Category Archives: Servicii marca Est

Dacă vă vine ideea să cumpăraţi un aspirator Daewoo RC–224L…

…Adică cel din imaginea din dreapta, gândiţi-vă de două ori înainte de a-l achiziţiona.
aspirator-daewoo-rc-224l
În general e bine să vedeţi mai întâi care sunt „clasele” aspiratorului dorit, pe funcţii. (Eu unul am neglijat acest aspect, drept care m-am ales cu un aspirator de clasa F în privinţa „eficienţei energetice”, adică a doua cea mai de jos, respectiv penultima!) Bineînţeles că vânzătorul nu vă va întâmpina cu cartonaşul edificator la vedere — cel din imaginea de mai jos:
clasa-aspirator-rc-224l
Pe acesta, dacă nu eşti avertizat, îl vei găsi abia în manualul de utilizare. Adică atunci când e prea târziu. În cazul aspiratorului Daewoo RC–224L, clasa de „re-emisie a prafului” este, după cum se poate vedea din imagine, E, adică antepenultima. Cu alte cuvinte, ceea aspiră aspiratorul aruncă în bună parte înapoi în aerul locuinţei. La fel şi clasa de „performanţă de curăţare a covoarelor”: tot E. (Doar la funcţia „performanţa de curăţare a pardoselilor tari” aparatul este de clasă A.)
Sigur, aspiratorul, comercializat în regim de „promoţie”, a fost unul ieftin. Prea multe pretenţii nu puteam avea. Totodată însă am considerat că este inacceptabil ca aparatul să emită în funcţionare un miros de plastic ars, atât de puternic încât să fie imposibil să stai în locuinţă cu un asemenea miros fără a o aerisi temeinic. (Caz în care — mă întreb — ce se mai alege, iarna, de „eficienţa energetică”?); şi nu doar până la, să zicem, „rodare”, ci pe termen nelimitat.
Am dorit să mă asigur măcar că mirosul emis de aspirator nu este al unei emanaţii toxice. În consecinţă, am adresat reprezentanţei Daewoo în România mesajul următor:

„(…) Am văzut că la caracteristica «evacuare» este de clasă F adică cea mai de jos. [Aici am greşit cu o clasă!] În funcţionare, aspiratorul emite un miros neplăcut, puternic şi persistent. Produsul a costat f. puţin, deci nu pot emite multe pretenţii. Totuşi vreau să ştiu dacă categoria F de evacuare înseamnă şi evacuare de gaze toxice. Fiindcă o clasă inferioara nu poate justifica periclitarea sănătăţii consumatorului, oricât de puţin ar costa produsul. Ce garanţie îmi puteţi da în acest sens? Certifică cineva că ceea ce emană aspiratorul nu este toxic? Cine?”

Singurul răspuns primit a fost unul foarte… laconic:
„Dacă are un miros ciudat vă rog să apelaţi la service.
Cu stimă
[Başca] Best Regards
Tavi Filip
Service Manager
Dongbu Daewoo Electronics Corp.
Bucharest Representative Office
Blvd. Ion Ionescu de la Brad
Nr. 61-63, Et. 2, Ap. 9 Sector 1
013812, Bucharest Romania
Ph: +40 21 260 09 44
Fax: +40 21 260 30 60
Mobil: +40 745 103 678
Email: tavi@daewoo-electronics.ro”

La orice altă cerere de clarificare, „service managerul” Tavi nu a mai catadicsit să răspundă.
Sigur, s-ar putea crede că o contactare a service-ului recomandat de „Tavi” era de natură să rezolve problema. Aş! ţi-ai găsit! Pe aşa-zisul certificat de garanţie, figura o firmă fantomă, „Samidar Inv Câmpina”, fără adresă, fără număr de telefon… Nu mai insist, firma a fost de negăsit — inclusiv pe Internet; noroc că vânzătorul (al cărui nume îl omit) a acceptat să-mi primească aspiratorul retur şi să-mi restituie banii.
Neseriozitatea furnizorului, Daewoo Electronics, însă, rămâne. Aşa că, dacă doriţi să nu vă faceţi nervi şi să nu vă pierdeţi timpul, aveţi grijă la tipul de aspirator pe care îl achiziţionaţi. Şi, de ce nu, la tipul de… furnizor!

Pile în sistemul medical românesc

Pile, aroganţă şi dispreţ!

Se vorbeşte în aceste zile, insistent, de nereguli în domeniul transplanturilor de organe, în particular de absenţa unei liste de priorităţi pentru transplantul renal. Iată ce transmite postul de televiziune Digi 24.

lucan-regina-suedieiReporterul întreabă: Sunt suspiciuni de-a lungul vremii, inclusiv pentru Alexandru Arşinel sau Victor Socaciu?
Profesorul Mihai Lucan, şeful Secţiei de Transplant din cadrul Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj, răspunde: Păi da’ sunt suspiciuni că regina Suediei are amant un negru. Poţi să te iei după toate suspiciunile?

Replica doctorului Lucan mi se pare o probă de nesimţire. Dar hihăiala indecentă a doctorului Irinel Popescu, aflat alături, pe mine unul mă umileşte. Apropo, acesta din urmă tocmai a fost chemat la DNA pentru suspiciuni de abuz în serviciu… Suspiciuni? Păi doctorul Popescu ar putea da şi acolo replica colegului său Lucan, cea cu regina Suediei.

Unii poate vor spune: Bun, dar aceşti oameni sunt somităţi medicale. Eu aş spune mai degrabă: Poate că sunt (până la proba contrară), da, dar somităţi grevate de suspiciuni morale şi/sau penale. Chiar şi de condamnări. Şi-l închipuie cineva pe doctorul Christian Barnard condamnat pentru favorizarea infractorului sau pentru alte matrapazlâcuri, aşa cum a fost Şerban Brădişteanu, realizatorul primului transplant de inimă din România?

Disperații de la RCS & RDS

Cei mai mulţi dintre furnizorii mei de servicii îşi tratează clienţii cu… nu, nu cu respect, ar fi prea mult spus! Căci clientul este de cele mai multe ori „găina bună de jumulit” şi nimic altceva… Deci îl tratează cu oarecare prudenţă: Să-l jumulesc totuşi cu măsură, că mai am nevoie de el şi la anul; sau peste doi ani — după expirarea contractului. Sigur excepţie fac clienţii „captivi”, care nu au de ales: electricitate, gaz şi mai ales apă-canalizare. Ceea ce nu înseamnă că clientul captiv este neapărat desconsiderat în cazul furnizorilor de servicii în regim de „monopol natural”, cum i se spune.

Ca urmare, atunci când vine vorba de termenul de plată, cei mai mulţi furnizori de servicii acceptă (sau sunt obligaţi de lege să accepte) o perioadă de graţie de 30 de zile de la scadenţă; perioadă în care clientului nu numai că nu i se întrerupe furnizarea serviciului, dar nu plăteşte nici măcar penalizări; iar întreruperea urmează în general după 45 de zile.

La RCS & RDS însă e altfel! La prima factură neplătită la timp, şi anume la o zi după scadenţă, deja se punea problema deconectării şi mi se indica o cale rapidă de confirmare a plăţii, în amenintare-deconectare-rcs_1_cut30 de minute! Era a doua factură de la încheierea primului contract, prima factură fiind achitată fără întârziere; iar problema cu a doua fiind aceea că înştiinţarea de plată venea pentru prima oară prin e-mail, după ce prima sosise prin poştă (iar e-mailul nu era deloc sigur că ajunsese la destinaţie — eu unul nu l-am găsit la „intrări”).

Eram plecat pentru mai multe zile de la „locaţia contractului”, aşa că nu puteam verifica dacă factura cu pricina fusese achitată sau nu. A venit o a doua ameninţare cu deconectarea la o săptămână după scadenţă. I-am anunţat deci pe băieţii disperaţi că urmează să mă întorc acasă în câteva zile, să verific dacă am plătit sau nu şi, în cazul că nu, să achit factura restantă. La 15 zile de la scadenţă, RCS & RDS a luat foc! (În cazul altor furnizori de servicii mă aflam abia la mijlocul perioadei de graţie.) Fiind şi furnizorul meu de internet, mi-au intercalat un avertisment pe un ecran întreg, în stilul hackerilor, cum că „încă mai pot evita deconectarea dacă plătesc în 30 de minute”!
rcs_rds-amenintare-deconectare
Aveam să aflu apoi şi de unde venea disperarea RCS & RDS:

„RCS & RDS, cel mai mare operator local de televiziune şi internet fix, şi-a redus puternic pierderea netă cu 67,7%, raportând o pierdere netă de 5,15 milioane euro în anul 2015, dar are datorii peste Orange şi Vodafone la un loc, datorii ce ajung la aproape un miliard de euro.”

Dar e o simplă presupunere. Poate să fie şi pură mitocănie!

…Ca să nu mai spun că decodorul pe care mi l-au instalat era unul vechi, care a cedat după circa 30 de zile de la instalare. Drept care un „băiat” (cam mitocan, fie vorba între noi) a venit la mine acasă şi mi l-a înlocuit cu altul… la fel de vechi.

Unui „protest” pe care l-am trimis serviciului de relaţii cu publicul, disperaţii de la RCS & RDS i-au răspuns prin tăcere.

Ei bine, disperaţilor de la RCS & RDS, vă anunţ de pe acum că dacă am avut împreună un contract de „colaborare”, al doilea nu va mai exista. Noroc că am avut inspiraţia să-l închei doar pentru un an.

Cât timp vor mai îngrăşa locuitorii României societăţile de apă şi canalizare? (I)

Eterna apă de ploaie

Despre taxarea abuzivă a apei de ploaie am mai scris pe acest blog în repetate rânduri. Vezi de pildă aici, sau aici, sau aici.

Până acum n-am prea „deranjat” primăria în chestiunea taxării apei pluviale, crezând că tot ce un consiliu local, eventual un primar, ar putea face ar fi să „pună o vorbă bună” pe lângă distribuitorul de servicii, sau să găsească o cale alternativă pentru asigurarea respectivelor servicii pentru comunitate. Vom vedea mai jos că nu-i deloc aşa.

Pe 25 februarie 2016 am trimis prin e-mail Primăriei municipiului Câmpina o sesizare cuprinzând mai multe întrebări, dintre care una se referea (din nou) la apa de ploaie, pe care locuitorii Câmpinei sunt obligaţi să o plătească societăţii HIDRO PRAVOVA:

„Nu îi poate ajuta Primăria pe locuitorii Câmpinei să scape taxa pe apa de ploaie, care îi aduce societății HIDRO PRAHOVA un venit absurd (cu atât mai mare cu cât plouă mai mult!), indiferent dacă rețeaua de canalizare preia sau nu, tehnic vorbind, apa scursă din gospodăriile private? Întrebare pe care v-am pus-o în martie… 2014!”

Peste trei săptămâni primăria mi-a răspuns astfel la întrebarea de mai sus:

„Pentru problema ridicată de dumneavoastră privind taxa pe apa de ploaie pe care o încasează SC HIDRO PRAHOVA SA, vă rugăm să vă adresaţi aceste societăţi pentru clarificări.”

Altfel spus, eşti nemulţumit de Hidro Prahova, plânge-te la Hidro Prahova!

Cum aveam deja o îndelungată experienţă în materie de Hidro Prahova, şi cum recent instalatul viceprim-ministru Vasile Dîncu, ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice, tocmai promisese o reformă substanţială în administraţie, m-am gândit că a sosit momentul să-i cer sprijinul. Cu atât mai mult cu cât era (este) o problemă la nivel naţional, care îi afectează pe cei mai mulţi dintre locuitorii din oraşele unde operează societăţi de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare. Mesajul pe care i l-am trimis vicepremierului îl redau mai jos integral.

„Domnule Viceprim-ministru,

Profit de disponibilitatea pe care aţi declarat-o public de a interveni pentru normalizarea diverselor aspecte care ţin de administraţia publică, ca şi de înnoirea generală al cărei ton l-a dat Guvernul Cioloş la instalarea sa, pentru a încerca să rezolv cu ajutorul dumneavoastră o problemă de interes public care se încadrează, după părerea mea, cu brio, în categoria aberaţii în detrimentul cetăţeanului.

Este vorba de taxarea aşa-zisei „ape pluviale” pentru toţi abonaţii furnizorilor de apă potabilă prin reţelele locale de alimentare, care, după cum ştiţi, beneficiază de regimul de „monopol natural”. Taxa pentru apa pluvială este percepută tuturor abonaţilor proprietari de case şi terenuri având porţiuni acoperite cu ciment, de pe care apa pluvială este preluată — chipurile — de reţelele de canalizare publică, chiar şi atunci — şi aici intervine aberaţia — când de pe terenurile abonaţilor nu are cum să se scurgă vreo picătură de apă către reţelele de canalizare publică, deoarece: a) terenul se află sub nivelul străzii/reţelei; b) terenul este înclinat nu spre stradă, ci invers, dinspre stradă spre domeniul privat; şi c) strada NU ARE canalizare.

Situaţia este generală în ţară, dar eu exemplific cu judeţul Prahova, unde activează S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. — Sucursala Câmpina, situaţie pe care o cunosc mai bine deoarece folosesc o reşedinţă din municipiul Câmpina.

● M-am adresat S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. – Sucursala Câmpina în 2007, după semnarea contractului, semnalând cele de mai sus, şi punând, în plus, întrebarea: care este baza legală a perceperii respectivei taxe? Răspunsul a fost: „Baza legală este Regulamentul de funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, cap. VI, art. 215.”

● În iulie 2010, după alte câteva tentative de clarificare a situaţiei, m-am adresat Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Prahova, semnalând că documentul invocat de S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. – Sucursala Câmpina, „se referă la modul de calculare a cantităţii de apă pluvială scursă de pe domeniul privat în reţeaua stradală de canalizare, nicidecum la stabilirea situaţiilor când scurgerea este efectivă”. Deci nu poate constitui o bază legală.

Protecţia Consumatorilor mi-a dat dreptate în răspunsul pe care mi l-a trimis în septembrie 2010: „Referitor la reclamaţia dumneavoastră înregistrată la C.J.P.C. Prahova vă aducem la cunoştinţă următoarele: Se confirmă cele prezentate de dumneavoastră, drept pentru care societatea va fi sancţionată conform prevederilor legale. (…)”

Nu s-a întâmplat nimic. S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. a continuat să-şi vadă de „afaceri”, taxând în continuare apa (ne)scursă de pe terenurile private în reţeaua de canalizare stradală (existentă sau nu). Nici vorbă de vreo sancţiune.

● La începutul anului 2011 am făcut reclamaţie în sensul celor de mai sus la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Euroregiunea 3 – SUD-MUNTENIA, apoi la aceeaşi autoritate naţională/centrală. Ambele s-au eschivat, referindu-se la „formula de calcul a apei pluviale preluate de reţeaua publică de canalizare de pe terenurile abonaţilor”, evitând întrebarea dacă apa pluvială este sau nu preluată efectiv de reţeaua publică şi/sau dacă există pentru această practică vreo bază legală.

● M-am adresat şi autorităţii publice locale, respectiv municipalităţii Câmpina, dând curs unei recomandări venite din partea A.N.R.S.C.: „În cazul în care între dumneavoastră şi S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. Ploieşti există anumite litigii, vă îndrumăm să vă adresaţi administraţiei publice locale care are obligaţia «să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi», conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare.” În zadar. Ultimei mele sesizări, din 2014, Primăria Câmpina nici nu s-a ostenit să-i răspundă.

Sintetizând, domnule Viceprim-ministru:

► Furnizorii de servicii de apă potabilă şi canalizare din România percep o taxă pentru preluarea apei pluviale, chiar şi în cazurile — cum am menţionat mai sus — când: a) terenul privat se află sub nivelul străzii şi deci şi al reţelei; b) terenul este înclinat nu spre stradă/reţea, ci invers, dinspre stradă/reţea spre domeniul privat; şi c) strada nu dispune de canalizare.

► În plus — şi cel mai important: anumite societăţi comerciale din România — cele de furnizare a apei potabile şi canalizare — au beneficii fără să fi făcut nici cea mai mică investiţie legată de terenurile private (reţelele de canalizare erau preexistente, concepute să preia apa pluvială stradală; iar ideea de a-şi rotunji veniturile pe spinarea cetăţenilor a apărut ulterior); şi sunt cu atât mai mari cu plouă mai mult! De aceea consider că perceperea taxei este prin sine însăşi abuzivă şi ar trebui eliminată.
Cu convingerea că veţi interveni pentru stoparea abuzurilor semnalate… etc.”

Nimic din trecutul fostului PSD-ist Vasile Dîncu nu îl recomanda pentru creditul pe care i l-am acordat. Doar faptul că Dacian Cioloş (pe care l-am considerat şi încă îl mai consider un om onest) l-a desemnat viceprim-ministru şi i-a încredinţat portofoliul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP). Cum spune vechiul proverb românesc, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Un prim răspuns, venit de la cabinetului secretarului de stat de la MDRAP Cezar Radu Soare, îmi dădea de ştire că petiţia mea a fost trimisă spre „analiză şi soluţionare”, unde credeţi? La Primăria Câmpina (şi la Consiliul Judeţean Prahova), adică exact la entităţile de administraţie publică care „binecuvântează” abuzurile practicate de Hidro Prahova. Un articol despre ce interese îi mână pe consilieri judeţeni nu numai să evite punerea în discuţie a taxării abuzive a cetăţenilor cu apa de ploaie ci să şi ţină partea distribuitorului de servicii în domeniu, puteţi găsi în ObservatorulPH.ro. În articol se vorbeşte despre consilierii prahoveni — plătiţi de distribuitorul de apă local — şi de societatea Apa Nova Ploieşti, dar puteţi înlocui Prahova cu oricare judeţ (cu unele excepţii), şi Apa Nova cu oricare alt distribuitor de servicii de apă şi canalizare din ţară (cu unele excepţii), şi veţi avea tabloul complet al jecmănirii cetăţenilor Patriei pentru nişte servicii inventate.

Înainte de avea răspunsul final de la MDRAP, am expediat următoarea atenţionare:

„Referitor la petiția mea privind perceperea abuzivă a unei taxe pe apa pluvială de către HIDRO PRAHOVA (şi de către alte societăţi comerciale din ţară) (…) îmi spuneaţi în răspunsul dumneavoastră că „petiţia adresată M.D.R.A.P. (…) a fost trimisă spre analiză şi răspuns Primăriei Câmpina (…)”.

Vă anexez răspunsul Primăriei Câmpina, care mă trimite să mă adresez spre soluţionare — cui credeţi? — societăţii comerciale HIDRO PRAHOVA! (Răspunsul Primăriei se referă şi la alte chestiuni asupra cărora am atenţionat Primăria. Partea de interes în cazul de faţă am încercuit-o cu culoare magenta.)”


Raspuns Primaria Câmpina_Apa pluviala_Incercuit
Ce mi s-a răspuns în final de la MDRAP? Iată mesajul pe care l-am recepţionat.

„Având în vedere petiţia dumneavoastră adresata Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (…), vă comunicăm următoarele:
– conform prevederilor art. 10 al Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au competenţa exclusivă în tot ceea ce priveşte aprobarea strategiilor locale de înfiinţare, organizare, gestiune şi funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobarea programelor de investiţii privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului, aprobarea regulamentelor şi a caietelor de sarcini ale serviciului, adoptarea modalităţii de gestiune şi aprobarea documentaţiilor de organizare şi derulare a procedurilor de delegare a gestiunii, precum şi aprobarea indicatorilor de performanţă ai serviciului. Această competenţă poate fi exercitată şi prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile Legii nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale asociate, în baza mandatului acordat acestora.
Aşadar, instituirea sau renunţarea la taxa pentru colectarea, transportul şi evacuarea apei meteorice este atributul autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale respective;
– la nivel naţional, există unităţi administrativ-teritoriale pe raza cărora s-a renunţat, prin hotărâri ale consiliilor locale, la facturarea cantităţilor de apă meteorică preluate în reţelele publice de canalizare;
– după cum reiese şi din răspunsul nr. SP221/2016, prezentat alăturat în copie, transmis de Consiliul Judeţean Prahova către instituţia noastră, aveţi posibilitatea de a solicita operatorului serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare verificarea situaţiei la nivelul proprietăţii pe care o deţineţi în municipiul Câmpina; dacă în urma acestei verificări se va constata că apa pluvială nu este preluată de sistemul public de canalizare, operatorul poate proceda la modificarea clauzelor contractuale actuale, de comun acord cu dumneavoastră;
[În treacăt fie zis, la încheierea contractului, furnizorul — aflat pe poziţie dominantă de monopol natural — a exclus categoric o asemenea posibilitate.]
– referitor la anomaliile semnalate, aveţi posibilitatea de a vă adresa Consiliului Local Câmpina cu un proiect prin care să prezentaţi situaţiile identificate şi propunerile de modificare a regulamentului de funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Însă, decizia privind oportunitatea şi necesitatea modificării regulamentului de funcţionare a serviciului aparţine autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale, respectiv Consiliul Local Câmpina;
– subliniem că, potrivit prevederilor art. 2 al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării şi autonomiei locale.
„(1) Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
(2) Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.”
Menţionăm faptul că prezenta adresă nu reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1 ) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În încheiere, dorim să vă mulţumim pentru semnalarea acestor aspecte menite să asigure creşterea calităţii serviciilor comunitare de utilităţi publice oferite cetăţenilor.

Cu stimă, SECRETAR DE STAT CEZAR-RADU SOARE”

Între timp a răspuns şi Consiliul Judeţean Prahova, care mă sfătuieşte să-mi rezolv problema personală a taxării apei de ploaie „negociind” cu Hidro Prahova; dar neomiţând, ce-i drept, să observe că „petentul” are în vedere posibile modificări legislative, motiv pentru care s-a şi adresat viceprim-ministrului.

Rezultă clar că apa de ploaie este taxată cu acordul (sau prin decizia) administraţiilor locale. Doar că ideea taxării le-a venit — ca să vezi ce coincidenţă! — tuturor în acelaşi timp, acum vreo 12 ani. Iar Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.) i-a învăţat pe toţi ce trebuie să facă în 2007. Şi nici că i-a mai dezvăţat!

O la fel de suspectă coincidenţă ca şi apariţia peste noapte a partidelor comuniste în mai toate ţările din Europa, în 1921!

Mă întreb încă o dată cât este autentic şi cât făcătură de partid în descentralizarea românească. Şi, presupunând, prin absurd, că descentralizarea este autentică, mă întreb dacă mentalitatea românească la nivel de clan ar putea în viitorul previzibil să treacă dincolo de intereselor cumetriilor.

La expirarea contractului cu Telekom

Le-am trimis celor de la Telekom mesajul de mai jos.

De ce nu mai vreau să aud de voi!

Faptul că mă obligaţi să fac o cerere de încetare a contractului denotă aroganţa firmei care îşi închipuie că e puternică peste măsură şi deţine o poziţie dominantă. Abonatul nu-i decât o persoană bună de jumulit. Respect, solicitudine, ioc! În contract se vorbeşte de „notificare”, nicidecum de cerere scrisă. V-am notificat prin e-mail. Dar nu, mă puneţi să caut o imprimantă, să completez un formular, apoi să-l scanez, toate contra cost şi cu pierdere de timp. Sau să vă trimit cererea prin poştă, ca pe vremuri. La încheierea contractului a fost de ajuns să mă înregistraţi spunând că da, sunt de acord. La despărţire vă închipuiţi că dacă inventaţi obstacole, abonatul va prelungi contractul deoarece se va plictisi să vă tot caute pentru a schimba o vorbă. Am căutat apoi şi pe situl vostru (nu zic dumneavoastră, fiindcă voi mă trataţi cu tu), la „contact”, un mijloc de a intra în dialog cu cineva de la voi. Nu există. Vorbeşte doar robotul. „Dacă doriţi să… apăsaţi pe…” Nu există niciun „dacă doriţi să discutaţi…”. Nici chiar pe mail. Doar o căsuţă de pus… întrebări. Voi sunteţi aşa de sus, că nu vă coborâţi până la a dialoga. De docţi ce sunteţi, doar răspundeţi la întrebări.

Când se apropia data expirării contractului, un tip de la voi m-a căutat la telefon. L-am întrebat dacă îmi poate oferi cadou un telefon fix fiindcă oricum cel oferit de Romtelecom cu ani în urmă nu mai făcea faţă. A zis OK. I-am comunicat intervalul în care pot fi găsit la adresa pe care am abonamentul. A trimis firma de curierat cu aparatul cu totul în afara intervalului. Curierul le-a returnat coletul. După încă vreo lună incidentul s-a repetat identic. Plin de ciudă, curierul mi-a spus la telefon: „Nişte tâmpiţi, ăştia le la Telekom!” [Asta nu le-am divulgat-o celor de la Telekom!] În sfârşit la un al treilea apel telefonic, peste altă lună, convorbirea s-a întrerupt. Şi nici că m-a mai căutat cineva de la voi. [Am ajuns la câteva zile până la expirarea contractului, care prevedea că în absenţa unei notificări de la una din părţi, se prelungeşte automat „pe o perioadă nedeterminată”.]

Dacă doriţi şi alte motive pentru care vă părăsesc, vă spun că da, abonamentul este mult prea scump pentru ce servicii oferiţi. Tocmai am făcut testul de viteză pe internet: 5,13 Mbps la download. Pentru asta mi-aţi luat 100 de lei pe lună timp de ani de zile pentru cele trei servicii standard. Alţii oferă 200 Mbps şi cer 60 de lei, sau poate chiar mai puţin, pentru acelaşi gen de servicii.

În concluzie, nu mai vreau să aud vreodată de Telekom.

Garda de Mediu din România: în slujba cetăţenilor, sau sinecură pentru angajaţii ei?

Din imaginea de mai jos cele mai amuzante mi se par rubricile „Comunicare”, „Transparenţă” şi „Contact”.
Garda Nationala de Mediu_pagina sit acasa
Iată de ce…

Pe data de 15 decembrie 2015 am sesizat prin e-mail Comisariatul Judeţean Prahova al Gărzii de Mediu privind un depozit ilegal de deşeuri de pe malul pârâului Câmpiniţa, între localităţile Cornu şi Câmpina. Iată mesajul:

„Bună ziua
Ca cetățean nu pot să nu vă semnalez o încălcare flagrantă a normelor de păstrare a unui mediu curat. Fotografia pe care o anexez este realizată în vecinătatea podului metalic peste pârâul Câmpinița, între localitățile Câmpina și Cornu, pe data de 15 decembrie 2015. Depozitul de gunoi de acolo este de dată recentă. Vă atrag atenția că în această zonă mediul are tendința să se deterioreze, în sensul că ani de zile nu a existat așa ceva acolo. Astăzi, pe lângă gunoaiele surprinse în fotografie au început să apară și alte resturi aruncate în zonă, în apropierea comunei Cornu.

Sper ca înainte de a vă referi la fondul problemei, să îmi confirmați primirea mesajului (nu ca data trecută, când v-am semnalat un caz de poluare a atmosferei în comuna Bănești).
Paul Tumanian
București”

Fotografia ataşată era aceasta:

Gunoaie Cornu
Neprimind niciun răspuns (şi nu era pentru prima dată), m-am adresat, pe 21 decembrie 2015, Gărzii Naţionale de Mediu. Garda Naţională s-a înconjurat de asemenea în tăcere. Drept care, pe data de 5 ianuarie 2016 am sesizat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor cu mesajul de mai jos.

Garda de Mediu nu răspunde la sesizările cetăţenilor.

La această concluzie am ajuns după ce, la o primă sesizare relativ recentă, prin e-mail, privind un caz de poluare din judeţul Prahova (comuna Băneşti), am primit cu chiu, cu vai răspuns abia după sesizări repetate, mai întâi la CJ Prahova al Gărzii de Mediu, apoi la Garda Naţională de Mediu pentru că iniţial CJ Prahova nu a binevoit să ia în seamă sesizarea mea.

Situaţia se repetă. Pa data 15.12.2016 am trimis la CJ Prahova al Gărzii de Mediu, prin e-mail, sesizarea de mai jos (însoţită de o fotografie) privind un caz de depozitare ilegală a gunoaielor pe malul pârâului Câmpiniţa, în vecinătatea comunei Cornu. Ca şi în cazul primei sesizări, nu am avut nicio reacţie din partea CJ Prahova. Drept care am repetat mesajul la Garda Naţională de Mediu, pe data de 21.12, 2015. Ambele instituţii se pare că au adoptat definitiv „politica tăcerii”.

Vă întreb deci pe dv., Ministerul Mediului: Garda de mediu este sau nu în slujba cetăţeanului Român? Sau doar o sinecură pentru angajaţii ei?

Nu că Garda de Mediu ar trebui să-mi răspundă în câteva zile pe fond. Termenul de răspuns la sesizările cetăţenilor este, după cum se ştie, de 30 de zile. Dar un minim semn de respect faţă de cetăţean ar fi acela de a-i confirma recepţionarea sesizării şi de a-l asigura că urmează analizarea problemei. Aş! Ţi-ai găsit! În faţa instituţiilor statului, cetăţeanul român nu a depăşit secolul plocoanelor, ca pe vremea lui Caragiale.

Completare din 7 ianuarie 2016. Și fiindcă nici de la Minister nu am avut nicio confirmare de primire, am sunat la Relații publice; de unde a reieșit că mesajul meu nu fusese recepționat, deși completasem întocmai ferestrele formularului. Am fost sfătuit să-l expediez încă o dată, pe adresa: srp@mmediu.ro. Am sunat după o jumătate de oră. Tot nu primiseră nimic. Mi s-a dat o altă adresă: biroupresa.mmediu@gmail.com.
Apropo de comunicare, ce spuneam la început: să nu te umfle râsul pentru tot ce ține de comunicare la Ministerul Mediului?

Completare din 18 ianuarie 2016.

Garda de Mediu, Comisariatul Judeţean Prahova catadicseşte să răspundă, după ce am sesizat mai întâi Garda Naţională de Mediu şi apoi Ministerul Mediului

Pe data de 18 ianuarie am primit de la Comisariatul Judeţean Prahova al Gărzii de Mediu, răspunsul de mai jos privind sesizarea mea din 15 decembrie 2015 privitoare la gunoaiele aruncate pe malul pârâului Câmpiniţa. Asta, după ce, în lipsa oricărei reacţii la primirea mesajului, am sesizat mai întâi Garda Naţională de Mediu (care nici ea nu a catadicsit să-mi confirme recepţionarea mesajului) şi în sfârşit, pe data de 7 ianuarie 2016, Ministerul Mediului. Abia din acel moment s-au urnit, se pare, lucrurile. Nu fără unele sincope!

Raspuns sesizare Paul Tumanian
Printre altele, se spune în notă:

„În urma verificării în teren s-a constatat că cele sesizate de dumneavoastră erau reale sub aspectul existenţei de deşeuri de natură menajeră pe raza administrativ teritorială a comunei Cornu, care au fost abandonate, pe o lungime de cca. 4 m, pe malul drept al pârâului Câmpiniţa, în aval de podul rutier metalic care face legătura între comuna Cornu şi zona Muscel a municipiului Câmpina, precum şi deşeuri menajere abandonate în două puncte situate în terasă; pe timpul controlului nu a fost posibilă identificarea persoanelor fizice/juridice responsabile de abandonarea deşeurilor; la data prezentei, urmare măsurilor trasate Primăriei comunei Cornu, s-a realizat salubrizarea zonei menţionate.”

Şi mai adaugă CJ Prahova al Gărzii de Mediu, aşa, bătându-mi obrazul, cum s-ar zice:

„Pentru operativitate, în scopul de a ne ajuta reciproc, fără a mai fi necesară întocmirea de adrese de către instituţia noastră privind confirmarea mesajului, vă rugăm să aveţi amabilitatea ca la transmiterea acestuia prin e-mail să activaţi atât opţiunea de «cea mai mare prioritate» cât şi opţiunea «returnează confirmare de primire», ceea ce va asigura confirmarea directă şi imediată a primirii petiţiei.”

Altfel spus, CJ Prahova al Gărzii de Mediu doreşte ca la expedierea sesizării să apăs butonul: „Faceţi-vă datoria!” Altfel, nu ştie că trebuie să şi-o facă. La un simplu mesaj, funcţionarul de la CJ Prahova trebuie să întocmească o adresă! Adică la e-mailul „petentului”, să se obosească să apese ditamai butonul Reply şi, cu sudoarea frunţii, să scrie: Mesaj recepţionat.

Să-ţi răspundă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate? Ţi-ai găsit!

În România şansa ca o petiţie online către una din autorităţile statului să fie luată în seamă este comparabilă cu cea a găsirii unui bileţel strecurat într-o sticlă goală de către un naufragiat pe o insulă pustie, şi aruncată în valurile Oceanului. D-apoi şi să mai şi primească răspuns!

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu face excepţie. Dimpotrivă.

Unde sunt gratuităţile şi prioritatea serviciilor medicale pentru beneficiarii Legii 189/2000?

Am încercat în primăvara acestui an un dialog cu serviciul intitulat, pompos, „Relaţii cu Asiguraţii, Presă şi Purtător de Cuvânt”. Doream să fiu informat despre gratuităţile acordate beneficiarilor Legii 189/2000 (persecutaţi etnic, refugiaţi etc. — vezi şi „Legea 189/2000 şi contribuţia la sistemul de asigurări sociale de sănătate (CASS)” Nu de alta, dar fostul meu medic de familie, când i-am amintit de gratuitate şi de prioritate, mi-a râs în nas.

Legea 189/2000 conţine, la art. 5, lit. a, următoarea prevedere:

Persoanele prevăzute la art. 1 si 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanţe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea şi de următoarele drepturi:

a) asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor.

Am trimis deci CNAS mesajul de mai jos, pe adresa: relpubl1@casan.ro.

Bună ziua.
Sunt beneficiar al Legii 189/2000, prin Hotărârea (…) a Casei de Pensii Mun. Bucureşti, şi, desigur, asigurat CNAS. Am beneficiat până acum în mod regulat de gratuitate la medicamente. Legea mai sus menţionată prevede însă şi gratuitatea serviciilor medicale. Cum Legea nu dă amănunte în acest sens, iar cheltuielile mele cu serviciile medicale au fost importante în tot acest interval, apelez la dv. pentru a face cuvenita precizare: la care anume servicii medicale şi în ce condiţii am dreptul la servicii medicale gratuite.
Mulţumesc.

Mesajul a fost expediat pe 19 martie 2015. Niciun răspuns. Aşa că am tot ţinut-o în expedieri. Pe 27 aprilie îl trimiteam pentru a şasea oară! Între timp am făcut o reclamaţie şi la preşedintele CNAS. De asemenea fără niciun răspuns!

Pe 29 aprilie primeam mesajul (semnat George Pantilimon):

Buna ziua,
Aveti dreptul la gratuitatea tuturor serviciilor medicale cuprinse in pachetele de baza pe domenii de asistenta sanitara asa cum sunt enumerate in HG.400/2014 pentru aprobarea contractului cadru pentru anii 2014-2015 si pentru care nu este facuta vre-o alta precizare priviind achitarea unor sume de bani.
http://www.cnas.ro/national-page/hotarare-nr-400.html
Serviciul Relatii cu Asiguratii, Presa si Purtator de Cuvant”

Ce observăm? Că răspunsul mă trimite la o hotărâre de guvern şi la contractul-cadru pentru 2014–2015 şi la un sit web: http://www.cnas.ro/national-page/hotarare-nr-400.html.

Ştiţi cum arată respectivul contract-cadru? Are 64 de pagini şi nicio referire la legea 189/2000. Singura referire la „legi speciale”, unde pot presupune că mă încadrez ca beneficiar al legii 189/2000, este cea din art. 21, alin. (1):

Pentru categoriile de persoane prevăzute în legi speciale, casele de asigurări de sănătate decontează serviciile medicale furnizate prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază, în condiţiile prevăzute în norme, cu respectarea prevederilor art. 213 lit. c) şi d) din Legea 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu alte cuvinte, după ce că eram trimis să caut într-un document de 64 de pagini, trebuia apoi să mai scotocesc şi în Legea 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare! Treabă de consultant juridic, pe care domnul de la „Relaţii cu Asiguraţii etc.”, pre numele său GEORGE PANTILIMON, îmi sugera indirect că ar trebui să-l plătesc.

Gratuităţile şi prioritatea prevăzute de Legea 189/2000: praf în ochi!
Vasile Ciurchea
Drept care, i-am trimis, în replică, pe 29 aprilie, mesajul de mai jos.

Buna ziua.

In documentul indicat de dv. nu exista nicio referire la legea 189/2000. Cum HG 400/2014 îi are in vedere pe toti asiguratii din sistemul national de sanatate, deduc ca prevederea din respectiva lege este litera moarta. Altfel spus, praf in ochi: ca beneficiar al Legii 189/2000 nu beneficiez de niciunul din avantajele din domeniul medical prevazute acolo: servicii medicale gratuite si cu prioritate etc. Cred ca va este clar (sau ar trebui sa va fie) ca legiuitorul, atunci cand a prevazut beneficiile mentionate, nu putea sa le enumere in detaliu. Era de datoria CNAS sa o faca. Si nu a facut-o.

Asadar, pentru a catadicsi sa raspundeti in doua banale fraze la o intrebare simpla, a fost nevoie de 40 de zile si de numeroase reveniri. Inclusiv de reclamatie la presedintele Casei. Ma asteptam deci sa incepeti mesajul cu scuze! Nu degeaba toata lumea e ingrozita si dezgustata de birocratia din Romania si de nesimtirea functionarilor publici! (…)

Sa va fie rusine!

Neavând bani pentru consultant juridic, m-am plâns pentru a doua oară preşedintelui CNAS, de astă dată referindu-mă la conţinutul răspunsului dat de dl Pantilimon. Tot pe 29 aprilie. Şi tot fără niciun răspuns.

Rămâne de văzut care este calea cea mai potrivită de combatere a nesimţirii CNAS: Secretariatul General al Guvernului, Preşedinţia României, Comisia de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, sau cine ştie ce altă variantă.

Completare. Hotărârea nr. 400 din 13 mai 2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014–2015, conţine, la art. 20, alin (1), următoarea prevedere.

Pentru categoriile de persoane prevăzute în legi speciale, care beneficiază de asistenţă medicală gratuită suportată din Fond, în condiţiile stabilite de reglementările legale în vigoare, casele de asigurări de sănătate decontează suma aferentă serviciilor medicale furnizate prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază, care cuprinde atât contravaloarea serviciilor medicale acordate oricărui asigurat, cât şi suma aferentă contribuţiei personale prevăzute pentru unele servicii medicale ca obligaţie de plată pentru asigurat, în condiţiile prevăzute în norme.

Aşadar, „casele de sănătate” decontează contravaloarea serviciilor medicale acordate oricărui asigurat, plus partea din cost care i-ar reveni asiguratului dacă n-ar fi „special”.

Întrebările sunt două: 1) Care anume servicii medicale intră în categoria la care se referă prevederea de mai sus; căci sigur nu intră toate. Şi mai ales: 2) Casele de sănătate ştiu de această prevedere; şi, dacă ştiu, se conformează?

Ce este cârdăşia? Un lobby încununat de succes

„Competenţe” româneşti în sistemul de învăţământ

„Baba bătu bietul băiat bolnav.”
„Horia hăituia hamsterul”.
„Gheorghiţă a dat din joacă un ghiont colegului său. Tache a alunecat în genunchi. Are acum genunchiul deplasat. Tache va sta o lună cu piciorul în ghips.”
„Maria ia o lamă nouă.
— Maria, aruncă lama!
— Nu, Ileana, e lama mea!
Acum Maria are o rană mare.”
„Joi, Jenică jefui jardiniera Janei.”

Ministerul Învăţământului trebuia să distribuie abecedarul la început de an şcolar. Ministerul nu a distribuit manualul. Acum copiii învaţă. Copiii învaţă tâmpeniile de mai sus. Sunt Horia, Gheorghiţă, Maria şi Jenică fericiţi?

Orice alt comentariu e de prisos pentru a caracteriza competenţele din sistemul de învăţământ românesc. De la clasa întâi până la „superior”.

Apropo de „superior”. Care e definiţia cârdăşiei? Cârdăşia este un lobby încununat de succes. Apropo de „studenţii” fără bacalaureat de la fabricile de diplome. Şi fiindcă veni vorba de lobby/cârdăşie: nu pricep de ce pe la toate emisiunile tv, invitaţii din platou se simt cu toţii obligaţi să o disculpe pe Ecaterina Andronescu: „Nu mă refer la dumneavoastră. Dumneavoastră sunteţi o doamnă.”… O doamnă? Să fim serioşi! O doamnă care spunea, pe veşnicul ei ton acru-bosumflato-isteric, mai anul trecut, despre loazele picate la bacalaureat: Trebuie să li se dea şi lor o şansă! (Lor? Sau „cadrelor didactice” de la fabricile de diplome universitare?)… O doamnă care tremură din toate încheieturile când e pusă în situaţia de a se pronunţa despre plagiatul loazei din fruntea guvernului?

Enel: „Vezi ce ţi-am pregătit luna aceasta!”

Am primit scrisoarea ta, dragă Enelule. Am văzut şi cum începe:

„Încercăm permanent să aducem inovaţii în serviciile noastre…”


Nu m-am îndoit nicio clipă, să ştii, că faci tot posibilul să ne aduci inovaţii, nouă clienţilor! N-am avut nici cea mai mică îndoială că ai cu noi cele mai bune intenţii! Şi ce frumos continuă — scrisoarea ta, la ea mă refer:
Enel
„…care să-ţi uşureze viaţa şi să-ţi dea energie pentru toate lucrurile care contează cu adevărat pentru tine.”

Foarte frumos spus! Splendid! Nu eram eu foarte sigur că îmi cunoşti viaţa până la cele mai mici amănunte, ca să ştii ce contează cu adevărat pentru mine, şi d-aia mă tot întrebam: Măi, să fie! Mi-a pregătit drăguţul de Enel ceva pentru luna asta! Ce să fie, ce să fie?… Când, ce să vezi! Vine anunţul DNA-ului cu Florinache al tău, Gugu Florin şi cu ăilalţi băieţi de nădejde. Şi-mi zic: I-ote, nene! scrisoarea mi-a trimis-o înainte să facă DNA-ul anunţul cu pricina. Şi abia atuncea mi-a căzut fisa: Drăguţu’ de tine, te pregăteai să mărturiseşti toată tărăşenia şi să ne dai banii înapoi pentru facturile umflate! Să ne crească şi nouă energia! De la vestea cea bună! Să ne crească, mă rog, cu factură cu tot, da’ ce importanţă mai are! Tot ce-i pe lumea asta are un cost, nu?…

Şi toate mărturisirile astea te pregăteai să le faci, cum ziceam, înainte să intre pe fir DNA-ul! Asta era, hoţomanule ce eşti! Umbli cu surprize, bată-te să te bată! Vorba aia, greşeala mărturisită e pe jumătate iertată. Da’ ce zic eu, pe jumătate! Iertată de tot! Păi dacă e să ne dai banii înapoi, DNA-ul ce treabă mai are? Mai bine să se desfiinţeze dracului — DNA-ul ăsta al lui Băsescu! DNA-ul ăsta care nu mai pridideşte să fabrice dosare politice! Păi ce are cu tine, Eneluş drăguţule, dacă, iacătă, tu trimiţi scrisori la clienţi şi te pregăteşti să dregi lucrurile?

N-am citit scrisoarea până la capăt, dar îţi zic un lucru, Enelule: buna ta intenţie (să-mi dai banii înapoi), ţi-o spun fără înconjur, m-a uns pe suflet! Aşa că dacă DNA-ul, în neobrăzarea lui, te sâcâie în continuare, contează pe mine. Ca martor. Florinache al tău n-are de ce să intre după gratii. Vorba americanului, Just tell me! Şi m-am prezentat martor la proces!

Cele bune.
Un martor binevoitor

Ce mai faci, măi Mathias Hanel?

Am primit scrisoarea ta cu noul contract Romtelecom.

Spui acolo, chiar pe undeva pe la-nceput: „în urma acceptului tău telefonic”… Sau: „…cât şi dreptul tău de a denunţa unilateral contractul”…

Păi bine, măi băiatule, tu îţi închipui că aş putea uza eu de dreptul meu de denunţa contractul! Şi încă unilateral! Chiar dacă ai ajuns Director Executiv Comercial – Segment Rezidenţial România, cum să-ţi fac eu ţie una ca asta? După ce ne cunoaştem de atâta vreme! Începi cu „Stimate client”! Ce figură eşti! Altădată începeai cu „Dragă Paul”. Nu ştiu ce te-a apucam acuma s-o dai pe „Stimate client”! E-adevărat că închei scrisoarea cu formula „Cu prietenie”. Dar nu-i de-ajuns, măi Mathias, ce dracu’! Ai uitat cum chiuleam amândoi de la mate şi săream gardu’ în curte la — zi-i! — chestia aia cu agricultură, cu mici, cu muştar şi cu fasole… Fasolea aia de-o mâncam amândoi din acelaşi blid şi-n acelaşi timp ne trăgeam de şireturi?… Dac-ai uitat, să-ţi fie ruşine! Că eu n-am uitat.

Aştept de la tine încă o scrisoare, bătrâne — s-o dregi, să-mi zici ca pe vremuri, „Dragă Paul”. Sau „Dragă Paulică”, nu? Ce vremuri au fost, ţi-aduci aminte?

Cu drag,
Paul

%d blogeri au apreciat asta: