrebărilor adresate Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti privind situaţia autoturismelor aflate în dotare şi primind răspunsul impertinent reprodus în aceeaşi postare sub titlul „Actualizare din 3 martie 2009”, m-am adresat domnului Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 4 Bucureşti, în cărui subordine se află, conform legii, Poliţia Comunitară, cu următoarea scrisoare:

Domnule Primar,

Subsemnatul (…) am expediat pe adresa Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 scrisoarea pe care o ataşez (…), prin care solicitam, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, aşa cum puteţi constata, câteva informaţii cu privire la autoturismele aflate în dotarea Poliţiei Comunitare S4.

Răspunsul pe care l-am primit din partea instituţiei în cauză, respectiv un refuz total, vi-l prezint, în copie (…).

Vreau să precizez că întrebările pe care le-am adresat sunt motivate de observaţia că parcul de autoturisme al Poliţiei Comunitare S4, secţia 3, de pe strada Izvorul Mureşului 4, aşa cum este vizibil pentru orice trecător, pare impresionant şi mai ales imobil, la orice oră din zi şi din noapte. Ceea ce naşte întrebarea, îndreptăţită cred eu: pentru ce o dotare atât de generoasă de vreme ce mijloacele auto par să zacă nefolosite. Pe de altă parte, patrulele Poliţiei Comunitare, foarte rare de altfel, nu par a fi preocupate de observarea şi sancţionarea contravenţiilor de tot felul, vizibile la fiecare pas. (Exemple: maşini parcate neregulamentar — printre altele în noroi, cum vă relatam într-o scrisoare anterioară; vânzătorii ambulanţi şi neautorizaţi de produse alimentare de pe bd. Brâncoveanu; şi mai ales aşa-zişii vânzători de telefoane mobile şi accesorii — cu siguranţă provenite, în mare parte, din furturi — de lângă complexul BIG Piaţa Sudului, care par de neclintit de ani de zile, indiferent de oră; precum şi multe altele.)

Consider răspunsul primit de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4 nejustificat, iar referirea la art. 5 din Legea 544/2001 un mod reducţionist de eludare a prevederilor legii. Dacă conducerea instituţiei în cauză ar fi fost cu adevărat ataşată ideii de disponibilitate la solicitările cetăţenilor în baza Legii liberului acces la informaţiile de interes public, aşa cum se pretinde a fi în răspunsul trimis mie, ar fi trebuit să vadă ce informaţii nu sunt de interes public, aşa cum sunt acestea enumerate în art. 12, pe care îmi permit să-l reproduc mai jos:

Art. 12.
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun in pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate in proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.

Se poate vedea cu claritate că solicitările mele privitoare la autoturismele Poliţiei Comunitare nu se încadrează în niciuna din categoriile de informaţii care nu sunt de interes public. Aşa că dl director Ion Ilie nu ar fi trebuit nicidecum să se prevaleze de art. 5, unde sunt enumerate categoriile de informaţii de interes public la modul generic.

Rămân în aşteptarea rezoluţiei Dv. cu privire la cele semnalate.

Cu respect, (…)

Primăria Sectorului 4 a redirecţionat scrisoarea mea către Poliţia Comunitară din subordine. Şi peste noapte informaţiile mele n-au mai fost nepublice. Numai că

Iată răspunsul semnat de directorul general [nici nu-mi închipuiam că există o asemenea măreţie de post!] al Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, dl Marin Avram [care, se vede treaba că între timp l-a înlocuit pe dl Ion Ilie; dar degeaba!], vădind un dispreţ de extracţie miliţienească la adresa cetăţeanului care doreşte să primească informaţii la care legea îi dă dreptul:

Urmare a sesizării dumneavoastră adresată domnului Primar Cristian Popescu Piedone, înregistrată la Primăria Sector 4 cu nr. (…), la Cabinet Secretar Sector 4 cu nr. (…), redirecţionată către Poliţia Comunitară Sector, unde a fost înregistrată cu nr. (…), vă comunicăm punctual răspunsurile la informaţiile solicitate (…):

1. Numărul de autoturisme aflate în dotarea instituţiei este în conformitate cu normele de înzestrare stabilite de cei în drept;

2. Numărul de kilometri parcurşi lunar de fiecare autoturism variază în funcţie de misiunile planificate, neplanificate, precum şi de distanţele parcurse în situaţiile speciale;

3. Evidenţa numărului de kilometri parcurşi este menţionat în documentele legale întocmite în acest sens;

4. Autoturismele din dotarea Poliţiei Comunitare sunt folosite pentru menţinerea unui climat de siguranţă, a ordinii şi liniştii publice în sector.

Ca să vezi! Totul e în conformitate cu normele stabilite „de cei în drept”, totul se află consemnat în „documente legale”, totul e spre binele public. Cetăţeanul să facă bine să nu-şi bage nasul în treburile instituţiilor statului.

Ei bine, după un asemenea răspuns, un lucru întristător devine limpede: poliţia (comunitară), în ciuda tuturor înnoirilor — impuse de Uniunea Europeană, căci „prin noi înşine” puteam să aşteptăm mult şi bine — naşte miliţie. Dacă nu brutală ca altădată, în orice caz cinică.

P.S. Site-ul Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti este tot „în construcţie”!

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (V)

Am trimis Poliţiei Comunitare a sectorului 4, Bucureşti, unde locuiesc, întrebările de mai jos. Sunt în aşteptarea răspunsului.

Între timp puteţi afla câte ceva, din Cotidianul, despre eficienţa Poliţiei Comunitare Bucureşti făcând click aici

Către Poliţia Comunitară a Sectorului 4 Bucureşti

Subsemnatul (…), domiciliat în Bucureşti, str. (…), vă solicit ca, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, să îmi comunicaţi, în scris:

— Câte autoturisme se află în dotarea Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, pe secţii de poliţie;

— Care este numărul mediu de kilometri parcurşi pe lună/an (las la aprecierea dv.), pe autoturism, pe secţii de poliţie;

— Dacă şi cum/unde anume se înregistrează distanţele parcurse (pe cursă, pe un interval de timp) de fiecare autoturism din dotarea instituţiei; şi, dacă se înregistrează, pe ce bază se realizează acest lucru — pe bază de declaraţii ale agenţilor, de pe indicatorul de kilometraj, printr-un alt sistem (care anume?);

— Care sunt misiunile cele mai frecvente pentru care sunt folosite aceste autoturisme (patrulare, intervenţie etc.).

Am trimis aceste întrebări deoarece curtea secţiei 3 (str. Izvorul Mureşului) a Poliţiei Comunitare a sectorului 4 este o mare de autoturisme încremenite.

Nu căutaţi site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 pe Internet pentru că, de zile bune, stă încremenită această imagine. Probabil că se aşteaptă să fie făcute angajări de designer-i de site.

site-pol-comunit-sect-41

Actualizare din 3 martie 2009

Iată şi răspunsul Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, primit la data de 2 martie a.c.

Urmare a solicitării dumneavoastră înregistrată la Poliţia Comunitară Sector 4 cu nr. 664/11.02.2009, vă comunicăm faptul că instituţia noastră respectă accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, dar informaţiile solicitate de dumneavoastră nu intră în categoria informaţiilor de interes public, nefiind prevăzute de art. 5 din Legea nr. 544/2001.
Director general,
Ion Ilie

Să vedem ce prevede art. 5 din Legea 544/2001:

Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;
b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;
c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
f) programele şi strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie [situaţia paginii de internet a Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti este la data de 3 martie aceeaşi la fel ca şi cea mai sus amintită, adică la 19 feb.];
b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.

Cred că am dreptul să ştiu, în calitate de cetăţean plătitor de taxe, dacă o instituţie publică, respectiv Poliţia Comunitară, foloseşte banul public în folosul cetăţeanului şi, mai exact, să ştiu cu câtă eficacitate o face. Sunt cu atât mai îndreptăţit să fiu informat cu privire la numărul de autoturisme aflate în dotarea Poliţiei Comunitare şi a felului cum acestea sunt folosite întrucât la orice oră din zi şi din noapte, în curtea Poliţiei Comunitare a Sectorului 4, Secţia 3, de pe str. Izvorul Mureşului nr. 4 (dau doar un exemplu; nu cunosc situaţia celorlalte secţii, dar, foarte probabil, este asemănătoare), poate fi văzută — repet — o mare de autoturisme — practic neclintite din loc zi şi noapte; deci am toate motivele să cred că dotarea Poliţiei este mult supradimensionată şi că deci banul public este risipit fără folos. (Să mai adăugăm faptul că la multe din solicitările adresate Poliţiei Comunitare, răspunsul stereotip este: „Ceea ce ne solicitaţi depăşeşte atribuţiile instituţiei noastre (deşi conform legii nu le depăşeşte), aşa că vă sfătuim să vă adresaţi Poliţiei Sectorului… oraşului…” etc.

Există şi principiul care face parte din filozofia dreptului (inclusiv a celui din România): tot ce nu este interzis prin lege, este permis.

Să vedem aşadar ce prevede Legea 544/2001 cu privire la informaţiile clasificare şi care sunt, deci, exceptate de la liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public. Iată ce prevede art. 12:

Art. 12.
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun in pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate in proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.

După cum se vede cu claritate, informaţiile pe care le-am cerut de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4 Bucureşti nu se încadrează în niciuna din interdicţiile enumerate de lege.

Concluziile pot fi trei: 1/ Secretomania de timp comunist persistă; 2/ comoditatea, sfânta comoditate a funcţionarului public funcţionează din plin; 3/ Dispreţul faţă de cetăţean, reminiscenţă şi acesta a regimului comunist — de n-o fi cumva cu rădăcini mai adânci — persistă de asemenea.

Rămâne să vedem dacă primarul Piedone este de acord cu răspunsul pe care l-am primit de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4.