Category Archives: Politichie

S-au înţeles cu toţii după CEx… Cu toţii ne înţelegem şi vom fi mulţumiţi

— După atâtea ore de discuţii, ce pot să vă spun? S-au băgat tot felul de oameni în ultimele zile… Da’ ce spun eu în ultimele zile. S-au băgat de la început, de când am început guvernarea. S-au băgat să-şi dea cu părerea tot felul de instituţii care n-au nicio legătură cu guvernul. Faceţi aia, nu faceţi ailaltă. Normal că s-a creat o presiune enormă. Şi, da, colegele noastre n-au mai putut rezista. Mai ales Sevil. Dar şi Rovana. Sevil mi-a spus: Liviu, eu plec, am şi eu copii acasă, am un soţ, e şi partidul, care are de suferit. Zău, nu te supăra, eu plec. I-am spus: Sevil, faci cum crezi tu că-i mai bine. Eu nu te pot obliga să suporţi această presiune uriaşă. Şi tu, şi Rovana. Vă înţeleg. Demisia e un act unilateral, te înţeleg foarte bine… Uite, n-am spus nimica nici când a plecat Victor. Asta a fost. Atunci, cu Colectiv, cu tragedia de-atuncea, s-a creat o presiune enormă. Şi Victor n-a mai rezistat. Nici el. Eu îmi asum, să ştiţi. Uite, Mihai e aicea, lângă mine. A guvernat foarte bine. A făcut şi el greşeli. Şi eu am făcut greşeli. Poate că el a făcut greşeli mai mari, şi eu mai mici, sau poate că eu am făcut greşeli mai mari, şi el mai mici. Toată lumea greşeşte. Dar e şi multă neînţelegere. De multe ori vrem să facem bine, şi iese prost. Şi Jens a făcut greşeli. Uite, aici, în flancul estic al NATO, poate că trebuia să întărească mai mult. A făcut şi el ce-a putut. Mulţi zic că-i o marionetă. O marionetă a cui? A lui Donald? Mă-ndoiesc. Ce, el tre’ să ia în seamă ce zice lumea? Poate că nu s-a înţeles bine care sunt intenţiile lui. Intenţiile NATO. Poate că nu s-a înţeles bine nici care sunt intenţiile lui Emmanuel atunci când a venit la noi în ţară şi a vorbit cu Klaus. Nu totdeauna când te duci şi vorbeşti cu cineva înseamnă că neapărat iese bine. Uite, eu am fost şi am vorbit cu Donald, am dat şi mâna cu el. Şi pot să spun că a ieşit totul bine? Nu po’ să spun. Tudorel a fost contestat, înainte de el, şi Florin a fost contestat. Lumea a ieşit în stradă. Poate că lumea a fost instigată. Totdeauna se găsesc unii să conteste. Mai de bună voie, mai din proprie iniţiativă, mai instigaţi de alţii. Cum ar fi George. Ce, eu zic că George e neapărat vinovat de întreaga situaţie? Aţi văzut, nici Donald nu-l prea are la inimă. Aţi văzut ce clip electoral şi-a făcut. Faţa lui George apărea acolo, şi n-aş zice că în contextul cel mai fericit. Dar nu-i cazul să sărim cu gura şi să-l învinovăţim neapărat pe Donald. Donald are de discutat — discutat, nu zic mai mult. Are de discutat cu Xi, are de discutat şi cu Kim. Aşa şi eu, aş putea să spun că a greşit pentru că a fost influenţat. L-au influenţat ba unii, ba alţii, poate că l-a influenţat şi Melania, poate că l-a influenţat şi Ivana, în trecut. Nu poţi să ştii niciodată ce influenţe te influenţează. E greu să te înţelegi cu toată lumea, dar asta nu înseamnă că nu trebuie încercat. Toată lumea sare cu gura pe Kim, unii chiar îi impun restricţii, dar nu se ştie dacă Kim chiar vrea să facă o rachetă balistică cu încărcătură nucleară. Poate că vrea să îşi perfecţioneze mijloacele de transport, să le facă mai sigure, mai ieftine. Mai rapide. Nu totdeauna înţelegem raţiunile altora. Saddam a plătit cu viaţa. Şi poate că nu era vinovat. George poate că s-a grăbit să trimită trupe. George dable-iu, vreau să zic. Şi Slobodan a plătit cu viaţa. Fără să fie prea vinovat. Pot eu să spun că a fost de vină Emil, că a dat voie avioanelor americane să survoleze spaţiul aerian al României? Nu pot să spun. A făcut şi el ce-a crezut de cuviinţă. Uite, nici Volodea n-a comunicat prea bine. Din păcate n-a reuşit să explice de ce era imperios necesar să invadeze Crimeea. Unii l-au acuzat că s-a amestecat în alegerile prezidenţiale din SUA. Eu nu sunt convins că a fost aşa. Donald nu l-a acuzat în mod direct, nu. Alţii l-au acuzat pe Volodea că a influenţat alegerile din Republica Moldova. Nimeni nu ştie dacă-i aşa, sau nu. Nimeni nu ştie. Uite, Mihai… vreau să spun Mihai de la Apărare, a pornit-o în altă direcţie. El vrea să înzestreze armata… Şi acum, revenind, Mihai, aci de faţă, a guvernat foarte bine, după părerea mea. Avem creştere de şase la sută. Mai mult decât ne-am propus prin programul de guvernare. Toţi au contribuit la asta, unii mai mult, alţii mai puţin. Şi Lia a contribuit. Chiar dacă a făcut şi ea greşeli de comunicare. Vă amintiţi atunci când a spus că salariile vor creşte cu nu ştiu cât, şi de fapt n-a fost atâta deodată. Asta este. Cu atât mai mult trebuie să fim înţelegători cu Sevil şi cu Rovana. În general, trebuie să fim înţelegători cu oamenii. Nu-i aşa, Mihai? Nu vreau să citez pe nimeni care a spus: pas cu pas. Dar are mare dreptate. Pas cu pas le vom rezolva pe toate. Vom rezolva şi cu parcările, şi cu autostrăzile, şi cu salariile de la întâi ianuarie, şi cu Laura, şi cu Augustin. Ca să fie şi Călin mulţumit, şi Hunor, şi Codrin, şi Eugen. Toată lumea să fie mulţumită. Dar nu putem să le rezolvăm pe toate aşa, deodată. Pas cu pas.

Anunțuri

Întărâtă-i, drace!

Când eram la şcoală, în clasele mici, şi doi se întâmpla să sară la bătaie între ei, se găsea câte unul, mai şugubăţ, care, stând de-o parte, le striga în timp ce ţopăia: Întărâtă-i, drace, că şi mie-mi place!

La fel îmi vine şi mie să spun, acum, văzându-i pe cei doi pesedişti care au sărit unul la beregata ăluilalt şi se devorează în public.

Mă lasă rece „noua faţă” a lui Grindeanu. Mă lasă rece ataşamentul la PSD al lui Grindeanu, pe care îl tot clamează, ca şi cum ar fi un mare merit să fii membru al PSD şi ataşat partidului. Aş zice, poate, că mă interesează ce face Grindeau pentru ţară dacă n-aş şti CE N-A FĂCUT Grindeanu pentru ţară lunile trecute. Or, dacă Grindeanu, pe lângă ce n-a făcut pentru ţară, se-apucă să facă respiraţie artificială cadavrelor recente, alde Ponta, şi poate Rus, şi poate Geoană, nu pot decât să spun: aştept să iasă din nou lumea în stradă… Căci, vorba unui comentator pe care l-am văzut la tv: altminteri avem de ales între Dracu’ şi Tat’su.

Şi mai zice Grindeanu…
Avem obligaţii faţă de sutele de mii de membri al PSD-ului, şi faţă de cei ce ne-au votat… Păi da, asta-i marea dramă a României, că v-au votat. (Aici ar fi urmat un cuvânt pe care însă îl suprim, înlocuindu-l printr-un fluierat!)

Cât despre sutele de mii de membri de partid, aş zice: nu-ţi face griji, Grindeanule. Membru al PSD (ca şi al altora dintre partide) poate fi cineva care: ori 1) e mafiot şi ştie că ştie că marile învârteli se fac prin, cu şi în PSD; ori 2) e pragmatic şi ştie că nefiind membru, nu e promovat, nu primeşte resurse, nu… ş.a.m.d. (de fapt e o subcategorie a celei anterioare; a se înlocui doar „mari învârteli” cu „mici învârteli”); ori 3) e… şi aici vine cuvântul suprimat şi înlocuit cu un fluierat… Cu menţiunea că a 3-a categorie e de departe cea mai vastă.

Aşa că, Grindeanule, las-o baltă cu sutele de mii.

De fapt, în ochii mei, Grindeanu seamănă izbitor cu „activistul de partid” din filmele „epocii de aur”. Victimă a secretarului de partid abuziv, ajuns acolo sus prin uneltiri, eventual cu sprijinul duşmanului de clasă, suferă pentru partid, luptă pentru partid şi sfârşeşte invariabil prin a-l demasca pe secretarul abuziv şi a restabili etica şi echitatea socialistă; mă rog, în cazul de faţă, pesedistă.

Ceea ce ne trebuie este de fapt o ROUMANIE EN MARCHE. Dar tare mi-e teamă că n-a venit încă vremea pentru ea. Mai avem de aşteptat vreo… sută de ani.

Impozitul pe gospodărie

O nouă bombă aruncă PSD-ul în spaţiul public: impozitul pe gospodărie. Cică a fost trecut şi în programul de guvernare. Cine l-a citit ştie. Posibil, o fi fost. Personal, nu citesc ficţiune politică.

Dar noutatea cea mare a fost însăşi noţiunea de gospodărie. Adică ce-i aia gospodărie în afară de ceea ce ştim cu toţii că este? Ei bine, nu-i aia. Din punct de vedere fiscal e cu totul altceva. Domnul ministru al finanţelor explică. Cică-i un grup de oameni, rude între ei, sau nu, care gospodăresc o proprietate în indiviziune. Comună, cum s-ar zice. Hait! Adică cum, o proprietate comună? Ce-i asta? O cooperativă? Da, de ce nu? Cineva a făcut observaţia: Păi bine, dar o persoană dintr-o gospodărie poate avea o proprietate comună cu altă persoană din altă gospodărie. Pe asta cum o rezolvăm?…

Lucrurile încep să se complice. Fiecare gospodărie va avea un consilier fiscal, care va sfătui grupul cum să facă să plătească un impozit cât mai mic. Ei, asta-i bună! — observa un jurnalist pe un post de televiziune. Adică statul îi va consilia pe oameni cum să facă în aşa fel ca el însuşi să primească cât mai puţin din partea contribuabililor?… Şi de unde atâţia consilieri fiscali? ASF se plânge că are un deficit de personal de 3.000 de experţi. De unde atunci încă 35.000 de experţi, cât estimează statul că va trebui să angajeze?

Pe mine însă mă îngrijorează altceva. Cum va funcţiona gospodăria? Cică membrii grupului care formează gospodăria îşi vor alege un reprezentant fiscal. Nu? Că aşa-i normal. Şi aşa zice şi dom’ ministru al finanţelor. Nu se vor prezenta cu toţii în grup să negocieze de-a valma cu Fiscul… În definitiv, nimeni nu fixează o limită numerică pentru grupul din gospodărie. Poate fi oricât de mare, grupul, nu? Cât de mare? Zece oameni? Douăzeci? Cinzeci, chiar? Păi de ce nu? Şi atunci cum vor alege, bieţii de ei, reprezentantul fiscal? Încerc să-mi imaginez. Se întrunesc membrii şi unul zice: Eu îl propun pe X! Altul zice: Ba nu, X e un tâmpit, eu îl propun pe Y!… Ei bine, nu putem să admitem (PSD-ul nu va admite) să fie debandadă. Trebuie purces la votare. Trebuie făcută o organizare cât de cât. Şi atunci eu propun aşa. Se va alege o adunare generală a gospodăriei, care va avea N1, N2, N3 etc. membri, în funcţie de numărul membrilor grupului. Adunarea generală a gospodăriei îşi va alege un consiliu, consiliul va avea un preşedinte (şi dacă e un preşedinte, întotdeauna merge pe lângă el şi un vicepreşedinte), un secretar, neapărat un cenzor (că doar se lucrează cu bani în gospodărie, nu?), se va redacta şi un statut al gospodăriei (care bineînţeles, ca orice statut, va fi depus la judecătoria de pe raza căreia fiinţează gospodăria) pentru a fi totul în regulă şi aşa mai departe…

Dar mă gândesc că trebuie şi funcţii specifice gospodăriei. Căci, să fim bine înţeleşi, e vorba aici de deduceri din taxele şi impozitele plătite de grup. Printre deduceri se numără şi de cele pentru achiziţiile făcute de membrii grupului. Cică se va renunţa la loteria fiscală şi statul va acorda de acum încolo deduceri pe baza bonurilor fiscale pe care membrii grupului, fiecare dintre ei, le va aduce în gospodărie — probabil un procent ce urmează a fi stabilit din suma bonurilor fiscale adunate la un loc. Deci cineva din grup va trebui să se ocupe de bonurile fiscale… Mărturisesc că n-am încă o idee clară despre ce alte funcţii vor putea apărea în viitor, fiindcă „gospodăria fiscală” e încă caldă. Ieri a fost aruncată în spaţiul public. Ieri sau alaltăieri. Dar PSD-ul nu va admite în veci să fie haos în Ţara Românească. Să fim încrezători.

Greşeală freudiană

Prezentând ziariştilor măsurile luate de Autoritatea de Supraveghere Financiară în urma tărăşeniei cu compania NN, care şi a avertizat clienţii că este posibil ca Guvernul să naţionalizeze fondul de pensii privare, şeful ASF a spus: Compania la fi amendată cu 760 de… milioane de lei! Şi nici nu s-a corectat imediat ci s-a dezmeticit abia la întrebările ziariştilor: era vorba de „doar” 750 de mii de lei.

Greşeală freudiană, nu? Ce se poate deduce de aici? Că şeful ASF a primit ordin de la Dragnea, şeful PSD şi păpuşarul-şef al Guvernului (şi nu numai): Ardeţi-i, să-i usture!… Usturimea se producea la milioane, nu la mii de lei. Aşa că pe şeful ASF l-a luat gura pe dinainte. Asta-i tot. E simplu.

Cât despre naţionalizarea fondurilor de pensii private, aşteptăm noi greşeli freudiene. Asta, dacă nu se va găsi cineva, un defector, care să divulge adevărata intenţie a puterii.

Băsescu: rinocerizare

Traian Băsescu, în tandem de „idei” cu Dan Voiculescu

Iată ce zicea securistul infractor Dan Voiculescu pe 30 aprilie 2014:

„Am depus astăzi la Parchetul General, după cum am anunţat, sesizarea prin care solicit anchetarea DNA pentru constituire de grup infracţional organizat.”

Iată ce zice fostul preşedinte Traian Băsescu pe postul România TV,trei ani mai târziu, pe 27 martie 2017:

„E un grup infracțional organizat al grupului de la K2. Acolo se stabilea cine rămânea în viață, pe cine executau. Erau împotriva politicienilor. Grupul infracțional era format din Livia Stanciu, Laura Codruța Kovesi sau Florian Coldea. Grupul infracțional a vrut să pună stăpânirea pe statul român și a fost susținut de un imberb ca Hans Klemm.”

Deosebirea faţă de Bérenger, eroul lui Eugène Ionesco, este că acesta se rinocerizează la intrarea în sistem, în timp ce Băsescu a făcut-o la ieşirea din sistem, din motive mai ales personale. În rest, ce ar mai fi de comentat? Poate doar că am ajuns să trăim în plin coşmar.

Cu cine votează electoratul de dreapta la alegerile locale din iunie?

Acum că CCR s-a pronunţat şi vom avea alegeri locale într-un singur tur de scrutin, a venit timpul ca dreapta din România să facă unicul gest care ar mai putea duce la evitarea disipării voturilor electoratului de dreapta: să treacă peste politica de partid şi să ajungă la o înţelegere, recomandând electoratului Dreptei să voteze cu acel candidat care întruneşte cele mai multe intenţii de vot.

Parcă văd însă că va începe „marea argumentare”, în genul „Eu am avut un scor foarte mic înainte de alegerile din anul cutare şi totuşi am ieşit învingător!” Sau: „Important este ca Stânga să ştie că are în mine un adversar redutabil!” Sau: „Lucrurile se vor clarifica într-o primă etapă, iar la alegerile următoare Dreapta va fi mai unită ca oricând!” Sau: „Adevărata Dreaptă sunt eu, ceilalţi doar mimează Dreapta!” Şi câte şi mai câte. Parcă văd că asta se va întâmpla şi ne vom procopsi cu Firea.

„A trebuit să moară oameni ca să schimbăm guvernul ăsta”

„A trebuit să vină Al Doilea Război Mondial ca să fie înlăturat nazismul”. „A trebuit să se prăbuşească un avion cu o sută optzeci de pasageri la bord pentru ca fabricantul să remedieze viciile de proiectare ale aparatului”. Sunt două afirmaţii date cu titlu de exemplu, care nu au nicio legătură cu noţiunea de necesitate logică. Pur şi simplu, verbul a trebui este folosit în sens metaforic pentru a sublinia întârzierea unor evenimente dezirabile dar survenite cu o întârziere nepermisă, respectiv înlăturarea nazismului şi remedierea unor vicii de proiectare a avionului. La fel şi în cazul frazei din titlu, rostită de Iohannis privitor la căderea mult prea tardivă a incompetentului şi coruptului guvern Ponta. Orice om cu minimă educaţie (dar şi cu bun-simţ) pricepe că nu Iohannis a provocat tragedia de la clubul Colectiv, care, după cum se ştie, a stârnit protestele de stradă ce au dus la căderea guvernului Ponta. Şi că exprimarea sa nu îl demască pe preşedinte drept incendiatorul de la Colectiv.

Ponta însă se preface că nu înţelege sensul metaforic al verbului a trebui, şi îi tot dă zor cu implicarea lui Iohannis în tragedia de la clubul Colectiv şi cu folosirea acesteia în scop politic. Încă o dată, Ponta joacă cartea prostimii. Şi, da, sunt destui care îi dau crezare. Pe ei mizează Ponta. Iată, Cuvântul Ortodox titrează: „A trebuit să moară oameni pentru…” a avea un premier numit de UE? Şi mai sunt şi alţii, nicio grijă!

De fapt, Ponta vizează, ce? Revenirea în politica mare? În mod surprinzător (sau nu?), Traian Băsescu îi dă şanse, cu condiţia „să-şi rezolve problemele din justiţie”. Nu-i exclus ca Ponta să se simtă încurajat de şansele pe care i le dă fostul preşedinte. Dacă Iohannis eşuează, şi dacă Ciloş eşuează la rândul său, eventualităţi dublate de recăderea în letargie a electoratului, sigur, nu putem exclude în totalitate revenirea lui Ponta. Trăim în ţara nu a tuturor posibilităţilor, ci în ţara unde electoratul i-a votat pe Dan Voiculescu şi pe Sorin Oprescu. Şi poate încă i-ar mai vota.

Mândri că suntem români!

Mandri ca suntem romani

Uniunea Armenilor din România: cu Vosganian înainte!

M-am uitat de curiozitate pe situl Uniunii Armenilor din România (UAR) şi, ce să vezi! Preşedinte este nimeni altul decât senatorul (auto)miruit — şi salvat de Senat din ghearele DNA-ului — Varujan Vosganian!

Şi m-am întrebat: să mă mir, sau să nu mă mir? Cum de acceptă armenii o asemenea reprezentare scandaloasă, care face etnia de ruşine? Mi-am amintit însă de un incident deja vechi de mulţi ani, al cărui martor am fost. Pe la mijlocul anilor ’90 s-a nimerit să particip la o întrunire a UAR, unde invitat de „onoare” a fost, nu ştiu cum şi de ce, azi răposatul politician Victor Surdu. Mai mult decât dubiosul politician şi-a început alocuţiunea cu o propoziţie de trei cuvinte în armeneşte. A fost de-ajuns pentru ca din rândul armenilor să se ridice o furtună de aplauze.
Vosganian miruit
La fel ca şi în cazul altor minorităţi mărunte numeric şi de aceea dependente de atenţia „majoritarilor”, armenii sunt foarte uşor de „gâdilat”. Important e să fii ARMEAN. Sau filo-armean. Restul nu prea mai contează. Poţi să faci orice îţi trăsneşte prin cap. Contează faima şi aprecierea etniei! Ceea ce în cazul altor etnii contează mai puţin. De aceea armenii se fălesc cu un Aznavour. Pe bună dreptate. Se fălesc însă — unii din ei — şi cu celebrul Heinz Guderian, general al lui Hitler dar şi, ulterior, al Bundeswehr-ului şi al NATO. Care nu se ştie cât de armean a fost — unii zic că da; numele se termină însă în ian, şi asta e de-ajuns: am fost de faţă când un armean, „confirmându-i-se” că Guderian a fost armean, a ridicat în sus, plin mândrie, degetul gros, într-un gest fudul de victorie!

S-ar zice deci că n-ar avea de ce să se ruşineze armenii din România cu Vosganian: e faimos; adjunctul lui Manolescu la Uniunea Scriitorilor; cântă la pian; e controversat (deci încă o dată faimos!); e un pic fanfaron (deci tot faimos!) — i-a şuierat Nobel-ul pe la ureche; un pic lichea!…

Mergem cu el înainte!

Mesaj către Ion Caramitru

I-am trimis managerului general al Teatrului Naţional din Bucureşti, Ion Caramitru, prin secretariat, mesajul de mai jos.
Caramitru Ponta
secretariat.tnb@gmail.com
Today at 10:59 AM

Secretariatul poate îi transmite totuşi directorului general mesajul de mai jos!

Domnule Caramitru,
Am o curiozitate. În condiţiile în care înţeleg că mai sunt, conform relatărilor din mass-media, destule lucrări de finalizat şi în care nu s-a făcut recepţia lucrărilor, de ce aţi simţit nevoia să faceţi o inaugurare cu Victor Ponta, înainte de alegeri? Are vreo legătură cu finalul campaniei sale electorale?
Paul Tumanian

%d blogeri au apreciat asta: