Category Archives: Utile

Servicii medicale gratuite pentru beneficiarii de legi speciale

Am trimis Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate scrisoarea de mai jos. Spre surprinderea mea, am primit prompt răspunsul de mai jos. (Ceea ce mă face să sper că ceva totuşi s-a schimbat în „stilul” CNAS de a relaţiona cu publicul.)

Le fac publice pe ambele în speranţa că le vor putea fi de folos şi altora.

***

Stimate domnule preşedinte

Sunt beneficiar al Legii 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată etc.

În ceea ce priveşte serviciile medicale la care face referire legea de mai sus, permiteţi-mi să citez din art. 5:

„Persoanele prevăzute la (…) vor beneficia de (…) următoarele drepturi: a) asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor.”

Am toate motivele să cred că această prevedere este valabilă pentru toate unităţile medicale care au contract cu CNAS, indiferent dacă sunt de stat sau private. Cu toate acestea, deşi în ultimii (mulţi) ani am apelat la serviciile a numeroase unităţi medicale care aveau contract cu CNAS, nici măcar o singură dată nu am beneficiat de gratuitate pentru servicii medicale ALTELE DECÂT CELE DE CARE SE BUCURĂ TOŢI ASIGURAŢII. Nu mai vorbesc de prioritate! Aşa ceva nici n-a intrat vreodată în discuţie. Atunci când am invocat Legea 189/2000 mi s-a răspuns în mod invariabil că contractul încheiat cu CNAS nu prevede asemenea gratuităţi.

Îmi permit să vă citez — deşi nu mă îndoiesc că o cunoaşteţi — din Hotărârea nr. 140/2018 din 21 martie 2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019:

„Art. 206 (1) — Pentru categoriile de persoane prevăzute în legi speciale, care beneficiază de asistenţă medicală gratuită suportată din Fond, în condiţiile stabilite de reglementările legale în vigoare, casele de asigurări de sănătate decontează suma aferentă serviciilor medicale furnizate prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază, care cuprinde atât contravaloarea serviciilor medicale acordate oricărui asigurat, cât şi suma aferentă contribuţiei personale prevăzute pentru unele servicii medicale ca obligaţie de plată pentru asigurat, în condiţiile prevăzute în norme.”

În citatul de mai sus prevederile nu mi se par totuşi foarte clar formulate. Se vorbeşte de „unele servicii medicale” şi de unele presupuse restricţii neprecizate: „în condiţiile prevăzute de norme”.

Vă rog să faceţi cuvenitele precizări, astfel încât prevederile Legii 189 să nu mai fie literă moartă, aşa cum au fost până acum, vreme de aproape douăzeci de ani.

În relaţia cu unitatea medicală, beneficiarul Legii 189 nu are nicio şansă să-l convingă pe administratorul respectivei unităţi că are dreptul la gratuităţi conform legii. Căci el nu are nici posibilitatea, nici calitatea, de a verifica prevederile contractuale cu CNAS ale unităţii medicale. Cu alte cuvinte, degeaba îmi veţi răspunde (poate) mie, petiţionarul, că mă bucur de drepturi, dacă nu reglementaţi problema LA NIVEL INSTITUŢIONAL.

Nu reclam nicio unitate medicală anume. Aştept doar rezolvarea problemei în generalitatea ei.

***

Iată deci răspunsul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate:

Stimate domnule Paul Tumanian,

Conform OUG 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, cu modificări şi completări ulterioare,

„ART. 1. Persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin acte normative speciale beneficiază de drepturile acordate asiguraţilor în condiţiile prevăzute de actele normative care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate, de actele normative prin care au fost instituţionalizate şi în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.

ART. 2. Categoriile de persoane prevăzute la art. 1 sunt:

………………………………………………………………………………..

c) persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri;

…………………………………………………………………………………”

Conform ART. 5 din PUG 170/1999, cu modificări şi completări ulterioare, persoanele prevăzute la art. 2 lit. c) şi d) beneficiază şi de următoarele drepturi:

a) asistenţă medicală gratuită;

b) medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, prevăzute în „Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale ale medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie medicală, cu sau fără contribuţie personală”, cât şi pe timpul spitalizării, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

Conform HG 140/2018, art. 156 (4), Pentru persoanele prevăzute în legile speciale, care beneficiază de gratuitate suportată din Fond, în condiţiile legii, casele de asigurări de sănătate suportă integral contravaloarea medicamentelor al căror preţ pe unitatea terapeutică este mai mic sau egal cu preţul de referinţă, corespunzătoare medicamentelor cuprinse în sublistele pentru care se calculează preţ de referinţă pentru forme farmaceutice asimilabile, cu respectarea prevederilor referitoare la prescrierea medicamentelor.

Conform ART. 206 din HG 140/2018,

„Pentru categoriile de persoane prevăzute în legi speciale, care beneficiază de asistenţă medicală gratuită suportată din Fond, în condiţiile stabilite de reglementările legale în vigoare, casele de asigurări de sănătate decontează suma aferentă serviciilor medicale furnizate prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază, care cuprinde atât contravaloarea serviciilor medicale acordate oricărui asigurat, cât şi suma aferentă contribuţiei personale prevăzute pentru unele servicii medicale ca obligaţie de plată pentru asigurat, în condiţiile prevăzute în norme.

De exemplu, pentru unele servicii medicale stomatologice suma decontată de casa de sănătate este de 60% pentru asigurații obişnuiţi, iar pentru beneficiarii legilor speciale este de 100%, contribuţia personală a asiguraţilor pentru asistenţă balneară în sanatorii balneare/secţii sanatoriale balneare din spitale reprezintă 35% din tariful/zi dar pentru beneficiarii legilor speciale partea de contribuţie personală a asiguratului se suportă din fond.

Prin urmare, ca beneficiar ai Legii 189/2000 aveți dreptul la asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile actelor normative care reglementează activitatea sistemului de asigurări de sănătate, respectiv Contractul-cadru şi normele de aplicare a acestuia. Activitatea furnizorilor de servicii medicale derulată în baza contractelor cu casa de sănătate este reglementată de aceste acte normative.

Vă mulţumim,

Serviciul Relaţii cu Asiguraţii, Presă şi Purtător de Cuvânt
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

***

La o singură întrebare nu răspunde CNAS: Cum convingi unităţile medicale care au contract cu CNAS că ai toate aceste drepturi atunci când la solicitarea ta îţi răspund: ÎN CONTRACTUL NOSTRU CU CNAS NU AVEM ASEMENEA PREVEDERI.

Reclame

Sesizare către Poliţia Locală Sector 4 Bucureşti

Interlopi lângă BIG Berceni

Bună ziua
Marţi 8.05.2018, la ora 10, am întâlnit în zona gurii de metrou de la BIG Berceni doi agenţi ai poliţiei locale. I-am sesizat cu privire un individ pe care l-am remarcat de foarte multă vreme făcând în zonă comerţ cu obiecte, cel mai probabil furate: telefoane, încărcătoare. Pe unul din aceşti indivizi l-am surprins descuindu-şi maşina parcata în apropiere, un Volkswagen nou, cu matricola […]. (Asta ca să vă faceţi o idee de cât de bine le merge!) Era doar un indiciu. L-am comunicat agenţilor dv. Le-am arătat: Uitaţi, cel de colo este individul la care mă refer. N-au părut interesaţi. Dar deloc. Fumau rezemaţi de peretele gurii de metrou şi discutau între ei. Cu privire la maşină, replica unuia din agenţi a fost: Dacă are omu’ bani!… I-am spus: Păi dv. nu pentru asta sunteţi aici, ca să vedeţi de unde „are omu’ bani”?… Mi-a răspuns: Dacă nu-l prindem asupra faptei, n-avem ce să-i facem.

Problema stă aşa: Eu trec prin zonă de vreo 15 ani. Văd de fiecare dată mişunând pe la gura de metrou tot felul de indivizi dubioşi, care şoptesc printre dinţi: Telefoane, încărcătoare!… Aceleaşi fețe, pe care am ajuns să le cunosc. Nu pot să cred că agenţii dv. nu-i cunosc la rândul lor. Sau, dacă nu-i cunosc, înseamnă ca nu-şi fac meseria. La momentul la care fac referire erau tot acolo, la 20 de metri de agenţi. Fiecare îşi vedea nestânjenit de „treaba” lui. Zic agenţii: dacă nu-i prindem asupra faptei!… Păi cum să-i prindă asupra faptei? Fiind în uniforma?

Nu vă supăraţi, am motive temeinice să suspectez că exista înţelegeri între poliţie (mă rog, unii poliţişti) şi interlopi. Mi-e imposibil să cred că în atâţia ani, dacă se dorea cu adevărat stârpirea comerţului ilicit cu obiecte furate în zonă, nu se reuşea.

Mai fac o încercare pe această cale la dv. Daca lucrurile continuă, sunt hotărât să merg mai departe, să sesizez organele ierarhic superioare şi/sau să alertez televiziunile.

Actualizare din 18 iunie 2018. Am primit în sfârşit astăzi un răspuns de la Poliţia locală a Sectorului 4, Bucureşti. Nu înainte de a mă fi plâns Primăriei Sectorului 4 de absenţa unei reacţii din partea Poliţiei locale, cu încălcarea legii care stabileşte intervalul de maximum 30 de zile ca fiind obligatoriu pentru soluţionarea oricărei petiţii adresate unei autorităţi publice.

Pe scurt, Poliţia locală n-a văzut nimic, nu ştie nimic. Deci eu îi văd pe bişniţari aproape zilnic, „la datorie”, „promovându-şi” marfa de furat, le cunosc şi mutrele, sunt sigur că toată lumea care trece prin Piaţa Sudului îi cunoaşte, iar Poliţia locală n-aude, nu vede, nu ştie.

La suspiciunea mea de cârdăşie a poliţiei cu interlopi din zonă răspunsul Poliţiei locale nu face nicio referire.
DGPL 26437 SERGIU PAUL TUMANIAN-page-001

Dobânzi bancare şi inflaţie

Iată ce se spune în mass-media despre rata inflaţiei în România, în 2017:

„Preţurile de consum au continuat să crească în luna noiembrie a acestui an [2017], rata anuală a inflaţiei urcând la 3,23%, de la 2,6% în octombrie.”

Iată şi care este prognoza pentru inflaţia pe 2018:

„Unii membri ai Consiliului [BNR] au făcut referire la caracterul tranzitoriu al puseului (…) reamintind că prognoza pe termen mediu anticipează plasarea ratei anuale a inflaţiei la 3,2% în decembrie 2018 şi la 3,1% în luna septembrie 2019.”

În aceste condiţii, ce dobânzi oferă băncile la depozite? Iată doar patru exemple.

Banca Transilvania oferă 1,50% pentru depozitele pe termen de 1 an.

CEC oferă pe acelaşi termen 0,70%.

Raiffeisen Bank: 0,60%.

Iar BCR merge cu generozitatea până acolo încât să-ți ofere un câştig 5,04 lei pentru un depozit de 1000 de lei pe termen de 1 an.

Aşadar, la o rată a inflaţiei (existentă şi prognozată) de 3-4%, băncile oferă o dobândă de 0,60% până la 1,50%. Altfel spus, la 1000 de lei depuşi pe termen de 1 an poţi „câştiga”, cu rare excepţii, 4 sau 5 lei! Asta, în aparenţă. Dacă vreţi să vedeţi câştigul real, care este cu semnul minus, adică pierdere, mergeţi pe situl Conso.ro. Veţi avea surprize!

În aceste condiţii, greu îmi vine să nu-i dau dreptate fostului premier Mihai Tudose, care „vorbea de rău” băncile. Atrăgându-şi critici aspre din partea politicienilor cu ştaif.

Instalatori…

…În mediu neconcurenţial şi necivilizat

Centralei mele termice, veche de unsprezece ani, i-a venit sorocul să fie înlocuită. Mai mergea ea, săraca, dar cam pierdea apă din circuit. În oraş, aveam de ales între trei firme care se ocupă de aşa ceva. Doar trei. Să le zicem: Oblio S.r.l, Rodaj S.r.l. şi Rom-şpil S.r.l., ultima fiind o importantă firmă autohtonă, cu acoperire naţională.
Am început cu Oblio. M-am dus la magazin şi am ales tipul de centrală, una „în condensare”, cum se poartă mai nou, „călduros” recomandată de firmă. „Specialistul” firmei m-a prevenit însă: Dacă aveţi de gând să puneţi antigel în instalaţie, să ştiţi că nu pot să vă dau garanţia de doi ani. Nu acceptă fabricantul. Doi la mână: musai să vin să văd locul. Luni, 2 octombrie, între orele 16 şi 17, vă convine? OK, zic… N-a venit. Nici telefon nu mi-a dat. Nici în ziua stabilită, nici a doua zi, nici în zilele următoare. L-am şters de pe listă.
Am sunat la Rom-şpil — număr de telefon luat de pe situl firmei de pe Internet. N-a răspuns nimeni. Nici după o oră n-a răspuns, nici după două, nici după trei. M-am gândit: poate numărul e „outdated”. Am sunat la sediul central. Mi s-a dat acelaşi număr la care încercasem. Împreună cu explicaţia: Dacă sunt clienţi în magazin, să ştiţi că nu vă răspund… Zău?… La magazinul firmei, „specialistul” de serviciu mi-a spus: Centrala pe care o doriţi dumneavoastră n-o avem, dar v-o recomandăm „cu tărie” pe… asta. Nu avem instalatorii noştri, dar lucrăm cu „parteneri”. Oameni de încredere, vă daţi seama, dacă lucrează pentru Rom-şpil! Tarifele sunt… astea… Cam piperate! Dar măcar mi se taie chitanţă? am întrebat. (Mă încăpăţânez să mă cred în UE, ce să fac!) Zice: dacă vreţi chitanţă, se adaugă TVA-ul. Să nu-ţi vină să crezi: firma autohtonă cu acoperire naţională Rom-şpil tolerează — sau încurajează — serviciile la negru? Am trimis un mail la sediul central, semnalând faptul incredibil. Au trecut de atunci două săptămâni: niciun răspuns. Bun, i-am şters de pe listă.
Şi aşa am ajuns la Rodaj S.r.l. Ultima de pe listă. Aveau centrala „mea”, am vorbit cu dl Mişulescu (pe care îl cunoşteam de la o „tranzacţie” anterioară), am aflat că aveau lucrări contractate pe următoarele cinci zile, am achitat centrala şi am convenit ca montarea să aibă loc peste două săptămâni, într-o marţi, când aveam să fiu din nou în oraş. Cu o zi înainte de termen — conştient totuşi că trăim în România, chiar dacă formal în UE — am trecut pe la magazin. L-am întrebat pe dl Mişulescu dacă totul decurge conform planificării, zice: A! nu ştiu, să vedem, avem mult de lucru mâine, cinci centrale de montat în comuna nu-ştiu-care… Pe un ton foarte ferm, i-am cerut să respecte cu stricteţe termenul, amintindu-i că la data achitării centralei firma avea lucrări contractate pe cinci zile, nu mai mult, drept care pretind prioritate. După pertractări îndelungate, zice: Bine, vă sun mâine până-n ora unu… Nu m-a sunat. Tot eu am fost cel care a sunat la magazin, la unul din numerele de mobil găsite pe prospectul firmei. O voce tăioasă mi-a răspuns că nu ăsta e numărul domnului Mişulescu. Am insistat: Staţi puţin, nu ştiu cine sunteţi dumneavoastră, pe prospect am găsit doar numere ale firmei, niciun număr nu era personalizat. Vocea tăioasă a devenit şi mai tăioasă: Nici eu nu ştiu cine sunteţi dumneavoastră, că nu v-aţi prezentat!… Cum, când suni la o firmă, tu, client, trebuie să te prezinţi? Indignat, l-am sunat pe Sales Manager-ul firmei. Zice: Păi da, atunci când suni undeva, aşa se cuvine, să te prezinţi… În sfârşit, n-o mai lungesc: tehnicienii firmei au sosit acasă la mine la ora trei şi într-o oră şi jumătate mi-au montat centrala. Nimeni de la firmă nu m-a sunat după aceea, să mă întrebe dată totul a decurs normal, dacă sunt mulţumit…
Mi-am aruncat ochii pe cartea tehnică a centralei. Si, ce să vezi! Zice: „Protejaţi circuitul de încălzire împotriva îngheţului prin introducerea unui lichid antigel de bună calitate”!… Nu l-am mai sunat pe „specialistul” de la Oblio S.r.l., cel care nu voia să-mi dea garanţia de doi ani, ca să-i bat obrazul.

În asemenea situaţii îţi aminteşti tot felul de poveşti din trecut cu instalatori. Povestea cu escrocul din comuna Buftea care a venit să-mi repare frigiderul de la Bucureşti… Altă poveste, legată de acelaşi frigider, la care apăruse o problemă de etanşeitate a uşii… Am sunat la o firmă (declarată ca atare); mi-au spus: Să vedem dacă e vreunul din „băieţi” în zonă. N-a venit nimeni. Pesemne că erau cu toţii departe. Şi nici de la firmă nu m-au sunat. Am sunat din nou la firmă peste câteva ore — e-adevărat, am îndrăznit să le reamintesc că sunt o firmă, nu… Mi-au tăiat microfonul cu un „Vă dorim o zi bună” insinuant şi acru… Povestea s-a repetat cu o altă firmă. O voce compătimitoare m-a avertizat: Păi nu ştiu dacă o să vrea să vină băiatu’. Şi lui am încercat să-i reamintesc că am sunat la o firmă, nu la băiatu’. La care a individul a dat-o brusc pe înjurături ca la uşa cortului.
Nu mai vorbesc de instalatorul cu care am aranjat să vină să-mi repare scurgerea de la baie. Persoană fizică de astă dată, nu firmă. A avut bunul-simţ să-mi telefoneze în ajunul zilei convenite, să-mi spună că firma la care lucrează îl trimite pentru o lucrare undeva în alt oraş. Probabil că se ocupă de aceeaşi lucrare şi acum, după vreo doi ani. Fiindcă telefon de la el n-am mai primit.
Să mă opresc totuşi. Deşi cu exemple de felul ăsta aş putea umple o carte… cu titlul de mai sus.

După dezastrul „meteorologic” din Vestul tării

Am trimis Ministerului Mediului mesajul de mai jos.

Bună ziua. Apropo de dezastrul de ieri din regiunea de vest: este scandalos ca în fruntea ANM să se afle un inginer agronom. Când oricine putea vedea pe harta radar de pe situl ANM, cu câteva ore înainte, formaţiunile noroase puternic dezvoltate ce se apropiau rapid dinspre vest, harta de avertizări meteo era verde ca iarba câmpului. Altminteri, se emit avertizări pentru te-miri-ce ploaie de vară. Nu-mi spuneţi că director adjunct este un fizician! La „butoane” — la principalele „butoane” — trebuie să stea fizica, secondată de matematică, ingineria comunicaţiilor, orice, în niciun caz agronomia! Aş putea paria că nicăieri în lume nu se întâlneşte o asemenea situaţie în privinţa managementului meteorologiei.

Cum e corect? Ceai „de” cătină? Sau ceai „cu” cătină?

Din punctul de vedere al firmei Fares, corectă este fără doar şi poate a doua variantă? De ce? Pentru că îi aduce câştig. Pentru că vedeta plantelor medicinale este astăzi, negreşit, cătina… Dar ce să facă Laboratoarele Fares Bio Vital din Orăştie (str. Plantelor nr. 50) cu celelalte fructe — mai ieftine! — pe care le au în stoc? Dacă ar spune-o pe-a dreaptă, că e vorba de „ceai de fructe de pădure — şi nu numai”, aproape sigur s-ar vinde mai prost. (Altfel, de ce n-ar face-o?) Şi atunci, haideţi să aburim clientul! Punem pe ambalaj „Ceai cu cătină”, mai punem şi vestita crenguţă cu ademenitoarele fructe de cătină ştiute de toată lumea, colorăm cutia predominant cu portocaliu, aşa cum clientul ceaiului de cătină este obişnuit, cu-ul îl scriem mai mărunt şi nu prea se bagă de seamă că nu-i de… Mai mizăm şi pe „complicitatea” vânzătoarei de la Plafar, care, atunci când îi ceri ceai de cătină, se grăbeşte să-ţi pună în faţă, zâmbind drăgălaş, produsul de la Fares, „uitând” să-ţi dea detaliile cuvenite. Că de, trebuie şi ea să-şi vândă marfa…

Aşa că doritorul de ceai de cătină (obişnuit şi cu ceaiul de mentă, de gălbenele, de muşeţel, de coada şoricelului, de sunătoare), nu prea atent la „subtilităţile” firmei, se trezeşte, odată produsul adus acasă, că s-a procopsit cu ceai de: „flori de hibiscus, aronia, măceşe, fructe de cătină 10%, coriandru, zmeură, mere, arome (?), miere de albine liofilizată”. Iar producătorul ne asigură că „culoarea roşie a ceaiului este culoarea naturală a ingredientelor sale, în special a florilor de hibiscus şi a fructelor de măceş”. Normal: cum să fie culoarea cătinii, dacă aceasta nu depăşeşte 10%?… Păi atunci de ce nu scrie că-i ceai de hibiscus şi de măceşe? (V-am spus de ce!)

În schimb păstrează misterul asupra aromelor. Ce fel de arome să fie oare? Naturale? De sinteză?… Suntem în schimb asiguraţi că avem parte de un „produs original românesc” şi că acesta ne va prilejui o „bucurie din inima Daciei”.

Corect? Nu, nu-i corect. Deşi producătorul ne asigură că produce cu „Sistemul de Management al Calităţii certificat ISO 9001”. Probabil că respectivul sistem conţine doar prevederi referitoare la procesarea materiilor prime, nu şi la tertipurile clasice de inducere în eroare a cumpărătorului.

Dacă vă vine ideea să cumpăraţi un aspirator Daewoo RC–224L…

…Adică cel din imaginea din dreapta, gândiţi-vă de două ori înainte de a-l achiziţiona.
aspirator-daewoo-rc-224l
În general e bine să vedeţi mai întâi care sunt „clasele” aspiratorului dorit, pe funcţii. (Eu unul am neglijat acest aspect, drept care m-am ales cu un aspirator de clasa F în privinţa „eficienţei energetice”, adică a doua cea mai de jos, respectiv penultima!) Bineînţeles că vânzătorul nu vă va întâmpina cu cartonaşul edificator la vedere — cel din imaginea de mai jos:
clasa-aspirator-rc-224l
Pe acesta, dacă nu eşti avertizat, îl vei găsi abia în manualul de utilizare. Adică atunci când e prea târziu. În cazul aspiratorului Daewoo RC–224L, clasa de „re-emisie a prafului” este, după cum se poate vedea din imagine, E, adică antepenultima. Cu alte cuvinte, ceea aspiră aspiratorul aruncă în bună parte înapoi în aerul locuinţei. La fel şi clasa de „performanţă de curăţare a covoarelor”: tot E. (Doar la funcţia „performanţa de curăţare a pardoselilor tari” aparatul este de clasă A.)
Sigur, aspiratorul, comercializat în regim de „promoţie”, a fost unul ieftin. Prea multe pretenţii nu puteam avea. Totodată însă am considerat că este inacceptabil ca aparatul să emită în funcţionare un miros de plastic ars, atât de puternic încât să fie imposibil să stai în locuinţă cu un asemenea miros fără a o aerisi temeinic. (Caz în care — mă întreb — ce se mai alege, iarna, de „eficienţa energetică”?); şi nu doar până la, să zicem, „rodare”, ci pe termen nelimitat.
Am dorit să mă asigur măcar că mirosul emis de aspirator nu este al unei emanaţii toxice. În consecinţă, am adresat reprezentanţei Daewoo în România mesajul următor:

„(…) Am văzut că la caracteristica «evacuare» este de clasă F adică cea mai de jos. [Aici am greşit cu o clasă!] În funcţionare, aspiratorul emite un miros neplăcut, puternic şi persistent. Produsul a costat f. puţin, deci nu pot emite multe pretenţii. Totuşi vreau să ştiu dacă categoria F de evacuare înseamnă şi evacuare de gaze toxice. Fiindcă o clasă inferioara nu poate justifica periclitarea sănătăţii consumatorului, oricât de puţin ar costa produsul. Ce garanţie îmi puteţi da în acest sens? Certifică cineva că ceea ce emană aspiratorul nu este toxic? Cine?”

Singurul răspuns primit a fost unul foarte… laconic:
„Dacă are un miros ciudat vă rog să apelaţi la service.
Cu stimă
[Başca] Best Regards
Tavi Filip
Service Manager
Dongbu Daewoo Electronics Corp.
Bucharest Representative Office
Blvd. Ion Ionescu de la Brad
Nr. 61-63, Et. 2, Ap. 9 Sector 1
013812, Bucharest Romania
Ph: +40 21 260 09 44
Fax: +40 21 260 30 60
Mobil: +40 745 103 678
Email: tavi@daewoo-electronics.ro”

La orice altă cerere de clarificare, „service managerul” Tavi nu a mai catadicsit să răspundă.
Sigur, s-ar putea crede că o contactare a service-ului recomandat de „Tavi” era de natură să rezolve problema. Aş! ţi-ai găsit! Pe aşa-zisul certificat de garanţie, figura o firmă fantomă, „Samidar Inv Câmpina”, fără adresă, fără număr de telefon… Nu mai insist, firma a fost de negăsit — inclusiv pe Internet; noroc că vânzătorul (al cărui nume îl omit) a acceptat să-mi primească aspiratorul retur şi să-mi restituie banii.
Neseriozitatea furnizorului, Daewoo Electronics, însă, rămâne. Aşa că, dacă doriţi să nu vă faceţi nervi şi să nu vă pierdeţi timpul, aveţi grijă la tipul de aspirator pe care îl achiziţionaţi. Şi, de ce nu, la tipul de… furnizor!

Cât timp vor mai îngrăşa locuitorii României societăţile de apă şi canalizare? (I)

Eterna apă de ploaie

Despre taxarea abuzivă a apei de ploaie am mai scris pe acest blog în repetate rânduri. Vezi de pildă aici, sau aici, sau aici.

Până acum n-am prea „deranjat” primăria în chestiunea taxării apei pluviale, crezând că tot ce un consiliu local, eventual un primar, ar putea face ar fi să „pună o vorbă bună” pe lângă distribuitorul de servicii, sau să găsească o cale alternativă pentru asigurarea respectivelor servicii pentru comunitate. Vom vedea mai jos că nu-i deloc aşa.

Pe 25 februarie 2016 am trimis prin e-mail Primăriei municipiului Câmpina o sesizare cuprinzând mai multe întrebări, dintre care una se referea (din nou) la apa de ploaie, pe care locuitorii Câmpinei sunt obligaţi să o plătească societăţii HIDRO PRAVOVA:

„Nu îi poate ajuta Primăria pe locuitorii Câmpinei să scape taxa pe apa de ploaie, care îi aduce societății HIDRO PRAHOVA un venit absurd (cu atât mai mare cu cât plouă mai mult!), indiferent dacă rețeaua de canalizare preia sau nu, tehnic vorbind, apa scursă din gospodăriile private? Întrebare pe care v-am pus-o în martie… 2014!”

Peste trei săptămâni primăria mi-a răspuns astfel la întrebarea de mai sus:

„Pentru problema ridicată de dumneavoastră privind taxa pe apa de ploaie pe care o încasează SC HIDRO PRAHOVA SA, vă rugăm să vă adresaţi aceste societăţi pentru clarificări.”

Altfel spus, eşti nemulţumit de Hidro Prahova, plânge-te la Hidro Prahova!

Cum aveam deja o îndelungată experienţă în materie de Hidro Prahova, şi cum recent instalatul viceprim-ministru Vasile Dîncu, ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice, tocmai promisese o reformă substanţială în administraţie, m-am gândit că a sosit momentul să-i cer sprijinul. Cu atât mai mult cu cât era (este) o problemă la nivel naţional, care îi afectează pe cei mai mulţi dintre locuitorii din oraşele unde operează societăţi de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare. Mesajul pe care i l-am trimis vicepremierului îl redau mai jos integral.

„Domnule Viceprim-ministru,

Profit de disponibilitatea pe care aţi declarat-o public de a interveni pentru normalizarea diverselor aspecte care ţin de administraţia publică, ca şi de înnoirea generală al cărei ton l-a dat Guvernul Cioloş la instalarea sa, pentru a încerca să rezolv cu ajutorul dumneavoastră o problemă de interes public care se încadrează, după părerea mea, cu brio, în categoria aberaţii în detrimentul cetăţeanului.

Este vorba de taxarea aşa-zisei „ape pluviale” pentru toţi abonaţii furnizorilor de apă potabilă prin reţelele locale de alimentare, care, după cum ştiţi, beneficiază de regimul de „monopol natural”. Taxa pentru apa pluvială este percepută tuturor abonaţilor proprietari de case şi terenuri având porţiuni acoperite cu ciment, de pe care apa pluvială este preluată — chipurile — de reţelele de canalizare publică, chiar şi atunci — şi aici intervine aberaţia — când de pe terenurile abonaţilor nu are cum să se scurgă vreo picătură de apă către reţelele de canalizare publică, deoarece: a) terenul se află sub nivelul străzii/reţelei; b) terenul este înclinat nu spre stradă, ci invers, dinspre stradă spre domeniul privat; şi c) strada NU ARE canalizare.

Situaţia este generală în ţară, dar eu exemplific cu judeţul Prahova, unde activează S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. — Sucursala Câmpina, situaţie pe care o cunosc mai bine deoarece folosesc o reşedinţă din municipiul Câmpina.

● M-am adresat S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. – Sucursala Câmpina în 2007, după semnarea contractului, semnalând cele de mai sus, şi punând, în plus, întrebarea: care este baza legală a perceperii respectivei taxe? Răspunsul a fost: „Baza legală este Regulamentul de funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, cap. VI, art. 215.”

● În iulie 2010, după alte câteva tentative de clarificare a situaţiei, m-am adresat Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Prahova, semnalând că documentul invocat de S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. – Sucursala Câmpina, „se referă la modul de calculare a cantităţii de apă pluvială scursă de pe domeniul privat în reţeaua stradală de canalizare, nicidecum la stabilirea situaţiilor când scurgerea este efectivă”. Deci nu poate constitui o bază legală.

Protecţia Consumatorilor mi-a dat dreptate în răspunsul pe care mi l-a trimis în septembrie 2010: „Referitor la reclamaţia dumneavoastră înregistrată la C.J.P.C. Prahova vă aducem la cunoştinţă următoarele: Se confirmă cele prezentate de dumneavoastră, drept pentru care societatea va fi sancţionată conform prevederilor legale. (…)”

Nu s-a întâmplat nimic. S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. a continuat să-şi vadă de „afaceri”, taxând în continuare apa (ne)scursă de pe terenurile private în reţeaua de canalizare stradală (existentă sau nu). Nici vorbă de vreo sancţiune.

● La începutul anului 2011 am făcut reclamaţie în sensul celor de mai sus la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Euroregiunea 3 – SUD-MUNTENIA, apoi la aceeaşi autoritate naţională/centrală. Ambele s-au eschivat, referindu-se la „formula de calcul a apei pluviale preluate de reţeaua publică de canalizare de pe terenurile abonaţilor”, evitând întrebarea dacă apa pluvială este sau nu preluată efectiv de reţeaua publică şi/sau dacă există pentru această practică vreo bază legală.

● M-am adresat şi autorităţii publice locale, respectiv municipalităţii Câmpina, dând curs unei recomandări venite din partea A.N.R.S.C.: „În cazul în care între dumneavoastră şi S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. Ploieşti există anumite litigii, vă îndrumăm să vă adresaţi administraţiei publice locale care are obligaţia «să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi», conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare.” În zadar. Ultimei mele sesizări, din 2014, Primăria Câmpina nici nu s-a ostenit să-i răspundă.

Sintetizând, domnule Viceprim-ministru:

► Furnizorii de servicii de apă potabilă şi canalizare din România percep o taxă pentru preluarea apei pluviale, chiar şi în cazurile — cum am menţionat mai sus — când: a) terenul privat se află sub nivelul străzii şi deci şi al reţelei; b) terenul este înclinat nu spre stradă/reţea, ci invers, dinspre stradă/reţea spre domeniul privat; şi c) strada nu dispune de canalizare.

► În plus — şi cel mai important: anumite societăţi comerciale din România — cele de furnizare a apei potabile şi canalizare — au beneficii fără să fi făcut nici cea mai mică investiţie legată de terenurile private (reţelele de canalizare erau preexistente, concepute să preia apa pluvială stradală; iar ideea de a-şi rotunji veniturile pe spinarea cetăţenilor a apărut ulterior); şi sunt cu atât mai mari cu plouă mai mult! De aceea consider că perceperea taxei este prin sine însăşi abuzivă şi ar trebui eliminată.
Cu convingerea că veţi interveni pentru stoparea abuzurilor semnalate… etc.”

Nimic din trecutul fostului PSD-ist Vasile Dîncu nu îl recomanda pentru creditul pe care i l-am acordat. Doar faptul că Dacian Cioloş (pe care l-am considerat şi încă îl mai consider un om onest) l-a desemnat viceprim-ministru şi i-a încredinţat portofoliul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP). Cum spune vechiul proverb românesc, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Un prim răspuns, venit de la cabinetului secretarului de stat de la MDRAP Cezar Radu Soare, îmi dădea de ştire că petiţia mea a fost trimisă spre „analiză şi soluţionare”, unde credeţi? La Primăria Câmpina (şi la Consiliul Judeţean Prahova), adică exact la entităţile de administraţie publică care „binecuvântează” abuzurile practicate de Hidro Prahova. Un articol despre ce interese îi mână pe consilieri judeţeni nu numai să evite punerea în discuţie a taxării abuzive a cetăţenilor cu apa de ploaie ci să şi ţină partea distribuitorului de servicii în domeniu, puteţi găsi în ObservatorulPH.ro. În articol se vorbeşte despre consilierii prahoveni — plătiţi de distribuitorul de apă local — şi de societatea Apa Nova Ploieşti, dar puteţi înlocui Prahova cu oricare judeţ (cu unele excepţii), şi Apa Nova cu oricare alt distribuitor de servicii de apă şi canalizare din ţară (cu unele excepţii), şi veţi avea tabloul complet al jecmănirii cetăţenilor Patriei pentru nişte servicii inventate.

Înainte de avea răspunsul final de la MDRAP, am expediat următoarea atenţionare:

„Referitor la petiția mea privind perceperea abuzivă a unei taxe pe apa pluvială de către HIDRO PRAHOVA (şi de către alte societăţi comerciale din ţară) (…) îmi spuneaţi în răspunsul dumneavoastră că „petiţia adresată M.D.R.A.P. (…) a fost trimisă spre analiză şi răspuns Primăriei Câmpina (…)”.

Vă anexez răspunsul Primăriei Câmpina, care mă trimite să mă adresez spre soluţionare — cui credeţi? — societăţii comerciale HIDRO PRAHOVA! (Răspunsul Primăriei se referă şi la alte chestiuni asupra cărora am atenţionat Primăria. Partea de interes în cazul de faţă am încercuit-o cu culoare magenta.)”


Raspuns Primaria Câmpina_Apa pluviala_Incercuit
Ce mi s-a răspuns în final de la MDRAP? Iată mesajul pe care l-am recepţionat.

„Având în vedere petiţia dumneavoastră adresata Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (…), vă comunicăm următoarele:
– conform prevederilor art. 10 al Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au competenţa exclusivă în tot ceea ce priveşte aprobarea strategiilor locale de înfiinţare, organizare, gestiune şi funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobarea programelor de investiţii privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului, aprobarea regulamentelor şi a caietelor de sarcini ale serviciului, adoptarea modalităţii de gestiune şi aprobarea documentaţiilor de organizare şi derulare a procedurilor de delegare a gestiunii, precum şi aprobarea indicatorilor de performanţă ai serviciului. Această competenţă poate fi exercitată şi prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile Legii nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale asociate, în baza mandatului acordat acestora.
Aşadar, instituirea sau renunţarea la taxa pentru colectarea, transportul şi evacuarea apei meteorice este atributul autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale respective;
– la nivel naţional, există unităţi administrativ-teritoriale pe raza cărora s-a renunţat, prin hotărâri ale consiliilor locale, la facturarea cantităţilor de apă meteorică preluate în reţelele publice de canalizare;
– după cum reiese şi din răspunsul nr. SP221/2016, prezentat alăturat în copie, transmis de Consiliul Judeţean Prahova către instituţia noastră, aveţi posibilitatea de a solicita operatorului serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare verificarea situaţiei la nivelul proprietăţii pe care o deţineţi în municipiul Câmpina; dacă în urma acestei verificări se va constata că apa pluvială nu este preluată de sistemul public de canalizare, operatorul poate proceda la modificarea clauzelor contractuale actuale, de comun acord cu dumneavoastră;
[În treacăt fie zis, la încheierea contractului, furnizorul — aflat pe poziţie dominantă de monopol natural — a exclus categoric o asemenea posibilitate.]
– referitor la anomaliile semnalate, aveţi posibilitatea de a vă adresa Consiliului Local Câmpina cu un proiect prin care să prezentaţi situaţiile identificate şi propunerile de modificare a regulamentului de funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Însă, decizia privind oportunitatea şi necesitatea modificării regulamentului de funcţionare a serviciului aparţine autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale, respectiv Consiliul Local Câmpina;
– subliniem că, potrivit prevederilor art. 2 al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării şi autonomiei locale.
„(1) Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
(2) Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.”
Menţionăm faptul că prezenta adresă nu reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1 ) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În încheiere, dorim să vă mulţumim pentru semnalarea acestor aspecte menite să asigure creşterea calităţii serviciilor comunitare de utilităţi publice oferite cetăţenilor.

Cu stimă, SECRETAR DE STAT CEZAR-RADU SOARE”

Între timp a răspuns şi Consiliul Judeţean Prahova, care mă sfătuieşte să-mi rezolv problema personală a taxării apei de ploaie „negociind” cu Hidro Prahova; dar neomiţând, ce-i drept, să observe că „petentul” are în vedere posibile modificări legislative, motiv pentru care s-a şi adresat viceprim-ministrului.

Rezultă clar că apa de ploaie este taxată cu acordul (sau prin decizia) administraţiilor locale. Doar că ideea taxării le-a venit — ca să vezi ce coincidenţă! — tuturor în acelaşi timp, acum vreo 12 ani. Iar Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.) i-a învăţat pe toţi ce trebuie să facă în 2007. Şi nici că i-a mai dezvăţat!

O la fel de suspectă coincidenţă ca şi apariţia peste noapte a partidelor comuniste în mai toate ţările din Europa, în 1921!

Mă întreb încă o dată cât este autentic şi cât făcătură de partid în descentralizarea românească. Şi, presupunând, prin absurd, că descentralizarea este autentică, mă întreb dacă mentalitatea românească la nivel de clan ar putea în viitorul previzibil să treacă dincolo de intereselor cumetriilor.

Garda de Mediu din România: în slujba cetăţenilor, sau sinecură pentru angajaţii ei?

Din imaginea de mai jos cele mai amuzante mi se par rubricile „Comunicare”, „Transparenţă” şi „Contact”.
Garda Nationala de Mediu_pagina sit acasa
Iată de ce…

Pe data de 15 decembrie 2015 am sesizat prin e-mail Comisariatul Judeţean Prahova al Gărzii de Mediu privind un depozit ilegal de deşeuri de pe malul pârâului Câmpiniţa, între localităţile Cornu şi Câmpina. Iată mesajul:

„Bună ziua
Ca cetățean nu pot să nu vă semnalez o încălcare flagrantă a normelor de păstrare a unui mediu curat. Fotografia pe care o anexez este realizată în vecinătatea podului metalic peste pârâul Câmpinița, între localitățile Câmpina și Cornu, pe data de 15 decembrie 2015. Depozitul de gunoi de acolo este de dată recentă. Vă atrag atenția că în această zonă mediul are tendința să se deterioreze, în sensul că ani de zile nu a existat așa ceva acolo. Astăzi, pe lângă gunoaiele surprinse în fotografie au început să apară și alte resturi aruncate în zonă, în apropierea comunei Cornu.

Sper ca înainte de a vă referi la fondul problemei, să îmi confirmați primirea mesajului (nu ca data trecută, când v-am semnalat un caz de poluare a atmosferei în comuna Bănești).
Paul Tumanian
București”

Fotografia ataşată era aceasta:

Gunoaie Cornu
Neprimind niciun răspuns (şi nu era pentru prima dată), m-am adresat, pe 21 decembrie 2015, Gărzii Naţionale de Mediu. Garda Naţională s-a înconjurat de asemenea în tăcere. Drept care, pe data de 5 ianuarie 2016 am sesizat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor cu mesajul de mai jos.

Garda de Mediu nu răspunde la sesizările cetăţenilor.

La această concluzie am ajuns după ce, la o primă sesizare relativ recentă, prin e-mail, privind un caz de poluare din judeţul Prahova (comuna Băneşti), am primit cu chiu, cu vai răspuns abia după sesizări repetate, mai întâi la CJ Prahova al Gărzii de Mediu, apoi la Garda Naţională de Mediu pentru că iniţial CJ Prahova nu a binevoit să ia în seamă sesizarea mea.

Situaţia se repetă. Pa data 15.12.2016 am trimis la CJ Prahova al Gărzii de Mediu, prin e-mail, sesizarea de mai jos (însoţită de o fotografie) privind un caz de depozitare ilegală a gunoaielor pe malul pârâului Câmpiniţa, în vecinătatea comunei Cornu. Ca şi în cazul primei sesizări, nu am avut nicio reacţie din partea CJ Prahova. Drept care am repetat mesajul la Garda Naţională de Mediu, pe data de 21.12, 2015. Ambele instituţii se pare că au adoptat definitiv „politica tăcerii”.

Vă întreb deci pe dv., Ministerul Mediului: Garda de mediu este sau nu în slujba cetăţeanului Român? Sau doar o sinecură pentru angajaţii ei?

Nu că Garda de Mediu ar trebui să-mi răspundă în câteva zile pe fond. Termenul de răspuns la sesizările cetăţenilor este, după cum se ştie, de 30 de zile. Dar un minim semn de respect faţă de cetăţean ar fi acela de a-i confirma recepţionarea sesizării şi de a-l asigura că urmează analizarea problemei. Aş! Ţi-ai găsit! În faţa instituţiilor statului, cetăţeanul român nu a depăşit secolul plocoanelor, ca pe vremea lui Caragiale.

Completare din 7 ianuarie 2016. Și fiindcă nici de la Minister nu am avut nicio confirmare de primire, am sunat la Relații publice; de unde a reieșit că mesajul meu nu fusese recepționat, deși completasem întocmai ferestrele formularului. Am fost sfătuit să-l expediez încă o dată, pe adresa: srp@mmediu.ro. Am sunat după o jumătate de oră. Tot nu primiseră nimic. Mi s-a dat o altă adresă: biroupresa.mmediu@gmail.com.
Apropo de comunicare, ce spuneam la început: să nu te umfle râsul pentru tot ce ține de comunicare la Ministerul Mediului?

Completare din 18 ianuarie 2016.

Garda de Mediu, Comisariatul Judeţean Prahova catadicseşte să răspundă, după ce am sesizat mai întâi Garda Naţională de Mediu şi apoi Ministerul Mediului

Pe data de 18 ianuarie am primit de la Comisariatul Judeţean Prahova al Gărzii de Mediu, răspunsul de mai jos privind sesizarea mea din 15 decembrie 2015 privitoare la gunoaiele aruncate pe malul pârâului Câmpiniţa. Asta, după ce, în lipsa oricărei reacţii la primirea mesajului, am sesizat mai întâi Garda Naţională de Mediu (care nici ea nu a catadicsit să-mi confirme recepţionarea mesajului) şi în sfârşit, pe data de 7 ianuarie 2016, Ministerul Mediului. Abia din acel moment s-au urnit, se pare, lucrurile. Nu fără unele sincope!

Raspuns sesizare Paul Tumanian
Printre altele, se spune în notă:

„În urma verificării în teren s-a constatat că cele sesizate de dumneavoastră erau reale sub aspectul existenţei de deşeuri de natură menajeră pe raza administrativ teritorială a comunei Cornu, care au fost abandonate, pe o lungime de cca. 4 m, pe malul drept al pârâului Câmpiniţa, în aval de podul rutier metalic care face legătura între comuna Cornu şi zona Muscel a municipiului Câmpina, precum şi deşeuri menajere abandonate în două puncte situate în terasă; pe timpul controlului nu a fost posibilă identificarea persoanelor fizice/juridice responsabile de abandonarea deşeurilor; la data prezentei, urmare măsurilor trasate Primăriei comunei Cornu, s-a realizat salubrizarea zonei menţionate.”

Şi mai adaugă CJ Prahova al Gărzii de Mediu, aşa, bătându-mi obrazul, cum s-ar zice:

„Pentru operativitate, în scopul de a ne ajuta reciproc, fără a mai fi necesară întocmirea de adrese de către instituţia noastră privind confirmarea mesajului, vă rugăm să aveţi amabilitatea ca la transmiterea acestuia prin e-mail să activaţi atât opţiunea de «cea mai mare prioritate» cât şi opţiunea «returnează confirmare de primire», ceea ce va asigura confirmarea directă şi imediată a primirii petiţiei.”

Altfel spus, CJ Prahova al Gărzii de Mediu doreşte ca la expedierea sesizării să apăs butonul: „Faceţi-vă datoria!” Altfel, nu ştie că trebuie să şi-o facă. La un simplu mesaj, funcţionarul de la CJ Prahova trebuie să întocmească o adresă! Adică la e-mailul „petentului”, să se obosească să apese ditamai butonul Reply şi, cu sudoarea frunţii, să scrie: Mesaj recepţionat.

Agresivitatea în traficul rutier. Iniţiativă legislativă pentru un nou Cod rutier

Aflând de intenţia unor parlamentari de a iniţia un nou cod rutier în care agresivitatea şoferilor să fie sancţionată cu mai multă eficienţă, am trimis Camerei Deputaţilor (pe adresa srp@cdep.ro) mesajul de mai jos.

Bună ziua

Aflând de intenţia unor parlamentari de a propune un nou Cod rutier, în care agresivitatea în traficul rutier să fie sancţionată, îmi permit o observaţie.

Intenţia este foarte bună, iar definirea cazurilor de agresivitatea mi se pare judicioasă. Problema este constatarea lor şi procedura ce urmează.

Permiteţi-mi un exemplu edificator. Soţia mea fiind la volan, un conducător auto din spate ne-a claxonat repetat şi îndelung la intrarea pe o arteră principală şi foarte circulată, în judeţul Ilfov. Şi pentru că ea nu a putut intra pe respectiva arteră atât de repede pe cât dorea şoferul din urmă, ne-a lovit maşina, după care, strecurându-se în mare viteză pe lângă, a dispărut. Era într-o sâmbătă, aşa că ne-am dus la poliţie (în Câmpina) abia luni. Poliţistul cu care am discutat ne-a ameninţat cu amendă pentru că nu am reclamat cazul în 24 de ore, şi anume la Poliţia în raza căreia incidentul a avut loc, aşa cum prevede legea. Cu alte cuvinte, conducătorul auto este nevoit să renunţe la destinaţia călătoriei sale pentru a reclama cazul de agresivitate. Nici faptul că n-am dorit daune ci doar sancţionarea şoferului agresiv nu a contat. Drept care am renunţat la reclamaţie.

Atenţie, deci. Este destul de puţin probabil ca un poliţist să surprindă agresivitatea. (După cum este cunoscut, de îndată ce şoferii, în trafic, observă un echipaj de poliţie, se „cuminţesc” prompt!) Constarea cazurilor de agresivitate va cădea deci, în cele mai multe cazuri, în sarcina celor asupra cărora se comit actele de agresivitate. Dacă reglementările colaterale/ auxiliare nu converg în acest sens, va fi o nouă lege inaplicabilă.

Cu stimă,
Paul Tumanian
Bucureşti