Category Archives: Poliția locală

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (3)

București, strada Aliorului, sector 4, 17.09.2016
strada-aliorului-17-09-2016

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (2)

Câmpina, strada Bucegi, 4.09.2016
bucegi-campina_1-04-09-16
bucegi-campina_2-04-09-16
București, strada Salinei, sector 4, 14.02.2016

imagine0217
Poza este din februarie, dar această dubiță se află în același loc și acum, la sfârșit de septembrie… și cine știe încă câte luni va rămâne neclintită, până ce poliția locală poate-poate va binevoi să se sesizeze.

Galeria nesimţiţilor: parcări pe trotuare (1)

Câmpina, strada Ion Eliade Rădulescu, 14.07.2016
Eliade Radulescu Campina 14.07.16

Câmpina: niciun weekend fără „bairam”!

Poliţia locală, impotentă faţă cu potentaţii locali

Este deja de notorietate prin partea locului: cum se încălzeşte vremea, în partea de nord a „liniştitului” orăşel Câmpina, în cartierul numit Muscel, locuit în mare parte de „burghezia post-comunistă” prahoveană (şi nu numai), încep „bairamurile”. La fiecare sfârşit de săptămână, până târziu în noapte. Sau, după caz, în dimineaţă.Highlife Campina Nunţi, botezuri sau pur şi simplu „chefuri”. Legea 61 pe 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, nu există pentru nesimţiţii petrecăreţi.

Pe data de 29 mai 2016 am sesizat Primăria Câmpina, căreia îi este subordonată Poliţia locală, prin următorul mesaj.

În noaptea de 28-29 mai a.c. a avut loc în cartierul Muscel o petrecere pentru „distracţia” întregului cartier, cu focuri de artificii, muzici, animator, cu boxe de sute de waţi.
La ora 2,00 am sunat la poliţia locală pentru e reclama nerespectarea liniştii în intervalul 22,00–08,00 h, potrivit legii 61 din 1991, cu modificările ulterioare.
Ofiţerul de serviciu mi-a răspuns că nu este atribuţia poliţiei locale, că este vorba de „o nuntă în cort”, pe domeniu privat, unde poliţia locală nu are acces. Motiv pentru care nu a putut interveni deşi au fost primite şi alte sesizări. Respectivul ofiţer mi-a sugerat să mă adresez poliţiei MAI. La insistenţele mele, a acceptat să sune ei, poliţia locală, la poliţia MAI.
După această discuţie petrecerea a continua nestingherită, până la o oră pe care nu pot să o apreciez, timp în care, la fel, probabil, ca şi alte zeci sau poate sute de locuitori în zonă, nu am putut dormi.

Întrebarea 1. Poliţia locală trebuie sau nu să asigure protecţia populaţiei împotriva zgomotelor, scandalurilor şi nesimţirii? Trebuie sau nu să asigure respectarea strictă a legii?

Întrebarea 2. Poliţia locală are nevoie de cetăţean ca intermediar pentru a asigura colaborarea cu poliţia MAI? Colaborarea dintre cele două instituţii de protecţie a cetăţeanului nu este de la sine înţeleasă?

Întrebarea 3. Anul trecut am sesizat poliţia locală de câteva ori privitor la incidente de acest fel. Deosebirea faţă de ultima sesizare este că atunci, în trecut, ofiţerul de serviciu NU mi-a răspuns nu că nu ar fi de competenţa poliţiei locale, ci mi-a răspuns: „Trimitem imediat un echipaj.” Şi nu doar că mi-a spus asta, ci liniştea a fost într-adevăr restabilită cu promptitudine. Ce s-a schimbat la poliţia locală faţă de anul trecut?

Întrebarea 4. Asemenea petreceri nesimţite au loc frecvent în cartier, poate în tot oraşul. Ceea ce pot să vă spun este că sunt ani de zile de când nu am asistat la asemenea incidente în Bucureşti. În Câmpina nu este posibil?

Întrebarea 5. De ce este nevoie ca cetăţeanul să sesizeze de fiecare dată poliţia locală? De ce aceasta nu patrulează noaptea şi nu intervine din proprie iniţiativă? Să fie oare din motive de economie de carburant? Caz în care, aş zice: primăria municipiului nu ar trebui să regândească redistribuirea resurselor?

Poliţia locală mi-a transmis răspunsul de mai jos.
Raspuns Pol. locala_zgomote
Părea că totul va reintra în normalitate. Poliţia locală s-a dezmeticit, îşi reintră în atribuţii, autoritatea ei va restabili respectarea legii. Zona va fi monitorizată, nu va mai fi nevoie de reclamaţii din partea locuitorilor, petrecăreţii nesimţiţi îşi vor băga minţile în cap, ştiind de frica Poliţiei locale.

Aş! ţi-ai găsit! Sâmbătă, în noaptea de 9 spre 10 iulie, din nou „bairam” în cartierul Muscel. Cu boxe mari, cu chiote, cu „gurist”, cu tot ce trebuie într-o lume a nesimţirii. La miezul nopţii, după ce am tot aşteptat ca Poliţia locală să înceapă monitorizarea promisă, am sunat pentru a solicita intervenţia Poliţiei locale. „Da, da, trimitem echipaj în zonă.”

Dacă intervenţia a avut loc sau nu, nu ştiu. Să fi negociat oare (fără succes) Poliţia locală cu potentaţii locali? Să fi avut loc o nouă altercaţie? Cert este că „bairamul” a continuat nestingherit, cu muzici, boxe mari, „gurist”, cu toate ingredientele nesimţirii.

De-aia zic, faţă cu potentaţii locali, Poliţia locală din Câmpina este impotentă.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (IX)

Câte maşini are totuşi Poliţia Comunitară a Sectorului 4?

Am avut curiozitatea să număr maşinile parcate în curtea Secţiei 3, de pe strada Izvorul Mureşului, a Poliţiei Comunitare a sectorului 4. N-o să vă vină să credeţi: 30! Şi asta în ziua alegerilor prezidenţiale, când se poate presupune că mai multe echipaje decât de obicei se află în misiune de patrulare pentru a asigura — nu-i aşa? — ordinea şi liniştea publică. Având în vedere că există nu mai puţin de patru secţii ale Poliţiei Comunitare a sectorului 4, putem deduce de câte maşini (neutilizate) dispune această instituţie.
Bineînţeles, primarul Piedone n-a mai catadicsit să-i dea dispoziţie subalternului său, directorul Poliţiei Comunitare a sectorului 4, să-mi răspundă la întrebarea referitoare la numărul da maşini din dotare.
Lex et honor este deviza Poliţiei Comunitare, preluată (fraudulos, zic eu) de la poliţia adevărată, cea aparţinătoare Ministerului Administraţiei şi Internelor, după cum ne dă de veste musiu Piedone pe site-ul său. Honor? Să mori de râs, nu alta!
Apropo, site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 poate că nu mai este „în construcţie”, dar e inaccesibil.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VIII)

Poliţia Comunitară, mană cerească pentru… angajaţii ei

Sâmbătă, ora 14,30. Ajung acasă. Undeva, peste străzi, muzică lăutărească pentru delectarea unei bune părţi din cartierul Berceni, voioşie mare cu chiuituri, în bună tradiţie dâmboviţeană.

Peste drum, la doi paşi, pe strada Izvorul Mureşului, Poliţia Comunitară a sectorului 4, Secţia a 3-a.

Intru pe poarta Poliţiei Comunitare, instalată acum câţiva ani în locul unei creşe de pe vremea odiosului regim comunist. Dar — nu-i aşa? — linişte şi ordine înainte de toate. Clădire mare cât o şcoală, alături, o curte plină cu maşini (al căror număr e secret de stat).

Patru handralăi comunitari sprijină, de o parte şi de alta, balustrada, la umbră deasă, relaxaţi. Muzica lăutărească, nici gând să-i deranjeze. — Spuneţi? mă întâmpină unul din poliţişti. — Păi, mă gândeam că muzica asta pe care o auziţi şi dumneavoastră nu-i potrivită pentru ora asta [interval de linişte, conform legii: 14–17 h]. Şi chiar dacă n-ar fi interval de linişte, tot n-ar fi în regulă. — De unde? se arată interesat (şi mirat în acelaşi timp) un al doilea poliţist comunitar, d-acia din maşină? — Nu, zic, asta nu-i muzică din maşină, e muzică de-un cartier întreg. — Nu ştiţi de unde vine? se interesează al treilea poliţist comunitar (care pare a fi şef). — Asta, cred că dumneavoastră v-ar fi mult mai simplu s-o aflaţi. — Ia urcaţi-vă, măi, în maşină şi vedeţi despre ce-i vorba, zice şefu’.

Cu câteva săptămâni înainte, luând în serios „programul ecologic” anunţat de primarul Piedone (căruia i se subordonează Poliţia Comunitară a sectorului 4), le atrăsesem atenţia asupra unui loc noroios (fuseseră multe ploi) folosit pentru parcare, de unde noroiul era împrăştiat — cu nesimţire — peste asfaltul proaspăt turnat, pe o rază de zeci de metri. Mă gândeam la o îngrădire, ceva, eventual chiar la aplicarea unei/unor amenzi (conform prevederilor Codului rutier). Între timp a venit seceta, apoi furtuna. Locul e tot acolo, când noroios, când prăfos, după capriciile vremii. Şi tot neîngrădit.

Salarii bune, linişte; spaţiu pentru birouri, cât cuprinde; maşini, câte pofteşti. Obligaţii de serviciu… Obligaţii?!

Să tot trăieşti la Poliţia Comunitară.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VII)

La prima încercare, pe 19 martie, de a accesa site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 Bucureşti am găsit următorul anunţ: „Site în construcţie, vă rugăm să reveniţi.”
Şi astăzi, pe 1 aprilie, suntem în continuare rugaţi să revenim. Se munceşte din greu.

Actualizare din 19 aprilie

La site-ul Poliției Comunitare a sectorului 4 București se muncește în continuare. Deja începe să miroasă a incompetență și a dispreț față de public. Disprețul față de public nu-i o noutate. Nici incompetența.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (VI)

„Serialul” Poliţia Comunitară continuă

În urma întrebărilor adresate Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti privind situaţia autoturismelor aflate în dotare şi primind răspunsul impertinent reprodus în aceeaşi postare sub titlul „Actualizare din 3 martie 2009”, m-am adresat domnului Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 4 Bucureşti, în cărui subordine se află, conform legii, Poliţia Comunitară, cu următoarea scrisoare:

Domnule Primar,

Subsemnatul (…) am expediat pe adresa Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 scrisoarea pe care o ataşez (…), prin care solicitam, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, aşa cum puteţi constata, câteva informaţii cu privire la autoturismele aflate în dotarea Poliţiei Comunitare S4.

Răspunsul pe care l-am primit din partea instituţiei în cauză, respectiv un refuz total, vi-l prezint, în copie (…).

Vreau să precizez că întrebările pe care le-am adresat sunt motivate de observaţia că parcul de autoturisme al Poliţiei Comunitare S4, secţia 3, de pe strada Izvorul Mureşului 4, aşa cum este vizibil pentru orice trecător, pare impresionant şi mai ales imobil, la orice oră din zi şi din noapte. Ceea ce naşte întrebarea, îndreptăţită cred eu: pentru ce o dotare atât de generoasă de vreme ce mijloacele auto par să zacă nefolosite. Pe de altă parte, patrulele Poliţiei Comunitare, foarte rare de altfel, nu par a fi preocupate de observarea şi sancţionarea contravenţiilor de tot felul, vizibile la fiecare pas. (Exemple: maşini parcate neregulamentar — printre altele în noroi, cum vă relatam într-o scrisoare anterioară; vânzătorii ambulanţi şi neautorizaţi de produse alimentare de pe bd. Brâncoveanu; şi mai ales aşa-zişii vânzători de telefoane mobile şi accesorii — cu siguranţă provenite, în mare parte, din furturi — de lângă complexul BIG Piaţa Sudului, care par de neclintit de ani de zile, indiferent de oră; precum şi multe altele.)

Consider răspunsul primit de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4 nejustificat, iar referirea la art. 5 din Legea 544/2001 un mod reducţionist de eludare a prevederilor legii. Dacă conducerea instituţiei în cauză ar fi fost cu adevărat ataşată ideii de disponibilitate la solicitările cetăţenilor în baza Legii liberului acces la informaţiile de interes public, aşa cum se pretinde a fi în răspunsul trimis mie, ar fi trebuit să vadă ce informaţii nu sunt de interes public, aşa cum sunt acestea enumerate în art. 12, pe care îmi permit să-l reproduc mai jos:

Art. 12.
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun in pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate in proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.

Se poate vedea cu claritate că solicitările mele privitoare la autoturismele Poliţiei Comunitare nu se încadrează în niciuna din categoriile de informaţii care nu sunt de interes public. Aşa că dl director Ion Ilie nu ar fi trebuit nicidecum să se prevaleze de art. 5, unde sunt enumerate categoriile de informaţii de interes public la modul generic.

Rămân în aşteptarea rezoluţiei Dv. cu privire la cele semnalate.

Cu respect, (…)

Primăria Sectorului 4 a redirecţionat scrisoarea mea către Poliţia Comunitară din subordine. Şi peste noapte informaţiile mele n-au mai fost nepublice. Numai că

Iată răspunsul semnat de directorul general [nici nu-mi închipuiam că există o asemenea măreţie de post!] al Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, dl Marin Avram [care, se vede treaba că între timp l-a înlocuit pe dl Ion Ilie; dar degeaba!], vădind un dispreţ de extracţie miliţienească la adresa cetăţeanului care doreşte să primească informaţii la care legea îi dă dreptul:

Urmare a sesizării dumneavoastră adresată domnului Primar Cristian Popescu Piedone, înregistrată la Primăria Sector 4 cu nr. (…), la Cabinet Secretar Sector 4 cu nr. (…), redirecţionată către Poliţia Comunitară Sector, unde a fost înregistrată cu nr. (…), vă comunicăm punctual răspunsurile la informaţiile solicitate (…):

1. Numărul de autoturisme aflate în dotarea instituţiei este în conformitate cu normele de înzestrare stabilite de cei în drept;

2. Numărul de kilometri parcurşi lunar de fiecare autoturism variază în funcţie de misiunile planificate, neplanificate, precum şi de distanţele parcurse în situaţiile speciale;

3. Evidenţa numărului de kilometri parcurşi este menţionat în documentele legale întocmite în acest sens;

4. Autoturismele din dotarea Poliţiei Comunitare sunt folosite pentru menţinerea unui climat de siguranţă, a ordinii şi liniştii publice în sector.

Ca să vezi! Totul e în conformitate cu normele stabilite „de cei în drept”, totul se află consemnat în „documente legale”, totul e spre binele public. Cetăţeanul să facă bine să nu-şi bage nasul în treburile instituţiilor statului.

Ei bine, după un asemenea răspuns, un lucru întristător devine limpede: poliţia (comunitară), în ciuda tuturor înnoirilor — impuse de Uniunea Europeană, căci „prin noi înşine” puteam să aşteptăm mult şi bine — naşte miliţie. Dacă nu brutală ca altădată, în orice caz cinică.

P.S. Site-ul Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti este tot „în construcţie”!

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (V)

Am trimis Poliţiei Comunitare a sectorului 4, Bucureşti, unde locuiesc, întrebările de mai jos. Sunt în aşteptarea răspunsului.

Între timp puteţi afla câte ceva, din Cotidianul, despre eficienţa Poliţiei Comunitare Bucureşti făcând click aici

Către Poliţia Comunitară a Sectorului 4 Bucureşti

Subsemnatul (…), domiciliat în Bucureşti, str. (…), vă solicit ca, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, să îmi comunicaţi, în scris:

— Câte autoturisme se află în dotarea Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, pe secţii de poliţie;

— Care este numărul mediu de kilometri parcurşi pe lună/an (las la aprecierea dv.), pe autoturism, pe secţii de poliţie;

— Dacă şi cum/unde anume se înregistrează distanţele parcurse (pe cursă, pe un interval de timp) de fiecare autoturism din dotarea instituţiei; şi, dacă se înregistrează, pe ce bază se realizează acest lucru — pe bază de declaraţii ale agenţilor, de pe indicatorul de kilometraj, printr-un alt sistem (care anume?);

— Care sunt misiunile cele mai frecvente pentru care sunt folosite aceste autoturisme (patrulare, intervenţie etc.).

Am trimis aceste întrebări deoarece curtea secţiei 3 (str. Izvorul Mureşului) a Poliţiei Comunitare a sectorului 4 este o mare de autoturisme încremenite.

Nu căutaţi site-ul Poliţiei Comunitare a sectorului 4 pe Internet pentru că, de zile bune, stă încremenită această imagine. Probabil că se aşteaptă să fie făcute angajări de designer-i de site.

site-pol-comunit-sect-41

Actualizare din 3 martie 2009

Iată şi răspunsul Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti, primit la data de 2 martie a.c.

Urmare a solicitării dumneavoastră înregistrată la Poliţia Comunitară Sector 4 cu nr. 664/11.02.2009, vă comunicăm faptul că instituţia noastră respectă accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, dar informaţiile solicitate de dumneavoastră nu intră în categoria informaţiilor de interes public, nefiind prevăzute de art. 5 din Legea nr. 544/2001.
Director general,
Ion Ilie

Să vedem ce prevede art. 5 din Legea 544/2001:

Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;
b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;
c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
f) programele şi strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie [situaţia paginii de internet a Poliţiei Comunitare a Sectorului 4 Bucureşti este la data de 3 martie aceeaşi la fel ca şi cea mai sus amintită, adică la 19 feb.];
b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.

Cred că am dreptul să ştiu, în calitate de cetăţean plătitor de taxe, dacă o instituţie publică, respectiv Poliţia Comunitară, foloseşte banul public în folosul cetăţeanului şi, mai exact, să ştiu cu câtă eficacitate o face. Sunt cu atât mai îndreptăţit să fiu informat cu privire la numărul de autoturisme aflate în dotarea Poliţiei Comunitare şi a felului cum acestea sunt folosite întrucât la orice oră din zi şi din noapte, în curtea Poliţiei Comunitare a Sectorului 4, Secţia 3, de pe str. Izvorul Mureşului nr. 4 (dau doar un exemplu; nu cunosc situaţia celorlalte secţii, dar, foarte probabil, este asemănătoare), poate fi văzută — repet — o mare de autoturisme — practic neclintite din loc zi şi noapte; deci am toate motivele să cred că dotarea Poliţiei este mult supradimensionată şi că deci banul public este risipit fără folos. (Să mai adăugăm faptul că la multe din solicitările adresate Poliţiei Comunitare, răspunsul stereotip este: „Ceea ce ne solicitaţi depăşeşte atribuţiile instituţiei noastre (deşi conform legii nu le depăşeşte), aşa că vă sfătuim să vă adresaţi Poliţiei Sectorului… oraşului…” etc.

Există şi principiul care face parte din filozofia dreptului (inclusiv a celui din România): tot ce nu este interzis prin lege, este permis.

Să vedem aşadar ce prevede Legea 544/2001 cu privire la informaţiile clasificare şi care sunt, deci, exceptate de la liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public. Iată ce prevede art. 12:

Art. 12.
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun in pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate in proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.

După cum se vede cu claritate, informaţiile pe care le-am cerut de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4 Bucureşti nu se încadrează în niciuna din interdicţiile enumerate de lege.

Concluziile pot fi trei: 1/ Secretomania de timp comunist persistă; 2/ comoditatea, sfânta comoditate a funcţionarului public funcţionează din plin; 3/ Dispreţul faţă de cetăţean, reminiscenţă şi acesta a regimului comunist — de n-o fi cumva cu rădăcini mai adânci — persistă de asemenea.

Rămâne să vedem dacă primarul Piedone este de acord cu răspunsul pe care l-am primit de la Poliţia Comunitară a Sectorului 4.

La ce foloseşte Poliţia Comunitară? (IV)

Când primarul şi directorul Poliţiei Comunitare sunt amici. Caz particular: primarul Horia Tiseanu, amic cu directorul Alexandru Lefter, Câmpina

După toate cele prezentate mai sus, am socotit că este momentul să mă plâng primarului Horia Tiseanu de prestaţia jalnică a dlui Alexandru Lefter. Drept consecinţă, i-am trimis scrisoarea de mai jos.

Domnule Primar,

Subsemnatul (…), domiciliat în Bucureşti (…) proprietar al unei reşedinţe în municipiul Câmpina (…)

Cunoscând că, în conformitate cu art. 4 (1) din Legea 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, aceasta se subordonează primarului localităţii

Cunoscând de asemenea că Poliţia Comunitară are obligaţia, conform art. 7, alin. h, să „intervină, împreună cu organele abilitate, la solicitarea cetăţenilor, pentru aplanarea stărilor conflictuale, (…) rezolvarea unor cazuri sociale, stabilirea situaţiilor de fapt sesizate şi rezolvarea acestora”

Vă aduc la cunoştinţă că sunt total nemulţumit de modul cum Poliţia Comunitară a municipiului Câmpina a „soluţionat” reclamaţiile mele repetate privind tulburarea liniştii la reşedinţa mea din Câmpina (…), de către numitul P.C., vecin. Nu intru în detalii, conştient fiind că nu Primăria are obligaţia să „aplaneze stările conflictuale” dintre cetăţeni.
Vreau doar să menţionez că am făcut reclamaţii scrise la sediul Poliţiei Comunitare în datele de (…) şi (…), şi asta pe lângă alte câteva solicitări de intervenţie la faţa locului.

Vă anexez o copie după răspunsul înmânat personal (cu întârziere de câteva luni, la jumătatea anului 2008; scrisoarea fiind datată 28.12.2007, cu nr. de înregistrare (…), chipurile expediată prin poştă la Bucureşti la începutul anului 2008).

Vă rog să observaţi formularea de la primul alineat: „Există unele diferende între familiile Tumanian şi C.P. legate de utilizarea civilizată a spaţiilor…” etc.

Cu alte cuvinte, nu eu sunt cel ce suportă, împreună cu soţia, şi chiar cu unii dintre invitaţii noştri, de mai bine de 1 an şi jumătate, în fiecare weekend, manifestările de grosolănie lipsită de orice limită ale numitului P.C., aflat, sau nu, în stare de ebrietate, posibil bolnav psihic (strigăte prin peretele comun al celor două locuinţe, lovituri în pereţi, uşi trântite ostentativ, injurii dintre cele mai grosolane, manifestări de xenofobie, gesturi obscene, sunet TV la un volum cu totul excesiv la ore de linişte obligatorie etc.), ci, după părerea dlui director Alexandru Lefter, inconvenientele provocate celor „două familii” ar fi reciproce! Adică doar „unele diferende”!

Vă rog de asemenea să observaţi formularea din al doilea paragraf din scrisoare, un monument de eschivare, superficialitate, neadevăr şi lipsă de logică: „Toate persoanele audiate, în principiu au prezentat obiectiv o «stare de normalitate» aparentă în relaţiile Tumanian–C.”

Fals, deoarece am informaţii certe că cel puţin unul dintre martorii audiaţi a prezentat situaţia reală, aşa cum am sintetizat-o mai sus.

„Au prezentat obiectiv”? Cum poate un martor să prezinte altceva decât propria sa părere?

Lipsă de logică: „au prezentat (…) o stare de normalitate” (!) Este evident că un martor poate, eventual, să afirme că nu are cunoştinţă de vreo stare conflictuală. Dar să afirme că există o stare de normalitate? Asta ar însemna, ce? Că respectivul martor este de faţă, moment cu moment, zi şi noapte, la „contactele” dintre cele două părţi?

Încă o dată lipsă de consistenţă: Deşi dl Lefter prezintă situaţia ca fiind de „normalitate”, totuşi în alin. trei al scrisorii vorbeşte de „aspecte mai vechi” şi recomandă părţilor „să găsească soluţii amiabile de rezolvare”!

Toate cele prezentate indică indubitabil faptul că Poliţia Comunitară a municipiului Câmpina, mai exact dl Alexandru Lefter: 1) Nu se achită de obligaţiile prevăzute de lege; 2) inventează, din comoditate, inexistenţa unei situaţii de natură să suscite intervenţia Poliţiei Comunitare; 3) falsifică realitatea (depoziţia cel puţin a unui martor sau declaraţia agentului trimis să audieze martorii) pentru a se eschiva astfel de la exercitarea obligaţiilor legale.

Vreau să vă informez de asemenea că, ajungând la concluzia că Poliţia Comunitară este incapabilă să-mi rezolve problema, m-am adresat ulterior, de câteva ori, Poliţiei Municipiului Câmpina, care i-a aplicat până în prezent numitului P.C. două sancţiuni contravenţionale conform Legii 61/1991, situaţia îndreptându-se către un proces penal în baza articolului 320 Cod penal, pentru infracţiunea de tulburare repetată a folosinţei locuinţei.

Şi asta, în timp ce dl Alexandru Lefter nu vede nicio stare conflictuală între cele două „părţi”! Eu, ca reclamant, sunt într-o stare conflictuală (resimţită din plin) cu persoana reclamată, persoana reclamată — culmea! — recunoaşte la rândul ei că se află într-o stare conflictuală cu mine (deşi invocând motive diferite), numai dl Alexandru Lefter nu găseşte nimic de rezolvat!

În concluzie, repet, nu mai solicit (şi, cu actuala conducere, nu voi mai solicita vreodată) sprijinul Poliţiei Comunitare Câmpina. Poate că aceasta are, într-adevăr, posibilităţi limitate de intervenţie. Poate că Legea 371/2004 are unele carenţe în prevederile ei. Modul cum am fost tratat însă nu ţine de eventualele carenţe ale legii ci de seriozitatea şi de solicitudinea agenţilor Poliţiei Comunitare într-un stat de drept, şi mai ales de persoana numită în fruntea acesteia. Vreau deci, Domnule Primar, să fiţi la curent cu funcţionarea defectuoasă, superficială, cel puţin sub aspectele semnalate, a unei instituţii care se află în subordinea dumneavoastră directă. Şi, eventual, să dispuneţi luarea măsurilor ce se impun.

20 aug. 2008

Domnului Horia Tiseanu, Primarul Municipiului Câmpina

Răspunsul dlui Horia Tiseanu a fost următorul.

„Urmare petiţiei dvs. înregistrată la noi sub nr. (…), în care reclamaţi activitatea Poliţiei Comunitare a municipiului Câmpina, vă comunicăm următoarele:
— aspectele semnalate de dvs. au fost verificate la sediul Poliţiei Comunitare, iar din analiza înscrisurilor produse în instrumentarea reclamaţiilor dvs. înregistrate în această structură, după audierea agenţilor care s-au deplasat la sediul reşedinţei dvs. (sic!) şi a conducerii Poliţiei Comunitare a rezultat, că agenţii din cadrul Poliţiei Comunitare au răspuns prompt solicitărilor dvs. şi au instrumentat (în cadrul competenţelor ce le sunt stabilite prin lege) în mod corect faptele reclamate de dvs.
— în conformitate cu prevederile Legii 371/2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, aceste structuri nu au competenţe în instrumentarea cazurilor similare celor prezentate de dvs. şi în consecinţă nu poate constata şi stabili sancţiuni.
Având în vedere cele de mai sus, vă îndrumăm, ca în situaţia în care neînţelegerile dintre dvs. şi vecinul dvs. vor persista, să vă adresaţi în continuare Poliţiei municipiului Câmpina, structură obligată de lege să instrumenteze faptele care prezintă elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Primar
Ing. Tiseanu Horia Laurenţiu

Secretar,
jr. Moldoveanu Paul

Şef serviciu
Cj. Anton Iulian

Întocmit,
Cj. Neagu Doina”

Objection, dle primar! Până la constatarea infracţiunilor, Poliţia Comunitară poate (şi are obligaţia) să intervină, la solicitare, pentru aplanarea stărilor conflictuale (v. încă o dată, art. 7, alin. h din Legea 371/2004); nu scrie nicăieri că părţile aflate în conflict au o vinovăţie egală; prin urmare Pol. Comunit. are obligaţia să intervină şi atunci când vinovăţia conflictului o poartă o singură parte.

Objection, dle primar! Poliţia Comunitară nu numai că n-a intervenit prompt, dar n-a intervenit decât la prima mea solicitare, iar la toate celelalte solicitări nu şi-a ridicat nici măcar fundul de pe scaun.

Objection, dle primar! Poliţia Comunitară poate stabili sancţiuni (v. încă o dată, art. 14, alin d); trimiteţi-i la reciclare pe funcţionarii cu studii juridice din subordinea dvs.

Şi apoi, unde aţi verificat dv. reclamaţia pe care v-am trimis-o? S-a plâns Oaia, iar dvs. aţi verificat la sediul Lupului.

Drept urmare, i-am trimis o a doua scrisoare dlui Tiseanu, în care mă arătam nemulţumit de modul său de soluţionare a reclamaţiei. Această a doua scrisoare a rămas fără răspuns.

Întrebare firească: este dl primar ing. Tiseanu Horia Laurenţiu amic cu dl director al Poluţiei Comunitare jr. Alexandru Lefter?

Într-un articolaş de scandal apărut în săptămânalul Oglinda din Câmpina, sub semnătura lui Alexandru Neculai (9 feb. 2009) — pe care eu, în naivitatea mea, l-am văzut, după toate detaliile pe care le-am dat la redacţie, un articol serios de analiză a prestaţiei Poliţiei Comunitare şi a relaţiei Primărie–Poliţia Comunitară, respectiv relaţia Tiseanu–Lefter (dar, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere) —, Alexandru Lefter declară senin că nu-şi reproşează nimic şi că „conflictul se poate prelungi la infinit numai din cauza d-lui Tumanian”.

Ceea ce mă face să cred că România încă nu-i un stat de drept. Şi totodată că ora descentralizării totale a administraţiei publie încă n-a sunat. Căci în oraşele şi mai ales în orăşelele noastre predomină relaţiile de amiciţie (citeşte cumetrie). Ferească Dumnezeu ca şi poliţia (adevărată), sau judecătoria, parchetul din Câmpina — toate acestea să-i fie subordonate primarului Tiseanu sau cine o mai veni după el!

Şi fiindcă tot m-am întrebat la ce foloseşte Poliţia Comunitară… Tot la Câmpina, am sesizat într-o seară, pe la ora 23, Poliţia Comunitară privind o petrecere în apropiere, cu boxe mari şi cu răcnete ca-n junglă. Probabil o nuntă. După vreo o oră, bairamul continua nestingherit. La o a doua întrebare din partea mea mi s-a răspuns: Am fost la faţa locului şi ne-au promis că nu mai durează decât o jumătate de oră; cu menţiunea: Hai că sunteţi exagerat!

%d blogeri au apreciat asta: