Category Archives: Stânga & Co

Românii, un popor violent şi inapt pentru democraţie

Indice al democraţiei
Întâmplarea a făcut să-mi cadă ochii pe o clasificare a ţărilor lumii după un aşa-numit „indice al democraţiei”. România ocupă un modest lor 65 din 167 de ţări şi anume în categoria ţărilor cu „democraţie imperfectă” (Flawed democracy); în care, spre consolarea noastră, ne aflăm într-o companie onorabilă, alături de Statele Unite, Italia sau Franţa. Totuşi, ţări precum Filipine, Ghana, Columbia, Sri Lanka, până şi Republica Dominicană, se află înaintea noastră în acel clasament; ca să nu mai vorbim de veşnica rivală a României întru „disputarea” ultimului loc în Uniunea Europeană, Bulgaria, care ne devansează cu mai bine de 10 locuri. Mi-am zis: aşa ceva e imposibil, trebuie că e vorba de un indice de două parale, care nu reflectă realitatea. Şi într-adevăr, indicele se obţine sintetizând opiniile unor cercetători, analişti, universitari din domeniu, sub coordonarea grupului The Economist Intelligence Unit din Marea Britanie. Deci nu e vorba de parametri măsurabili, care să garanteze obiectivitatea evaluatorului. (Poate că cei de la The Economist au ceva cu noi! Nu? Doar suntem dintotdeauna persecutaţi de toată lumea, evident din invidie!) Totuşi, impresiile sunt şi ele importante. Uneori chiar foarte importante. Cei 60 de indicatori folosiţi pentru calcularea indicelui de democraţie sunt grupaţi în 5 categorii, dintre care una se referă la „Cultura politică” a ţării. Ei bine, la această categorie România a primit nota 4,38; în timp ce la „Participarea politică” nota României este 5,00; a se compara cu India, spre exemplu, care a obţinut 7,22. Asta spune ceva, nu?

Vineri 10 august, sfârşitul iluziilor
Ce s-a întâmplat vineri 10 august 2018, la protestul din Piaţa Victoriei al românilor din diaspora,după aproape 29 de ani de „democraţie”, pune capăt, din punctul meu de vedere, oricăror iluzii: Românii sunt un popor violent, incapabil să-şi asume rigorile democraţiei. Ce Dragnea! Ce PSD! Jandarmii, oameni „din popor”, nu s-au format sub bagheta lui Dragnea, nici la şcoala PSD-ului. Brutele care au răspândit cu sălbăticie, cu o ură viscerală, bastoane de cauciuc în dreapta şi în stânga, au lansat jeturi de gaze iritante drept în ochii protestatarilor, au folosit tunul cu apă, au lovit cu picioarele şi cu pumnii, au înjurat ca la uşa cortului, toţi aceia sunt, folosind o locuţiune dragă naţionaliştilor şi dacopaţilor, expresie a „fibrei naţiunii”! Sau, mai nou, a „ADN-ului naţiunii”! Da, se poate presupune că Dragnea, pentru a-şi apăra pielea — a lui şi a celor din clica sa —, a ordonat: Intraţi în ei! Bateţi! Rupeţi!… Dar la un popor „blând şi tolerant”, cum ne ne place să ne autocaracterizăm, aşa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple.
Unii vor zice poate: Da, dar asemenea violenţe au fost văzute şi la case mai mari, în Statele Unite, şi în Franţa. Da, e adevărat. Şi poate tocmai de aceea, ţările care au dat lumii Charta Democraţiei acum mai bine de două secole se află astăzi în categoria „Democraţii imperfecte”. Să nu ne amăgim însă: situaţia de astăzi a acelor ţări este conjuncturală, în timp ce situaţia României pare a fi endemică.

Trecutul spune multe
Să nu uităm, România a fost singura ţară din estul Europei care a plătit cu morţi (şi nu doar câţiva ci peste o mie) şi cu sânge despărţirea de regimul comunist. Să nu uităm nici mineriadele puse la cale de regimul Iliescu pentru a devia cursul democratizării în România spre varianta „perestroika”, soldate şi ele cu răniţi, cu morţi şi cu arestaţi abuziv, dar şi cu o imagine catastrofală a României în lume, de ţară necivilizată şi neguvernabilă. Minerii au fost la rândul lor „oameni din popor”; la fel şi bucureştenii care i-au întâmpinat cu urale şi cu aplauze.
Exemplele continuă în trecutul ceva mai îndepărtat. România este ţara în care, sub regimul comunist, a avut loc aşa-numitul „Fenomen” Piteşti, unic în ţările din „Lagărul” comunist, unde deţinuţii au fost supuşi unui regim de degradare atât de sălbatic, încât până şi sovieticii s-au îngrozit şi, din câte se spune, au silit autorităţile lui Gheorghiu-Dej să-i pună capăt şi să-i pedepsească pe cei vinovaţi.
Tot românii, sub regimul Antonescu de astă dată, au comis „Masacrul de la Odessa”, în toamna anului 1941, când zeci de mii de evrei au fost omorâţi fără judecată, cu o cruzime bestială, din motive de epurare etnică şi ca represalii la un atentat al bolşevicilor în sediului comandamentului armatei române. Să mai adăugăm deportările evreilor şi ale ţiganilor în Transnistria, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când atrocităţile comise în pripă de soldaţii români i-au nemulţumit pe aliaţii germani, care i-au îndemnat pe români nu să fie mai omenoşi ci să ucidă şi să incinereze mai „profesionist”.

Concluzii?
Zilele trecute…
Deputatul PSD zis „Mitralieră”, la „bază” medic chirurg, către protestatari: „Câți ați fost 20.000, 40.000, 50.000? Nu ne provocați ca venim 1 milion și vă călcăm în picioare.”
Cristian Bîrdac, consilier în Guvernul PSD al României: „Nu mai plângeţi şi rostogoliţi imbecilităţi pe reţele. Trebuiau mitraliaţi, nu stropiţi cu apă !!!”
Gabriel Zamfir, directorul Filarmonicii din Craiova, fost preot: „Un mare respect pentru acei jandarmi şi măcar un glonţ în cap acelor asa-zise «mame» care au ieşit cu copiii în braţe la proteste deşi se ştia ca nu e un protest paşnic.”

Nu-i aşa că avem toate motivele să fim optimiști?

Reclame

Nu neimplicare ci ticăloşie

Campania „Fără penali în funcţii publice” a fost piatra de încercare a onestităţii celor care ani de zile au pretins că opţiunile lor electorale se îndreaptă spre PSD pentru că „toţi sunt la fel”; sau pentru că: „eu nu fac politică”. Deşi sprijinită de un partid politic, Uniunea Salvaţi România, iniţiativa cetăţenească nu a avut, propriu-zis, nimic politic. Ce ar putea fi politic în dezideratul ca persoanelor condamnate penal să le fie interzis prin lege să ocupe funcţii publice, aşa cum se întâmplă acum? În realitate, aşa-zişilor neimplicaţi politic PSD-ul le vine mănuşă. Şi nu doar prin pomenile care se înmulţesc pe măsură ce se apropie noile campanii electorale, pentru preşedinţie şi pentru Parlamentul European, ci şi prin izul comunist pe care PSD-ul în degajă în ansamblul său, iz la care nările „neimplicaţilor” freamătă lacome precum nările calului la aroma fânului. Recenta campanie civică a stârnit nu doar respingerea de către „neimplicaţi” ci şi o anume agresivitate psihanalizabilă, o contrareacţie dosnică şi pestilenţială, care sugerează un singur lucru: că niciun dialog nu mai este posibil şi că timpul le va rezolva pe toate. Dacă le va rezolva.

Sfânta laşitate pesedistă (şi extra-pesedistă)

Pentru cei ce au uitat sau n-au fost martorii trecutului comunist, PSD a explicat astăzi în chip strălucit cum a fost posibilă dictatura lui Ceauşescu în România. Unanimitatea din CEx în sprijinul condamnatului Dragnea spune totul. Cei de sub dictatură mai aveau oarecum scuza că, la câtă lăcomie de putere şi de bunăstare îi anima, n-aveau, să zicem, alternativă la susţinerea politică. Plus ameninţarea represiunii securiste în cazul că, prin absurd, le-ar fi trecut prin cap gânduri de nesupunere. Cei de astăzi în schimb, tot ce ar risca ar fi represiunea… „statului paralel”! Cât despre o alternativă la susţinerea politică, ar fi putut găsi fără probleme o soluţie de refugiu: migraţia către un alt partid. Momentul era propice: cei ce apucaseră să se pronunţe pentru neacceptarea în partid a „traseiştilor politici” ar fi trecut fără doar şi poate, acum, în preajma moţiunii de cenzură, peste „principii” pentru a-i primi la sânul lor pe eventualii transfugi pesedişti. Nu s-a găsit niciunul. Unanimitate! Strâns uniţi în jurul conducătorului iubit! De ce? Din atașament pentru principiile social-democrației? Aș! ți-ai găsit. Din cea mai pură laşitate.

Şi când te gândeşti că toate acestea se petrec în prezent, sub tutela Uniunii Europene. Să ne imaginăm că tutela ar fi fost, ca odinioară, a Uniunii Sovietice (sau a lui Putin din ziua de azi), sau că n-ar fi existat niciuna, ca pe vremea „disidentului” internaţional Ceauşescu. Derapajul PSD ar fi fost rapid şi total.

La fel de total şi de rapid cum urmează, în împrejurările date, frângerea gâtului pesedistului-şef. Sper.

Ne-a „dat” direcţia după 22!

Din inimă îi urez Conducătorului iubit La mulţi ani… după gratii!

Mândri că suntem români!

Mandri ca suntem romani

Propunere pentru Antena 3: o galerie de momâi şi-o măciucă

Ar fi mult mai simplu decât porcăiala de fiecare zi, mai puţin obositor decât o „plimbare” la ora 5: cu averea lui Felix rămasă după confiscare (sper s-ajungă), comandaţi o galerie de momâi. Ei, nu chiar à la Madame Toussaud, ar fi prea costisitor. Nişte momâi mai simple, de-ajuns să se distingă trăsăturile. Ştiu că vă irită foarte mulţi, dar, pentru economie, aţi putea să vă limitaţi la cei mai ai dracu’. Comandaţi-i cu trăsăturile îngroşate, aşa ca să-i recunoască oricare telespectator al Antenei 3 (cu posibilităţi mai limitate, ca să zic aşa). Comandaţi-i aşa cum îi făceau pe vremuri, în anii ’50, pe alde călăul Tito, cu satârul însângerat şi cu săculeţu’ cu dolari, pe alde Konrad Adenauer, cu trăsături mongoloide, slugă la Unchiu’ Sam, pe alde Eisenhower în chip de general dezmăţat, trăgând cu pistolu’ în porumbelu’ păcii — aveţi modele destule. Comandaţi-i pe: Băsescu pe primul loc, evident (cu trăsături mongoloide, ca să fie clar că toate mizeriile pe care le face se explică prin originea lui calmucă), apoi pe Laura Codruţa Kövesi, Daniel Morar, mai nou şi Camelia Bogdan, nu uitaţi de Horia Roman Patapievici şi de Pleşu (care „minte ca un porc!”), apoi colonelu’ Turcescu şi aghiotanţii lui, Emil Boc — ce mai! Îi ştiţi voi mai bine.

Andronescu antena 3_2

Aşezaţi momâile pe-un rând în studio, aşa, la vedere, într-o parte, puneţi la dispoziţie şi-o măciucă, şi îndemnaţi-i pe toţi ciuvicii care se perindă prin studioul vostru să le altoiască cu sete. Încurajaţi şi scuipatul şi să vedeţi ce-o să vă mai răcoriţi. Şi odată cu voi o să se răcorească şi telespectatorii voştri (cu posibilităţi limitate, ca să zic aşa). Menajaţi persoanele venite din partea Puterii în studio, alte Ecaterina Andronescu, Andronescu antena 3Mădălin Voicu, Ghişe sau Firea; sau spiritu’ lu’ Ponta Victor; şi cine-o mai fi. Vreau să spun că nu-i neapărat ca toţi ăştia să scuipe şi să dea cu măciuca, în rând cu ceilalţi ciuvici. Nu de alta, dar ar da rău pe la cancelariile europene. Simpla lor prezenţă în studio e o măciucă şi-un scuipat.

Facem pariu: majorarea impozitelor pe case şi pe terenuri, simplă cacialma!

Guvernul anunţă astăzi 28 iulie majorări semnificative de impozite pe locuinţe şi pe terenuri. Acum, cu puţin înainte de declanşarea campaniei prezidenţiale, acum când Ponta se şi vede pe cap cu coroniţa de prezident al României? Straniu, nu-i aşa?

Dar Guvernul anunţă nu numai majorări de impozite pe locuinţele modeste ci şi reduceri de impozite pentru locuinţele mari, de peste 150 m2! Păi de ce? Doar aşa, ca să stârnească invidii, să suscite ura proletariatului susţinător al PSD-ului? Atât de orb să fie guvernul Ponta?

Ei bine, eu zic că nu-i absolut niciun motiv de îngrijorare: nu va fi nicio majorare de impozite. Iar noul Cod Fiscal va fi amendat în sensul cuvenit.

Să ne amintim care era tactica aplicată de regimul ceauşist, în speţă de divizia de zvonistică a Securităţii, prin care se câştiga „pacea socială” fără nicio cheltuială. Care era tactica? Se lansau zvonuri. De pildă: începând de la anul Bucureştii se vor restrânge la o zonă relativ centrală, cam până la şoseaua Ştefan cel Mare–Mihai Bravu şi cam pe aceeaşi rază de partea cealaltă, astfel încât locuitorii din exteriorul acestui perimetru îşi vor pierde brusc calitatea de posesori al preţiosului „buletin de Bucureşti”! Sau, alt zvon: locuinţele proprietate personală reprezintă o întinare a idealurilor luminoase ale comunismului (vezi Ion Iliescu, vă amintiţi?) şi ca atare vor fi naţionalizate! Vă daţi seama ce calamitate pe capul bieţilor oameni care au făcut sacrificii peste sacrificii pentru a-şi cumpăra o locuinţă! După un sfert de secol de încurajare a proprietăţii asupra apartamentelor (de bloc îndeosebi), s-o întorci ca la Ploieşti, iar tu, cetăţean credul şi de bună-credinţă, să te trezeşti din nou, peste noapte, chiriaş al statului! Mărturisesc că eu însumi am căzut în capcană şi, indignat, am trimis „la ziar” (aveam acest obicei) o pledoarie, lungă de câteva pagini, cu argumente împotriva prezumtivei naţionalizări! Cică ar fi fost primit de către autorităţile comuniste un camion întreg de epistole în favoarea păstrării proprietăţii private!… Şi au mai fost multe alte zvonuri.

Mulţumim din inimă partidului (Social Democrat)!

Aş! Nimic din toate cele de mai sus nu s-a întâmplat şi nici măcar vreo intenţie nu existase în acest sens. Scopul zvonisticii lansate n-a fost decât acela ca populaţia mai întâi să fie ţinută sub presiune, iar mai apoi să răsufle uşurată că, iată, după privaţiunile inimaginabile ale vieţii de fiecare zi, măcar cu atâta să se aleagă: să-şi păstreze buletinul de Bucureşti şi să rămână cu biata sa locuinţă proprietate personală. Cu alte cuvinte, să-i „mulţumească din inimă partidului” pentru înţelepciunea sa de… a lăsa totul aşa cum era. După principiul simplu că după ce îţi dai cu ciocanul în cap, să vezi ce bine e când nu-ţi mai dai!

Ponta la Cotroceni, la 14 iulie 2014*

Ponta 1

MTO?

Ponta 2
Ponta 3

Poftiți?

Ponta 4
Ponta 5
Ponta 6
Ponta 7
Ponta 8

O să lucrăm la…

Ponta 9

…toate.

Ponta 10
Ponta 11
Ponta 12 - 14.07.2014

*Regret că sunt nevoit să dau atâta importanţă pe blog acestui nimeni numit Ponta Victor, şi că atâta lume din România este nevoită să ia în seamă această hologramă (cum l-a numit cineva) de proastă calitate, dar pericolul este real ca individul, împreună cu toată adunătura pe care o reprezintă și care îl susține, să ajungă la cârma ţării.

Călin Popescu Tăriceanu: politică viscerală

Călin Popescu Tăriceanu a anunţat azi în Senat iniţiativa sa de a nu-l invita pe preşedintele Traian Băsescu la festivitatea aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului.NICOLAESCU - LEGI

Pe acest subiect al trimis Senatului României scrisoarea de mai jos.

„Buna ziua.

Apropo de neinvitarea preşedintelui României la festivitatea de aniversare a 150 de ani de existenţă a Senatului în România, cu motivaţia că preşedintele a dorit desfiinţarea Senatului şi deci nu are ce căuta la o festivitate a instituţiei pe care o doreşte desfiinţată…

S-ar putea la fel de bine argumenta neinvitarea preşedintelui nici la Camera Deputaţilor, la o eventuală festivitate, urmare a dorinţei sale de a o desfiinţa pe aceasta, pentru a se ajunge la parlamentul unicameral preferat de popor prin referendum.

Acest tip de argumentaţie ar sta în picioare numai dacă preşedintele ar fi adeptul unei camere unice care să se numească Camera Deputaţilor, respectiv Senat. În realitate, preşedintele este favorabil ideii de parlament unicameral nu prin desfiinţarea uneia din camere ci prin reorganizarea legislativului sub numele de Parlament. De altfel, înseşi întrebările puse prin referendum — reamintesc — nu au conţinut nicio întrebare referitoare la desfiinţarea uneia din camere:

1. Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?

2. Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

Prin urmare iniţiativa dlui Călin Popescu Tăriceanu de neinvitare a preşedintelui nu are altă justificare decât antipatia sa personală faţă de Traian Băsescu.”

Actualizare din 7 octombrie.
Nu am primit de la Senatul României nici un semn că ar fi recepţionat mesajul meu, darmite vreun răspuns! Drept care l-am mai trimis încă o dată.
Apropo de reacţiile instituţiilor statului: La scrisoarea unui „băsist”, publicată pe acest blog şi pe Contributors.ro, dar şi expediată preşedintelui României pe data de 10 sept., am primit pe data de 30 sept. următorul mesaj: „Domnule Paul Tumanian, Va mulţumim pentru opiniile, comentariile şi observaţiile adresate Preşedintelui României, domnul Traian Basescu. Cu stima, Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu”.
Nici scrisoarea către Traian Băsescu nu era tocmai prietenoasă. Dar de! Una e Traian Băsescu, şi cu totul altceva Călin Popescu Tăriceanu–Inimă–Zburdalnică.

Mândrul român Adrian Năstase

Slogan electoral PSD în alegerile pentru Parlamentul UE:
„Mândri că suntem români!”

Nastase 2

Adrian Năstase:

„M-am gândit, la un moment dat, să renunţ la cetăţenia română, însă am înţeles că nu pot face o asemenea cerere fiind în detenţie.”

Se adevereşte astfel vechiul banc din vremea lui Ceauşescu: Concursul Cîntarea României a fost cîştigat de formaţia Ză Brele, cu cîntecul patriotic „Noi sîntem mîndria ţării”.

%d blogeri au apreciat asta: